Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.736/CM
Ședința publică de la 15 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în C,–106, împotriva sentinței civile nr.862/12.09.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C,-,.1D,.A,.1,.7, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța, având în vedere că recurentul a solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Inspectoratul de Poliție al Județului Cad eclarat recurs la data de 25 septembrie 2009 împotriva sentinței civile nr. 862 din 12 august 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei de sancționare nr. 34077/20.10.2008 și a dispoziției nr. 29640/04.11.2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin deciziile contestate a fost sancționată cu avertisment scris și cu reducerea salariului de merit, pentru săvârșirea unei abateri disciplinare prevăzute de art. 264 alin. 1 lit. a Codul muncii.
Reclamanta a mai susținut că din redactarea deciziei prin care a fost sancționată disciplinar nu se poate înțelege în ce modalitate a săvârșit abaterea disciplinară, astfel încât decizia este lovită de nulitate pentru încălcarea prevederilor art. 268 Codul muncii. În realitate, reclamanta și-a respectat întocmai fișa postului, iar împrejurarea, imputată de pârâtă, că nu a înregistrat în evidențele serviciului și nu a înaintat adeverința medicală nr. 1168/2008, nu este urmarea culpei sale, câtă vreme documentul respectiv nu putea fi predat fără viza conducătorului de departament.
În consecință, reclamanta a învederat că fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, nefiind săvârșită cu vinovăție, întrucât omisiunea de înregistrare a documentului respectiv a fost determinată de neîndeplinirea de către solicitantul înregistrării a unei condiții esențiale, respectiv obținerea vizei conducătorului direct de departament.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat natura de administrativ a cauzei, solicitând scoaterea acesteia de pe rolul Secției Civile a Tribunalului Constanța și înaintarea către Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pe aceeași cale, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, susținând că măsura avertismentului scris a fost dispusă de, în urma controlului ce a vizat activitatea Serviciului Poliției Rutiere C, iar C nu a făcut altceva decât să procedeze la punerea în aplicare a dispozițiilor date de unitatea centrală.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța de fond a analizat cu prioritate legalitatea învestirii sale, prin prisma naturii juridice a cauzei, precum și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului
Prin încheierea din 04.03.2009 s-a constatat natura cauzei ca fiind litigiu de muncă, atrăgând implicit competența Secției Civile a tribunalului în soluționarea acestui litigiu, potrivit art. 2 pct.1 lit. Cod procedură civilă.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că obiectul contestației deduse judecății îl reprezintă două decizii de sancționare a reclamantei, în calitatea acesteia de personal contractual din cadrul Serviciului Poliției Rutiere Or, potrivit art. 30 din Legea 218/2002, personalul contractual din cadrul poliției este spus reglementărilor din legislația muncii, în măsura în are prin lege nu se dispune altfel. Totodată, art.1 Codul muncii prevede că acest act normativ reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, dispozițiile sale aplicându-se și raporturilor de muncă reglementate de legi speciale, în măsura în care acestea nu constituie dispoziții specifice derogatorii.
Prin încheierea motivată din 27.03.2009 instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, apreciind că există identitate între persoana acestuia și persoana obligată în raportul de drept material dedus judecății.
Prin sentința civilă nr. 862 din 12 august 2009 Tribunalul Constanțaa admis contestația formulat. A anulat dispozițiile nr. 34077/20.10.2008 și nr. 34083/01.11.2008 emise de pârâtă și a obligat pârâta la plata către reclamantă a salariului de merit începând cu data de 01.11.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr. 34.077/20.10.2008, emisă de șeful C, reclamanta a fost sancționată cu avertisment scris, în temeiul art. 166 alin. 2 lit. c din Ordinul nr. 300/21.06.2004 și al Instrucțiunilor nr. 1000/2005. În concret, s-a reținut că reclamanta nu a și-a îndeplinit una dintre atribuțiile de serviciu, întrucât nu a înregistrat în evidențele Serviciului Poliției Rutiere și nu a înaintat la Serviciul, adeverința medicală nr. 1166/2008.
Ca urmare a aplicării acestei sancțiuni disciplinare, prin dispoziția nr. 34.083/01.11.2008 a șefului inspectoratului, reclamantei i-a fost retras și salariul de merit acordat pentru anul 2008, cu începere de la data emiterii dispoziției.
Contestând decizia prin care a fost sancționată disciplinar, reclamanta a invocat în primul rând un viciu de formă al acesteia, sancționat de art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii cu nulitatea absolută a deciziei, respectiv modalitatea neclară de descriere faptei ce constituie abatere disciplinară.
Din examinarea deciziei nr. 34077/20.10.2008, rezultă că angajatorul a indicat în concret fapta imputată reclamantei ca reprezentând o încălcare a atribuțiilor sale de serviciu, fapt ce a constat în omisiunea de a înregistra în evidențele serviciului o adeverință medicală.
Dispozițiile invocate din Codul muncii sancționează însă cu nulitatea absolută lipsa din cuprinsul deciziei a oricărei mențiuni referitoare la descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, ceea ce ar conferi măsurii dispuse de către angajator un caracter arbitrar și ar face imposibil instanței de judecată să verifice legalitatea și temeinicia acestei măsuri. Or, în speța de față, fapta reținută în sarcina reclamantei a fost descrisă suficient de clar, cu indicarea tuturor elementelor de circumstanțiere în funcție de care reclamanta să își poată pregăti apărarea, iar instanța de judecată să poată exercita controlul cu care este investită de lege.
Prin urmare, decizia de sancționare este corect întocmită sub aspect formal, astfel încât se va proceda la analiza ei din punct de vedere al temeiniciei.
Din analiza coroborată a probelor administrate, rezultă că reclamanta este angajata Serviciului Poliției Rutiere C pe post de secretar-dactilograf, activitatea sa fiind în principal reglementată prin Instrucțiunile nr. 1000/01.11.2005 ale Ministrului Administrației și Internelor și implicând și atribuții legate de evidența și gestionarea documentelor neclasificate.
Legat de aceste atribuții de serviciu, reclamantei i-a fost imputată săvârșirea unei abateri disciplinare constând în neînregistrarea în evidențele serviciului a adeverinței medicale nr. 1166/10.06.2008.
Aprecierea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare se va realiza prin luarea în considerare a tuturor împrejurărilor de fapt ce au condus la sancționarea reclamantei, astfel cum rezultă atât din înscrisurile depuse la dosar, cât și din declarația martorului.
Astfel, din cuprinsul raportului de control nr. -/07.10.2008 întocmit de, rezultă că adeverința medicală în discuție atesta starea de graviditate a unei agente de poliție, stabilindu-se că sarcina prezintă risc de avort spontan și prin urmare fiind recomandate o serie de măsuri de protecție la locul de muncă. Prin același raport de control s-a reținut că nu este posibilă determinarea persoanelor cărora le-a fost comunicată adeverința și nici a datei comunicării, dată fiind poziția oscilantă a agentei de poliție care s-a prevalat de actul medical.
În acest context, a fost avută în vedere declarația martorului, șeful reclamantei, potrivit căruia el însuși a intrat în posesia adeverinței medicale la data de 01.07.2008, iar după rezoluționare a înmânat-o reclamantei cu mențiunea de a fi depusă în dosarul personal al respectivei angajate, cu menținerea confidențialității. Veridicitatea susținerilor martorului este confirmată de mențiunile din raportul de control, din care rezultă că adeverința medicală a fost depusă de reclamantă la “mapa de cadre”, fără a fi însă în prealabil înregistrată în evidențe și înaintată departamentului resurse umane.
Esențială în aprecierea gravității faptei reclamantei este stabilirea momentului la care aceasta a primit adeverința medicală, fiind de necontestat faptul că intrarea în posesia acestui act a avut loc după ce la data de 18.06.2008 agentul de poliție în discuție suferise deja pierderea sarcinii. Prin urmare, la data de 01.07.2008 când șeful reclamantei a primit adeverința medicală, recomandările din cuprinsul acesteia nu mai erau actuale, situația de fapt avută în vedere la momentul emiterii adeverinței devenind între timp alta. Sub acest aspect, se impune a fi reținut că neînregistrarea adeverinței medicale la departamentul resurse umane nu a avut niciun efect direct asupra situației agentului de poliție care a invocat existența acestei adeverințe.
Consecințele faptei reclamantei au avut efect doar în planul exigențelor legate de evidența și gestionarea documentelor la nivelul serviciului în care aceasta este încadrată, fără a se putea stabili vreun rezultat socialmente dăunător.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că reclamanta a urmat indicațiile șefului serviciului, depunând adeverința medicală la mapa de cadre, fără a mai proceda în prealabil la înaintarea ei departamentului de resurse umane, cu atât mai mult cu cât respectiva adeverință nu mai putea produce efecte la momentul rezoluționării ei de către șeful serviciului.
Prin urmare, sub aspectul atitudinii subiective a reclamantei față de fapta săvârșită, nu se poate reține că reclamanta a avut conștiința încălcării unor norme de disciplina muncii, în sensul de a urmări efectul dăunător al inacțiunii sale sau doar de a-l prevedea, acționând deci cu vinovăție, în oricare din formele sale.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că fapta reclamantei, constând în omisiunea de a înregistra în evidențele serviciului și de a înainta departamentului de resurse umane o adeverință medicală prezentată de un agent de poliție, nu poate fi calificată ca abatere disciplinară, în sensul art. 263 alin. 2 Codul muncii, lipsind latura subiectivă pe care o implică o asemenea calificare.
Prin urmare, decizia nr. 34077/20.10.2008 prin care reclamanta a fost sancționată disciplinar este netemeinică, astfel că s-a dispus anularea ei.
Întrucât dispoziția nr. 34083/ 01.11.2008, de retragere a salariului de merit, fost emisă pe fondul existenței sancțiunii disciplinare, fără a exista și un alt motiv care să o fundamenteze, ca o consecință a înlăturării sancțiunii principale a fost anulată și măsura subsidiară luată împotriva reclamantei, care rămâne lipsită de orice justificare legală. Astfel, a fost anulată și dispoziția nr. 34083/ 01.11.2008, cu repunerea reclamantei în situația anterioară, ceea ce presupune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a salariului de merit începând cu data de 01.11.2008.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, pronunțarea hotărârii fără analizarea efectivă a înscrisurilor, respectiv Raportul nr. -/2008 al Direcției Control Intern care relevă o altă situație de fapt decât aceea reținută de prima instanță și care atestă neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu constând în neînregistrarea în evidențele Serviciului Poliției Rutiere a adeverinței de concediu medical al unui angajat.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulare prin motivele de recurs îl va respinge pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Hotărârea pronunțată de Tribunal este rezultatul unei analize judicioase a probatoriilor administrate, ceea ce a condus la stabilirea corectă a situației de fapt.
Ipoteza supusă atenției instanței de recurs prin criticile formulate nu a fost confirmată probator de către recurentă, astfel că acest recurs apare ca formal, el neavând ca obiectiv direct reformarea soluției atacate.
Deși prin cererea de recurs recurentul a învederat că va depune și alte înscrisuri cu scopul conturării corecte a situației de fapt, nu a finalizat acest demers, lăsând să se judece calea de atac pe baza înscrisurilor depuse în fața instanței de fond.
Ne însușim în totalitate considerentele Tribunalului atât cu privire la situația de fapt cât și cu privire la normele de drept incidente în cauză.
În completarea acestor considerente și pentru excluderea oricăror îndoieli cu privire la situația de fapt, Curtea observă incidența și a dispozițiilor art. 8 din Instrucțiunile Ministerului Administrației și Internelor nr. 1000 din 1 noiembrie 2005 privind redactarea, gestionarea documentelor neclasificate și activitatea de secretariat, care dispun la lit. “e” că repartizarea corespondenței se face conform dispozițiilor rezolutive ale șefilor.
Audiat în calitate de martor, tocmai șeful reclamantei, numitul, a confirmat împrejurarea că la circa trei săptămâni după ce a avut loc evenimentul medical al salariatei, xerocopiile actelor medicale au fost înaintate reclamantei cu mențiunea depunerii acestora la dosarul respectivei angajate, salariata conformându-se dispoziției primite.
Martorul a precizat că aceste xerocopii i-au fost înaintate de către o altă angajată iar el, în calitate de șef al serviciului, a dispus ca reclamanta să le preia și să le depună în dosarul personal al salariatei bolnave.
Drept urmare, situația de fapt a fost stabilită în mod corect de către Tribunal, hotărârea pronunțată fiind rezultatul coroborării probatoriilor administrate cu textele de lege incidente în cauză.
În consecință, Curtea, găsind criticile neîntemeiate, va respinge recursul în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de pârâtulINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în C,–106, împotriva sentinței civile nr.862/12.09.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C,-,.1D,.A,.1,.7.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud. fond -,
Red. dec. rec. jud. -/8.01.2010
gref.
2 ex./8.01.2010
