ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 88
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
– – –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta T SA, cu sediul în Târgoviște,–11, județul D, împotriva sentinței civile nr.1231 din 28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat de M, jud. D, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,–11, județul
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, lipsă fiind recurenta-pârâtă T SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp. art. 242 Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, Sindicatul Liber Independent Târgoviște, în numele salariatului a solicitat în contradictoriu cu pârâta Târgoviște SA ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze dispoziția nr.2328 din 15.08.2007 prin care i s-a redus reclamantului cu 10% salariul de bază și să fie obligată pârâta să restituie suma reținută în urma sancțiunii.
În motivarea acțiunii s-a arătat că societatea pârâtă a oprit în luna iulie 2007 activitatea Secției de iar salariatul trebuia să se afle la domiciliu conform dispoziției nr.1684/3.07.2007. Salariatul depășind cele 60 de zile de delegare
nu a mai fost de acord să schimbe locul de muncă și felul muncii având în vedere și art. 28 din, astfel încât societatea pârâtă trebuia să o trimită pe o perioadă limitată la domiciliu cu 75% din salariul de bază și sporul de vechime, însă a refuzat să-și îndeplinească obligația începând cu 1.07.2007, dispunând cu întârziere această măsură și neanunțând nici sindicatul.
Reclamantul a mai arătat că salariatul nu a comis nici o abatere, motivul real fiind acela că societatea a înțeles să se răzbune pe salariații care nu au mai acceptat să fie folosiți la diverse munci cu drepturi salariale diminuate, angajatorul fiind cel care nu a respectat dreptul la informare și consultare al salariaților asupra condițiilor de muncă și a elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă, dreptul la acțiuni colective stabilite de art.39 alin.1 și 40 alin.2 din Codul Muncii. Mai mult salariatul avea contractul individual de muncă suspendat la 3.07.2007, astfel că abaterea disciplinară nu putea fi comisă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 39 și 40 din Codul Muncii, ale contractului individual de muncă și ale art. 33 din 2004-2008.
S-a atașat decizia contestată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că începând cu luna martie 2007, Secția de s-a confruntat cu dificultăți în sensul că producția care se realiza în această secție nu a mai avut cerere pe piață iar salariații nu au mai avut de lucru, societatea folosindu-i în alte activități pentru a evita concedierea lor.
Mai arată că salariatul se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 28 alin. 2 lit. b și art. 41 lit. m din Regulamentul Intern al societății.
S-a precizat că salariatul a refuzat să ofere o notă explicativă scrisă sau să răspundă la chestionarul formulat, iar în data de 3.07.2007 acesta se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă și a pătruns în incinta societății pentru a se alătura persoanelor care manifestau în fața blocului administrativ, devenind chiar un fel de lider.
S-a atașat la dosar CCM 2004-2008, procesul-verbal din 23.07.2007, convocatorul, chestionar și extras din ziarul local.
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul salariatului și cu înscrisuri, fiind depus și un certificat de concediu medical pentru reclamant din data de 2.07.2007 până la data de 6.07.2007.
Prin sentința civilă nr.1231 pronunțată la data de 28.01.2007, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de reclamantul prin reprezentant Sindicatul Liber Independent Târgoviște în contradictoriu cu pârâta Târgoviște SA, a anulat dispoziția nr.2328/15.08.2007 și a dispus restituirea sumei reținute.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin decizia de sancționare nr.2328/15.08.2007 emisă de pârâta Târgoviște SA a fost sancționat reclamantul cu reducerea salariului cu 10% pe luna august 2007 conform art. 264 lit. d din Legea nr. 53/2003 pentru că, deși era în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, a încălcat regulile de acces în combinat în afara programului de lucru și a participat la manifestările neautorizate din data de 3.07.2007.
Reclamantul s-a prezentat la cercetarea disciplinară dar a refuzat să dea declarație scrisă, motiv pentru care pârâta a întocmit un proces-verbal în acest sens.
Sancționarea disciplinară a salariaților se efectuează atunci când aceștia săvârșesc cu vinovăție o abatere în legătură cu lor.
Reclamantul, așa cum rezultă din certificatul de concediu medical și din răspunsul acestuia la interogatoriu, se afla în concediu medical în data de 3.07.2007, care este menționată în dispoziția de sancționare ca fiind data săvârșirii faptei, astfel că nu avea cum să săvârșească o abatere în legătură cu activitatea sa, care nu se desfășura în acea zi, nefiindu-i aplicabile prevederile art.28 alin. 2 lit. b și art. 41 lit. m din Regulamentul Intern, invocate de către pârâtă în dispoziția de sancționare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC T SA conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurentul că salariatul era în incapacitate temporară de muncă din data de 03.07.2007, însă, în loc să se afle la domiciliul său, s-a deplasat la sediul societății pentru a participa la greva spontană care izbucnise, săvârșind abateri disciplinare care, consideră recurenta au legătură cu atribuțiile de serviciu ale intimatului. De altfel, accesul în societate i-a fost permis în virtutea calității de salariat. Ca atare, intimatul era obligat să respecte prevederile art. 33 alin. 2 și 28 alin. 2 lit. c și e din Regulamentul intern.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației ca neîntemieată.
În recurs nu au fost depuse la dosar acte noi.
Legal citat intimatul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare la recurs.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum recunoaște recurenta, la data de 3.07.2007 salariatul era în incapacitate temporară de muncă. Ca atare, acesta își pierduse calitatea de salariat încasând numai o indemnizație pentru concediu de la casa de asigurări.
Chiar dacă accesul în unitate i s-a permis în calitate de salariat, recurenta s-a aflat în eroare în privința calității pe care o are intimatul deoarece acesta nu poate să fie decât un terț față de angajator în timpul concediului medical. Pentru acest considerent legiuitorul instituie anumite restricții în drepturile și obligațiile derivate din contractul individual de muncă semnat de părți pentru această perioadă.
Recurenta putea cel mult să sesizeze organele de stat: jandarmeria, poliția, etc. cu privire la faptele săvârșite de intimat dacă ar fi considerat că acestea au adus prejudicii unității.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a reținut că intimatul-contestator nu putea să săvârșească o abatere în legătură cu activitatea sa deoarece nu se afla sub incidența Regulamentului intern, aflându-se în incapacitate temporară de muncă.
Așa fiind, Curtea consideră că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta T SA, împotriva sentinței civile nr.1231 din 28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent Târgoviște.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
– – – – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./07.02.2008
dosar fond – – – Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
–
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
