Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 695/CM
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâtaSC SRL, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 578 din 3 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, județul T, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie de imputare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că la data de 23.11.2009 apărătorul intimatului reclamant, avocat a depus la dosarul cauzei, prin fax, concluzii scrise și certificat medical, arătând că nu se poate prezenta în fața instanței întrucât se află în concediu de maternitate.
Instanța, având în vedere că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea E. a formulat contestație împotriva deciziei de imputare nr.1din data de 4.11. 2008 emisă de SC. C solicitând anularea acesteia.
La data de 21.- contestatorul a formulat cererea completatoare prin care a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 1300 lei.și orice alte sume reprezentând drepturi salariale reținute n baza deciziei e imputare nr.1 din data de 04.11 2008, actualizată cu indicele de inflație până la data lății p. efective.
În motivare contestatorul a arătat că, în data de 22.10 2008 rin p. evenimentul naval la care participat n calitate de căpitan naval, a fost produsă o avarie de o valoare mult mai mică, așa cum reiese din declarațiile date de el care au fost transmise prin fax și recepționate de către secretariatul unității la care este angajat și așa cum se dovedește cu procesul verbal de constatare încheiat de autoritățile navale nr.96// 2008 din23.10 2008.
A precizat ă valoarea prejudiciului a fost mărită prin realizarea de lucrări complexe și rin p. realizarea remedierilor cu materiale care nu sunt prevăzute în proiectul navei gen tablă de 5mm, înlocuită cu tablă de 10 mm.
În drept și-a întemeiat cererea e p. prevederile din Codul muncii.
În dovedire a depus la dosarul cauzei în copie:.; plicul de corespondență; decizia de imputare nr.1/2008; cererea formulată de către constatator; procesul verbal de constatare încheiat la data de 22.10 2008; cerere completatoare; decizia nr.1961/R/2005 pronunțată de Curtea de Apel București, decizia nr.1556/2004 pronunțată de urtea de Apel Alba Iuli a; fluturașul de salariu pentru luna nov.2008; întâmpinare decizia nr.254/1977, deciziile nr 1209/1990, nr.601/1971 și concluzii scrise.
În apărare intimata a depus la dosarul cauzei: întâmpinare; și în copie cerere reconvențională; adresa nr.1986/ 2008; procesul verbal încheiat la data de 22.10 2008;factură fiscală calculație de preț;cererea formulată de către constatator; contractul individual de muncă al constatatorului; fișă individuală nr.1401/2006; cererea înregistrată sub nr.884/2008; referate decizia nr.16/ 2008, cererile formulate de către constatator; cererea înregistrată sub nr.1767/ 2008;situația centralizatoare a conturilor gestionării la data de 15.01 2009; răspuns la întâmpinare; ordine de plată; factura nr.-/ 2008; raportul nr.03/BR./703-1 și concluzii scrise.
La data de 20.02 2009 fost depusă la dosarul cauzei rezoluția dată în data de 3 ian. 2009 în dosarul nr.96/./2008.
În data de 15.12.2008 intimata a depus la dosarul cauzei cerere reconvențională prin care solicitat: obligarea contestatorului la plata sumei de 18.210 RON, reprezentând pagube materiale cauzate societății din vina și în legătură cu acestuia în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În motivarea cererii intimata a arătat că este angajat al societății începând cu data de 16.08 2006 pe funcția de căpitan.
S-a precizat că în data de 22.10 2008, conducând remorcherul, din cauza condițiilor de vreme nefavorabile în dreptul danei Port C Sud, a atins cu barja 424 prova babord barja 1125 C aparținând SC. SRL. C, aflată la cheu, respectiv prova acesteia.
Conform Autorității Navale C Căpitănia Zonală C, contestatorul avea obligația să facă manevra în condiții de siguranță.
S-a arătat că în urma acestui incident au rezultat următoarele avarii: 1125- fals bord prova îndoit și rupt pe o lungime de circa 7 și o înălțime de circa 110 cm. 424- o îndoitură la prova babord la aripa de circa 30 centimetri.
Pentru repararea acestuia, SC. SRL a trimis o calculație de preț și ulterior o factură fiscală în valoare de 18.210.570 lei iar societatea a procedat la plata acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimata a invocat excepția prematurității introducerii cererii întrucât decizia de imputare la care reclamantul face referire, greșit intitulată de reprezentanții societății de fapt,ține loc de notificare și astfel cererea reclamantului este prematur formulată.
Scopul deciziei – notificare a fost înștiințarea reclamantului despre rezultatul faptei sale.
Și contestatorul prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a invocat excepția inadmisibilității acțiunii de chemare în judecată și a lipsei de obiect.
Excepția prematurității contestației a fost respinsă ca nefondată, având în vedere că intimata a emis în sarcina contestatorului decizia de imputație, iar acesta avea posibilitatea contestării acestei decizii.
Prin sentința civilă nr. 578/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis contestația formulată de contestatorul și s-a respins cererea reconvențională formulată de C, ca nefondată; s-a respins excepția prematurității formulării contestației ca nefondată, s-a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei de obiect a cererii reconvenționale, ca nefondate; s-a anulat decizia de imputare nr.1/04.11.2008 emisă de SC.. SA.C, ca fiind netemeinică și nelegală; a fost obligată intimata să plătească în favoarea contestatorului suma de 1300 lei și orice alte sume reprezentând drepturi salariale reținute în baza deciziei anulate; a fost obligată intimata să plătească în favoarea contestatorului suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de imputare nr. 1 din 04.11 2008 SC..SA. C a stabilit în sarcina contestatorului răspunderea materială pentru suma de 18.210,57 lei reprezentând avaria produsă la barja 1125. CA. ca urmare a incidentului din data de 22.10 2008.
Fostul cod al muncii, valabil până la data de 01.03 2003, prevedea ca principalele modalități de stabilire și recuperare,a prejudiciului produs unității, în cazul răspunderii materiale, decizia de imputare și angajamentul de plată – art 107.
Or, deși potrivit art 270 alin. 1 din codul muncii (intrat în vigoare începând cu data 01.03 2003) salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vină și în legătură cu munca lor înlăturându-se răspunderea materială reglementată anterior de vechiul cod al muncii, având în vedere că intimata a emis decizia de imputație în sarcina contestatorului, instanța urmează anula decizia de imputare nr.1 /04.11 2008 emisă de SC.. SA. C, ca fiind netemeinică și legală.
Având în vedere că decizia nr.1/04.11 2008 este netemeinică și legală și întrucât intimata i-a reținut contestatorului suma de 1300 lei. instanța urmează a obliga intimata să plătească în favoarea contestatorului suma de 1300 lei și orice alte sume reprezentând drepturi salariale reținute în baza deciziei anulate.
În ceea ce privește cererea reconvențională instanța a constatat următoarele:
În ceea ce privesc excepțiile inadmisibilității și lipsei de obiect a cererii reconvenționale instanța urmează să le respingă ca nefondate, având în vedere dispozițiile art. 270 alin1 din codul muncii faptul că cererea reconvențională este acțiunea care poate fi promovată de pârât în cursul unui proces civil și prin care formulează pretenții împotriva reclamantului, în legătură cu cererea sau mijloacele de apărare ale acestuia.
Art. 270 alin.1 din cod. prevede că “salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor de răspundere civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vină și în legătură cu munca lor”.
Din analiza prevederilor art. 270 alin 1 din codul muncii rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulative următoarele condiții de fond: a)calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; b)fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa; c) prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; d)raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; e)vinovăția (culpa) salariatului.
Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială.
Lipsa uneia dintre condiții enumerate înlătură această răspundere.
Intimata a precizat, că în data de 22.10 2008, contestatorul,încadrat în funcția de căpitan, conducând remorcherul, din cauza condițiilor nefavorabile, în dreptul danei PORT C SUD, a atins cu barja424,pe care o remorca, prova babord a barjei 1125 aparținând SC. SRL. C, aflată la cheu.
În urma acestui incident au rezultat următoarele avarii: 1125- fals bord prova îndoit și rupt pe o lungime de cca. 7 mm, și o înălțime de 110 cm.; barja 424, o îndoitură la prova bord, la aripă de cca. 30 cm.
Din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă vinovăția contestatarului; astfel nefiind întrunite condițiile stabilite din art. 270 alin 1 din codul muncii.
Prin chiar cererea reconvențională depusă la dosarul cauzei, intimata recunoscut că din cauza condițiilor de vreme nefavorabilă a avut loc incidentul din data de 22.10 2008.
Întrucât contestatorul a efectuat cheltuielile în acest proces, iar contestația sa a fost admisă și cererea reconvențională a fost respinsă, instanța a obligat intimata să plătească în favoarea contestatarului suma de 3000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta.
În motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele: intimatul a lovit o barjă în timpul manevrelor, provocând avarierea acesteia iar societatea a achitat valoarea pagubei către SC SRL C; pentru recuperarea pagubei s-a emis decizia de imputare pentru suma respectivă – 18.210; conform probatoriilor existente la dosar rezultă că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998 – 999 din Codul civil coroborate cu art. 270 din Codul Muncii; prejudiciul este cert; fapta ilicită constă în manevrele greșite efectuate de intimat care nu a respectat obligațiile legale privind navigația; s-a citat declarația martorului; nu se poate reține că producerea coliziunii a fost datorată condițiilor meteo, respectiv vânt puternic, deoarece căpitanul are obligația conform sarcinilor de serviciu și regulamentelor de navigație să execute manevre numai în condiții de siguranță; de regulă, în condiții meteo defavorabile, cum este vântul puternic, căpitănia oprește toate manevrele în port; în această situație căpitanul a solicitat aprobare la Căpitănie pentru efectuarea manevrei, aprobare pe care a primit-o; condițiile meteo nu sunt cauze exoneratoare de răspundere civilă; există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția intimatului constă atât în “neglijența cât și în imprudența” cu care a efectuat manevrele în calitate de căpitan, provocând incidentul naval; incidentul nu s-a produs din cauza stării tehnice necorespunzătoare a navei care fusese reparată și respecta condițiile tehnico – constructive, astfel cum rezultă din înscrisurile existente; dacă nu ar fi fost respectate aceste condiții s-ar fi menționat de Căpitănia C care a anchetat evenimentul; nu există nici o reglementare care să impună existența unei asigurări; intimatului nu i s-a imputat și avaria produse barjei societății recurente; intimatul nu este la prima abatere, a mai cauzat avarii ale navelor conduse; nu există nici o culpă a societății; hotărârea instanței nu este motivată referitor la admiterea contestației reclamantului; cererea reconvențională a fost respinsă fără a se motiva concluzia că nu există vinovăția salariatului, interpretându-se greșit că numai condițiile meteorologice au determinat producerea accidentului ignorându-se că nava a avut autorizația de a naviga din partea organelor competente iar legea a fost interpretată și aplicată greșit deși a arătat că accidentul naval s-a produs din cauza manevrelor greșite ale contestatorului.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că sentința recurată este legală și temeinică și reiterând aspectele invocate în cererea introductivă.
În recurs s-a administrat proba cu un înscris, respectiv adresa nr. 7931/12.10.2009.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, se reține că sunt neîntemeiate criticile privind nemotivarea soluției de către instanța de fond, rezultând din considerentele sentinței recurate, expuse anterior, că instanța de fond a motivat soluția pronunțată, nefiind necesar a se răspunde tuturor argumentelor părților, ci motivelor invocate, cărora le pot fi subsumate mai multe argumente.
În acest sens trebuie avut în vedere că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (cauza Albina contra României, paragraful 33). Așa cum a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale implică în sarcina “instanței” obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (paragraful 30).
Oricum, instanța de recurs poate prim motivarea proprie să suplinească eventuale omisiuni ale instanței de fond în motivarea soluției pronunțate.
În plus, motivarea în sinteză sau omisiunea instanței de fond de a analiza unele argumente ale părților nu constituie o încălcare a dreptului la apărare de natură a afecta însăși dreptul de acces la o instanță sau dreptul la un proces echitabil garantate de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale întrucât în materie civilă nu este garantat accesul la un dublu grad de jurisdicție, iar recurenta a avut posibilitatea să își prezinte în fața instanței de recurs apărările, iar aceste apărări au fost analizate de instanța de recurs așa cum se va arăta în continuare, având în vedere caracterul devolutiv al recursului în această materie, impus de prevederile derogatorii ale art. 3041Cod.pr.civ. În acest mod, dreptul la un proces echitabil este realizat, reclamantul având posibilitatea de a-și expune argumentele în fața unei instanțe care în mod efectiv le-a analizat.
În privința recursului formulat, se constată că în realitate, sunt invocate două motive de recurs – legalitatea deciziei de imputare și întrunirea condițiilor răspunderii materiale, motiv căruia îi sunt subsumate mai multe argumente privind existența faptei ilicite, a prejudiciului, legătura de cauzalitate și inexistența unor cauze exoneratoare de răspundere. Motivul privind producerea în trecut a unor pagube de către intimat nu au legătură cu cauza, neavând nici o relevanță legală în ceea ce privește răspunderea materială care este în discuție în cauză.
În ceea ce privește legalitatea deciziei de imputare, se constată că în mod corect a reținut prima instanță că o astfel de procedură de recuperare a prejudiciului de la angajat nu mai este posibilă după intrarea în vigoare a noului Cod al – aprobat prin Legea nr. 53/2003, nemaifiind prevăzută de lege.
În acest sens, trebuie avute în vedere prevederile exprese cuprinse în art.164 alin.(1) și (2) potrivit cu care “nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege” iar “reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.
Aceste prevederi legale exclud posibilitatea recuperării prejudiciului provocat angajatorului prin alte proceduri nereglementate de lege, cum ar fi procedura emiterii unei decizii de imputare, care își găsea reglementarea în vechiul Cod al, în prezent abrogat.
În ceea ce privește soluția de respingere a cererii reconvenționale, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că nu există vinovăția reclamantului pârât.
Astfel, potrivit art.270 alin.(1) și (2), “salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor” însă “nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului”.
Așadar, din perspectiva alineatului 1 al art. 270 din Codul Muncii, trebuie îndeplinite condițiile răspunderii civile, între care și vinovăția.
În cauză nu s-a pus problema inexistenței a prejudiciului.
Se pune însă problema existenței faptei, respectiv a caracterului ilicit al acesteia și problema vinovăției.
Mai mult, față de prevederile alineatului 2 al art.270 din Codul Muncii, răspunderea angajatului nu este înlăturată numai de forța majoră sau cazul fortuit, ca în dreptul comun, ci și de existența unui risc normal al serviciului.
Mai trebuie avut în vedere că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În cauză, recurenta a probat existența unui prejudiciu și modul în care el a fost produs, respectiv printr-un abordaj.
Dar, recurenta nu a probat în ce a constat fapta ilicită a intimatului, prezentând doar rezultatul produs – abordajul și prejudiciul, fără a indica în concret care a fost cauza acestuia și prezumând doar că ar fi fost vorba de o neglijență a intimatului.
Este adevărat că potrivit art. 77 (2) din HG nr. 245/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 185 din 25.03.2003) “comandanții navelor sunt obligați să ia toate măsurile pentru evitarea oricărui pericol sau producerii de avarii la nave și la infrastructurile de transport naval”.
Dar, recurenta trebuia să indice în concret în ce a constat eventuala omisiune a intimatului în exercitarea atribuțiilor sale, cum ar fi lipsa de prevedere în păstrarea unei distanțe corespunzătoare condițiilor meteorologice față de alte nave, deplasarea navei cu o viteză prea mare raportat la condițiile de navigație, lipsa de supraveghere a subordonaților, deplasarea navei într-un moment nepotrivit raportat la traficul existent în zonă, sau alte împrejurări, ceea ce nu s-a întâmplat însă.
Recurenta nu a indicat și nu a probat nici o astfel de împrejurare.
Mai mult, astfel cum rezultă din procesul – verbal de constatare nr. 8561/22.10.2008,încheiat de Căpitănia Zonală C din cadrul Autorității Navale Române, s-a constat că barja 424 atins cu prora babord barja 1125 în prora, în timp ce prima se afla în manevră iar cealaltă se afla la cheu,în dreptul danei PL 3 din Portul C Sud, dar din cauza rafalelor de vânt.
Or, potrivit art.134 din OG nr. 42/1997, republicată, privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare, căpităniile de port au dreptul și obligația să efectueze cercetări, să solicite sau să accepte efectuarea de expertize și să administreze probe în limitele competențelor lor, în cazul abordajelor și oricăror avarii.
Ca urmare, organul competent să ancheteze evenimentul produs, a reținut cauza acestuia ca fiind producerea unor rafale de vânt iar recurenta nu a probat contrariul.
Din declarația martorului, invocată de recurentă, nu rezultă contrariul. Astfel, acesta a arătat în declarația dată în fața instanței de fond astfel: “nu pot să știu, ori din cauza vântului, care după părerea mea sufla potrivit, 40 sau 50 km/oră, ori din cauza greșelii, nu a reușit să întoarcă nava și s-a lovit de o barjă care aparținea altei societăți”, apoi că “nu pot preciza dacă accidentul din data de 22.10.2008 a fost făcut din vina lui “. Martorul a mai menționat că pentru a întoarce o navă cu un singur motor cum era cea condusă de intimat, după părerea sa, este nevoie de mai multă experiență, însă, o eventuală lipsă de experiență a intimatului reclamant nu îi poate fi imputată acestuia ci recurentei, care la angajarea acestuia trebuia să verifice toate condițiile necesare pentru a-i încredința responsabilitatea conducerii navei respective. Martorul nu a făcut așadar declarații în care să indice în mod clar care ar fi acțiunea sau omisiunea reclamantului acre ar fi cauzat abordajul și nici nu exprimă o opinie certă în privința vinovăției acestuia, oricum fiind discutabilă contrapunerea opiniei subiective a martorului față de opinia organelor competente să cerceteze evenimentul, respectiv căpitănia portului.
Așadar, nu există nici o dovadă că intimatul reclamant ar fi săvârșit vreo faptă sau ar fi omis să îndeplinească vreo măsură necesară evitării oricărui pericol și oricărei avarii, care să poată fi considerată a fi o faptă ilicită și pentru a se putea constata existența unei culpe a acestuia, inclusiv a neglijenței sale.
Dimpotrivă, din ansamblul probatoriu rezultă că evenimentul se încadrează în noțiunea de risc normal al serviciului.
Astfel, în măsura în care, în exercitarea atribuției prevăzute de art. 4 lit. B pct.17 din Regulamentul de organizare și funcționare al Autorității Navale Române, aprobat prin HG nr. 1133/2002, Autoritatea Navală Română nu a închis portul, considerând că există posibilitatea realizării operațiunilor portuare în siguranță, înseamnă că, la data producerii accidentului în cauză, condițiile meteorologice nu erau atât de nefavorabile încât să pună într-un pericol iminent și cu un grad mare de risc personalul navigant și navele aflate în port. Totuși, condițiile meteorologice defavorabile, chiar dacă nu sunt atât de grave, pot determina producerea unor abordaje, chiar dacă riscul este mai scăzut. Portul nu este închis decât atunci când pericolul este unul foarte grav și riscul este unul foarte mare. Aceasta nu înseamnă deci că dacă portul nu este închis condițiile de navigație sunt ideale și este exclus orice eveniment determinat de condițiile meteorologice cum susține recurenta. Dimpotrivă, în aceste cazuri, producerea unui abordaj determinat de condițiile meteorologice se încadrează în riscul normal al serviciului, care presupune efectuarea de manevre cu nava chiar în condiții meteorologice defavorabile, care nu sunt însă atât de periculoase încât să justifice oprirea activităților în port, cunoscut fiind că o astfel de măsură poate avea consecințe economice importante astfel încât este dispusă doar în condiții extreme.
Rezultă astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii materiale a angajatului, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond și ca urmare, restul aspectelor invocate de recurentă nu mai au relevanță și nu se impune a mai fi analizate.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de pârâtaSC SRL, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 578 din 3 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
redactat jud. – 21.12.2009
tehnoredactor – gref.-
2ex./22.12.2009
