ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 700
Ședința publică din data de 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
– –
– –
GREFIER –
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta domiciliată în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1820 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul Complexul național Curtea Domnească cu sediul în Târgoviște,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă personal asistată de avocat din cadrul Baroului în baza împuternicirii avocațiale nr. 2009/6.02.2009, intimata pârâtă reprezentată de în baza delegației nr. 880/7.04.2009.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea intimatei- pârâte.
Curtea înmânează un exemplar de pe întâmpinare apărătorului recurentei reclamante.
Avocat având cuvântul arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul arată că nu are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea cererii și anularea deciziei nr. 59/2008.
Arată că sentința este nelegală și netemeinică având o motivare eronată.
Instanța de fond motivează că reclamanta trebuia să îndeplinească două condiții respectiv activitatea de cercetător în specialitate sau învățământ superior de cel puțin 6 ani sau de 4 ani pentru cei ce dețin titlul de doctor și nu a promovat concursul organizat de pârât.
Arată că recurenta a activat în cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare și Turism tip de 6 ani fiind angajată prin examen pe postul de asistent cercetare științifică. În urma unui examen a obținut titlul de cercetător științific gradul III. Astfel prin adresa nr. 255/26.04.2006 emisă de Institutul Național se adeverește că recurenta a fost angajată ca istoric.
Mai arată că și doua condiție invocată de instanță întrucât beneficiază de un drept câștigat.Consideră că reclamanta este îndreptățită să solicite încadrarea pe post fără susține un nou concurs din moment ce gradele profesionale de cercetător științific I, II, III sunt recunoscute în orice instituție sau unitate care desfășoară activitate în domeniul respectiv.
Instanța a motivat eronat hotărârea și a pronunțat o hotărâre nelegală deși s-au făcut dovezi în susținerea acțiunii.
Solicită pentru motivele arătate pe larg în notele de recurs admiterea recursului așa cum a fost el formulat, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
Arată că recurenta în cadrul instituției nu și-a desfășurat activitatea timp de 6 ani ci 5 ani și 9 luni și decizia nu a intrat în circuitul civil întrucât în baza unor adrese aceasta a fost anulată de la Autoritatea Națională.
În mod corect s-a reținut de instanța de fond că ocuparea acestui post se poate face numai prin concurs în condițiile prevăzute de lege.La dosar s-au depus două adrese de la instituțiile responsabile în acest domeniu în care se certifică că recurenta trebuia să susțină un nou concurs, dar aceasta nu s-a înscris la nici unul.
Recurenta nu îndeplinește condițiile privind vechimea în activitatea de cercetare având o activitate sub limita admisă de lege,motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la instanța de fond ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Complexul Național “Curtea Domnească” Târgoviște, pentru a se dispune în contradictoriu cu acesta, anularea deciziei nr.59 emise la 30 iunie 2008.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității B în luna iunie 1996, că în perioada 1 septembrie 1996-30 iunie 1997 activat ca profesor de istorie la Școala de Muzică și Arte Plastice Târgoviște și la Grupul Școlar Agricol, că apoi între 1 iulie 1997 și 20 aprilie 2003 fost angajată în cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în Turism-B, iar la 16 februarie 2002 obținut titlul de cercetător științific principal gradul III.
A mai susținut reclamanta că la data de 20 aprilie 2003 fost angajată prin concurs ca muzeograf I la Complexul Național ” Curtea Domnească” Târgoviște, iar la 1 iulie 2006 fost promovată pe postul de muzeograf IA.
Reclamanta a arătat că a solicitat prin cererea înregistrată sub nr.552/16 martie 2007 să fie încadrată pe postul de cercetător științific principal gradul III, pârâtul considerând inițial că îndeplinește cerințele ocupării acestui post, după care, reanalizând situația, a dispus prin decizia nr.59 din 30 iunie 2008, revenirea la postul anterior, decizia fiind nelegală întrucât deține titlul de cercetător științific principal gradul III, are o vechime de 11 ani și este doctorand la Universitatea “” Târgoviște în domeniul istorie.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus înscrisuri (filele 7-37) iar în drept a invocat prevederile art.16, 18 din Legea nr.319/2003.
Pârâtul, legal citat a formulat întâmpinare (filele 41-42) la care a atașat înscrisuri (filele 43-47 și 50-65) solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei și menținerea deciziei nr.59/2008, cu motivarea că ocuparea posturilor vacante pentru personalul de cercetare se face numai pe bază de concurs, astfel cum rezultă și din Adresa nr.1989/21 iulie 2008 Autorității Naționale pentru Cercetare și adresa nr.6973/13 mai 2008 Direcției de Muncă și Protecție Socială
Reclamanta a formulat note scrise (filele 67-69).
Tribunalul Dâmbovița analizând actele și lucrările dosarului, prin sentința civilă nr.1820 pronunțată la 11 noiembrie 2009 respins contestația reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data cererii de a ocupa postul vacant de cercetător științific gardul III, contestatoarea nu îndeplinea cerințele legale, deoarece avea dobândit acest grad dar în turism iar nu în istorie, pe de o parte, iar pe de alta, potrivit art.11, 15-17 din Legea nr.319/2003 încadrarea pe funcții și grade profesionale a personalului din cercetare se face prin concurs, după promovarea căruia, gradul se acordă prin decizia conducătorului instituției pe baza evaluării performanțelor profesionale de cercetător științific.
A mai reținut prima instanță că două erau condițiile legale pe care contestatoarea nu le îndeplinește: activitatea de cercetare-dezvoltare în specialitate sau în învățământul superior pentru cel puțin 6 ani sau 4 ani pentru cei care dețin titlul de doctor, precum și promovarea concursului pentru ocuparea postului, astfel că în mod corect pârâta a emis Decizia nr.59/2003 care este legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a exercitat recurs reclamanta (filele 5-7) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ. recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșit reținând că nu îndeplinește cerințele legale de a ocupa postul de cercetător științific gradul III, deoarece sub aspectul activității de cercetător științific gradul III, a obținut acest titlu prin examenul susținut la data de 16 februarie 2002 în cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în Turism-specialitatea istorie, iar potrivit art.18 alin.2 din Legea nr.319/2003 gradele profesionale de cercetare științifică I, II, III sunt recunoscute în orice instituție sau unitate care desfășoară activitate în domeniul respectiv, iar în privința concursului organizat de pârât, recurenta a susținut că postul pentru care a cerut încadrarea se află vacant în organigrama instituției, considerând că nu era necesară promovarea unui nou concurs de vreme ce gradele profesionale de cercetare științifică I, II, III sunt recunoscute în orice instituție sau unitate care desfășoară activitate în domeniul respectiv, așa cum a arătat.
Intimatul-pârât, legal citat, a formulat întâmpinare (filele 12-14) prin care, reiterând apărările făcute la instanța fondului, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, verificând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat nu este fondat și de aceea va fi respins, pentru considerentele care succed:
Reclamanta, absolventă a Facultății de Istorie din cadrul Universității B (fila 37 dosar fond) a fost angajată a Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în Turism-ca asistent cercetare științifică gradul I, începând cu 1.07.1997, pentru ca începând cu data de 1 nov.1999 să fie încadrată la aceeași instituție pe postul de cercetător științific urmare promovării concursului din 11 noiembrie același an, astfel cum rezultă din mențiunile din carnetul său de muncă, depus în copie la filele 23-35 dosar fond și din adeverința nr.255/2006 (fila 10).
Ulterior, reclamanta care a continuat raporturile de muncă cu același angajator, a promovat în funcția de cercetător științific principal III, începând cu data de 18 februarie 2002, conform 866/1998 (fila 34)și adresei nr.231/2005 (fila 9) iar la data de 20.04.2003 a încetat activitatea la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Turism, prin acordul părților, devenind salariata pârâtului Complexul Național “Curtea Domnească” Târgoviște pe postul de muzeograf I, conform contractului individual de muncă pe durată nedeterminată nr.473/21 aprilie 2003 (filele 17-19 dosar fond).
La data de 16 martie 2007, reclamanta a cerut instituției a cărei salariată este, încadrarea pe postul de cercetător științific principal III-vacant, menționând că titlul respectiv a fost obținut anterior-la 16 februarie 2002 la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Turism unde și-a desfășurat activitatea de cercetător (istoric) timp de șase ani (fila 11 dosar fond).
Prin decizia nr.29 din 9 mai 2008 (fila 8) angajatorul a dispus trecerea salariatei pe postul de cercetător științific principal gr.III-începând cu data de 1 iunie 2008, pentru ca la 30 iunie 2008, prin decizia nr.59 cea dintâi decizie să fie revocată de conducătorul instituției cu motivarea că salariata nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.16 alin.3 lit.c din Legea nr.319/2003.
Această decizie a fost contestată de reclamantă.
Instanța de fond a stabilit că decizia este legală și temeinică, reclamanta neputând ocupa acest post, chiar vacant decât prin concurs, în condițiile legii.
Într-adevăr, potrivit art.11, 15 și 16 alin.3 lit.c din Legea nr.319/2003, încadrarea pe funcții și grade profesionale a personalului de cercetare-dezvoltare se face prin concurs public, pe baza evaluării performanțelor profesionale și a cerințelor minime de experiență profesională, care pentru cercetător științific gradul III, trebuie să fie de cel puțin 6 ani-sau 4 ani, în cazul candidatului care deține titlul de doctor.
Art.18 din același act normativ stabilește că gradul profesional, o dată acordat, aparține persoanei titulare pentru domeniul de cercetare-dezvoltare respectiv și constituie titlu personal de care poate face uz în toate cazurile care implică imaginea sau drepturile personale.
Deși a invocat aceste dispoziții legale ca fiindu-i aplicabile, reclamanta-recurentă nu-și poate fundamenta juridic cererea adresată instanțelor pe aceste texte legale, fiindcă acestea nu sunt incidente în situația sa.
Astfel, Curtea reține că promovarea reclamantei la anteriorul loc de muncă, respectiv la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Turism (denumit în continuare ) s-a făcut de la gradul de asistent cercetare științifică gradul I la cel de cercetător științific gradul III, prin examen, conform HG 866/1998-actul normativ de înființare al, așa cum s-a reținut mai sus și cum se menționează în carnetul de muncă al reclamantei-recurente la fila 34 dosar fond, situația fiind atestată și de adeverința nr. 231/2005 (fila 9) a.
La data de 16 februarie 2002, nu era în vigoare Legea nr.319/2003 ale cărei dispoziții au fost invocate și care nici nu retroactivează, conform principiului constituțional instituit de art.15 din Constituția României.
Reclamanta-recurentă nu a participat la nici un concurs organizat în condițiile Legii nr.319/2003 pentru a obține postul de cercetător științific gradul III.
În egală măsură, fiind angajată la data de 22 aprilie 2003 la instituția pârâtă Complexul Național “Curtea Domnească” Târgoviște (fila 35 dosar fond) numai începând cu data de 22 aprilie 2009 reclamanta-recurentă ar putea participa la un eventual concurs, întrucât cerința minimei experiențe profesionale în activitatea de cercetare-dezvoltare de 6 ani, impusă de art.16 alin.3 lit.c din Legea nr.319/2003, nu era îndeplinită la momentul când reclamanta-recurentă a cerut încadrarea pe postul de cercetător științific principal III-adică la 16 martie 2007(fila 11 dosar fond).
postul vacant de cercetător științific gradul III corespunzător organigramei angajatorului pârât cu funcția deținută la anteriorul loc de muncă-unde a fost promovată prin examen organizat după alte cerințe legale decât cele ale Legii 319/2003-recurenta-reclamantă consideră că are îndreptățirea de a-l ocupa fără a susține concurs, cu orice alți candidați, care îndeplinesc condițiile stabilite expres de art.15 și 16 din actul normativ citat, privind perioada de activitate profesională de cercetare-dezvoltare, adică minim 6 /4 ani ori, după caz, 10/8 ani pentru candidații care provin din afara cercetării științifice și după analiza dosarului de înscriere și susținerea unei probe orale/scrise apreciată prin punctaj pe baza unei grile adaptate specificului locului de muncă și aprobate de consiliul științific al instituției.
Or, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că reclamanta-recurentă ar fi participat la un asemenea concurs organizat de pârâtul-intimat pentru a beneficia de încadrarea sa pe postul de cercetător științific gradul III, în condițiile în care specificul locului de muncă reprezintă o cerință decisivă pentru evaluarea candidatului.
De aceea, faptul de netăgăduit că la reclamanta-recurentă a ocupat postul de cercetător științific gradul III, obținut prin examen conform reglementărilor în vigoare la acea dată (anul 2002) nu o îndreptățește să invoce în beneficiul său art.18 din Legea nr.319/2003 fiindcă gradul profesional, o dată acordat, aparține persoanei titulare pentru domeniul de cercetare-dezvoltare respectiv și constituie titlu personal de care poate face uz în toate cazurile care implică imaginea sau drepturile personale, numai dacă a fost obținut în condițiile acestui act normativ.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea constată că sentința tribunalului este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate, astfel că potrivit art.312 cod pr.civ. va respinge recursul exercitat de reclamanta-recurentă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta domiciliată în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1820 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul Complexul național Curtea Domnească cu sediul în Târgoviște,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
Fiind în O semnează
Președintele instanței
Grefier
Tehnored.
2 ex./28.04.2009
f–Trib
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
