Contestație decizie de sancționare. Decizia 71/2008. Curtea de Apel Tg Mures


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 71/

Ședința publică din 18 Ianuarie 2008

Completul compus din:

– Președinte

– Judecător

– Judecător

Grefier –

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, cu sediul în Târgu-M,-, împotriva sentinței civile nr.714 din 3 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reprezentantul pârâtei-recurente Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Tg-M, av. și reclamanta-intimată, asistată de av..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.

De asemenea, se constată că au sosit relațiile solicitate de la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Tg-M, respectiv dovada de comunicare a Dispoziției nr.1319 din 6 decembrie 2006 către reclamantă.

Reclamanta-intimată a depus la dosar, prin serviciul registratură, adresa nr. 1319/6 decembrie 2006 și plicul prin care i s-a comunicat dispoziția atacată.

Din oficiu, instanța pune în discuție excepția tardivității contestației formulată de reclamantă, excepție invocată de reprezentantul pârâtei-recurente la termenul anterior.

Reprezentantul pârâtei-recurente susține excepția tardivității contestației formulată de reclamantă împotriva dispoziției nr.1319/6 decembrie 2006, solicitând admiterea acesteia.

Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât dispoziția de desfacere a contractului de muncă i-a fost comunicată reclamantei abia la data de 27 martie 2007, contestația fiind înregistrată la 2 aprilie 2007.

Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.

Reprezentantul pârâtei-recurente solicită, în principal admiterea recursului și a se constata tardivitatea contestației formulată de reclamantă împotriva Dispoziției nr. 1319/6 decembrie 2006, iar în subsidiar, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și pe fond respingerea contestației.

Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele expuse în întâmpinare și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Prin cererea înaintată la 2 aprilie 2007 și precizată în ședința publică din 3 mai 2007, reclamanta a chemat în judecată Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Tg-M, solicitând anularea dispoziției de desfacere a contractului de muncă nr.1319/6 februarie 2006 și reintegrarea în funcția avută anterior, cu plata drepturilor salariale de care a fost privată începând cu data de 01.10.2006 și până la reintegrarea efectivă; plus cheltuieli de judecată.

În susținerea cererii, reclamanta a relevat că măsura desfacerii contractului de muncă luată de pârâtă este abuzivă și fără nici un temei legal, iar decizia atacată nu întrunește condițiile de formă și de fond cerute de Codul muncii.

Prin sentința civilă nr.714 din 3 mai 2007, Tribunalul Mureș -Secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Asociația Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Tg-M; a anulat dispoziția nr.1319/06.12.2006, emisă de pârâtă; a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior, anume aceea de șef în cadrul unității pârâte; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a drepturilor salariale de care aceasta a fost lipsită începând cu data de 01.10.2006 și până la data efectivei reîncadrări în funcție; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile menționate, pârâta a înaintat în termen legal recursul, solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii și respingerea ca nefondată a contestației introductive de instanță, cu invocarea motivelor prev.de art.304 pct.5,6,9 pr.civ.

În opinia recurentei, tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece prin contestația înaintată de reclamantă aceasta a cerut doar reintegrarea în muncă în funcția avută anterior, nu și anularea dispoziției de desfacere a contractului de muncă, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Reclamanta nu a solicitat anularea dispoziției întrucât contractul său de muncă era suspendat printr-o dispoziție anterioară cu nr.773/2006, anulată în justiție prin hotărâre definitivă și irevocabilă. Instanța de fond a schimbat natura actului juridic dedus judecății, modificând obiectul contestației din acțiune în constatarea nulității în acțiune în anulare, instituții care sunt reglementate prin dispoziții legale distincte. Nu este reală susținerea primei instanțe, în sensul că decizia atacată nu cuprinde condițiile de formă și de fond cerute de Codul muncii, fiind respectate întocmai dispozițiile art.268 din Legea nr.53/2003. În fine, pe parcursul soluționării prezentului recurs civil, recurenta a invocat și tardivitatea introducerii contestației de către reclamantă, aceasta fiind făcută cu încălcarea disp.art.268 alin.ultim din Codul muncii.

Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Prin dispoziția nr.1319 din 6 decembrie 2006 pârâta a procedat la desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei, cu începere de la data de 6 decembrie 2006, motivat de faptul că prin sentința civilă nr.1736/2006 a Tribunalului Mureș, comunicată la 13 noiembrie 2006, fost reintegrată în funcția de contabil șef, însă nu s-a prezentat la serviciu mai mult de 20 de zile. S-a apreciat de pârâtă că reclamanta renunțând la drepturile conferite de hotărârea respectivă ne aflăm în situația încetării de drept al contractului individual de muncă al salariatei.

Cu privire la excepția tardivității contestației formulată de reclamantă, art.268 din Codul muncii cuprinde elementele de drept și de fapt ce trebuie menționate într-o decizie de sancționare a salariatului și care trebuie comunicat acestuia în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării. Decizia de sancționare poate fi contestată de către salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

În cauză, recurenta s-a prevalat de dovada de comunicare de la fila 13 dosar curte, datând din 15 decembrie 2006, însă atare dovadă nu cuprinde mențiunea actului procedura care s-a comunicat reclamantei. Ulterior, recurenta face referire la o nouă comunicare tot cu data de 6 decembrie 2006, însă prin aceasta s-a comunicat reclamantei nu decizia de sancționare ci adresa de la fila 21 dosar curte. În fine, în situația confuză expusă mai sus, reclamanta a depus plicul poștal și dispoziția de desfacere a contractului de muncă (fila 25 dosar curte), din care rezultă comunicarea deciziei la data de 27 martie 2007. În atare situație, sesizarea Tribunalului Mureș la data de 2 aprilie 2007 se încadrează în termenul legal prev. de art.268 alin.ultim din Codul muncii, considerent pentru care se va respinge ca nefondată excepția tardivității contestației formulată de reclamantă.

Pe fondul cauzei, prin sentința civilă nr.1736/2006 a Tribunalului Mureș, irevocabilă prin decizia nr.81/R/2007 a acestei instanțe, aceasta a fost reintegrată în funcția de contabil șef la pârâtă începând cu data de 4 iulie 2006, ca urmare a anulării dispoziției nelegale de concediere.

Pârâta nu s-a conformat hotărârii menționate, necomunicând reclamantei dispoziția de reintegrare și mai mult decât atât, prin dispoziția nr.1319/2006 a dispus concedierea disciplinară a reclamantei în condițiile art.61 lit.a din Codul muncii, motivat de faptul că a absentat de la serviciu mai mult de 20 de zile.

Anterior desfacerii disciplinare a contractului de muncă, pârâta nu a efectuat procedura cercetării disciplinare prealabile, fiind astfel încălcate normele imperative prev. de art.76, 77 și 267 din Codul muncii. Adresa nr.202/2007 de la fila 20 dosar fond, nu poate fi catalogată drept un convocator disciplinar în condițiile art.267 alin.2 Codul muncii, fiind emisă ulterior emiterii deciziei de concediere. Dispoziția de desfacere a contractului de muncă al reclamantei încalcă și prev.art.268 alin.3 din Codul muncii, deoarece este retroactivă, dispunând concedierea reclamantei de la o dată anterioară cele comunicării dispoziției de concediere.

În fine, dispoziția nr.1319/2006 este lovită de nulitate absolută ca urmare a nesocotirii dispozițiilor imperative din Codul muncii, în sensul că nu conține elementul special de validitate cerut de art.76, 77, 268 alin.2 lit.c din cod.

Legat de celelalte motive de recurs, este de relevat faptul că din moment ce reclamanta a solicitat reintegrarea în muncă și acordarea drepturilor salariale, implicit a cerut și anularea dispoziției de desfacere a contractului de muncă, aspect pe care l-a precizat și în ședința publică din 3 mai 2007 la prima instanță. Aceasta a preluat terminologia folosită de art.267 alin.1 din Codul muncii, respectiv sancțiunea nulității absolute, fără însă a se schimba natura cererii dedusă judecății, respectiv aceea de anulare a dispoziției de concediere. De asemenea, și art.268 pct.2 Codul muncii folosește noțiunea de nulitate absolută atunci când face referire la elementele de fapt și de drept ale deciziei de sancționare, situația fiind similară și pentru ipoteza de la pct.3, respectiv comunicarea deciziei în 5 zile de la data emiterii, obligație pe care recurenta nu a respectat-

Față de cele ce preced, recursul declarat de către pârâtă este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare, nefiind incidente motivele prev. de art.304 pct.5,6,9 pr.civ. iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică.

Văzând și art.274 pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția tardivității contestației împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă invocată de pârâta Asociația Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor cu sediul în Tg-M,-, județul

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Asociația Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Tg-M, împotriva sentinței civile nr.714 din 3 mai 2007 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.

Obligă pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei -, domiciliată în Tg-M, str.-.- de nr.6.10, județul

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2008.

PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER

Red.

Tehnored.

2 exp.

29.01.2008.

Jud.fond:-

Asist.jud.-