Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 4077 din data de 29.08.2013
Dosar nr.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 4077/2013
Ședința publică de la 29 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant B.V., intervenient ASOCIAȚIA P.C.J.M.E și pe intimat SC C.E.O. SA, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul și T.D. pentru pârâtul SC C.E.O. SA, lipsă fiind intervenienta Asociația P.C.J.M.E.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra excepției lipsei de interes invocată de pârâta SC C.E.O. SA cât și pe fondul cauzei.
Reclamantul B.V. a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea deciziei de sancționare și obligarea pârâtei SC C.E.O. SA la plata sumei de 16724 lei, cu cheltuieli de judecată. A susținut cu privire la primul petit al cererii că decizia de sancționare a avut la bază două învinuiri, respectiv faptul că a refuzat să formuleze o acțiune în instanță și faptul că nu s-a prezentat la un dosar aflat pe rolul Tribunalului Dolj. A susținut în privința primei învinuiri că a formulat un punct de vedere prin care a arătat de ce nu se impune formularea unei acțiuni în constatarea nulității unor prevederi din contractul colectiv de muncă, ulterior fiind formulată o acțiune în forma în care precizase și petentul, acțiune la care pârâta a și renunțat astfel că nu a fost produs nici efect negativ.
Cât privește faptul că nu s-a prezentat la un dosar aflat pe rolul Tribunalului Dolj a arătat că în data respectivă s-a deplasat la un dosar personal aflat pe rolul Tribunalului Sibiu în care a avut calitatea de inculpat, deplasare care s-a realizat cu acordul conducerii, având în acest sens un ordin de deplasare pentru a justifica lipsa de la serviciu.
Referitor la al doilea petit al cererii, reclamantul a arătat că în intervalul menționat unitatea a refuzat să-i plătească în totalitate drepturile ce i se cuveneau ca urmare a deplasărilor efectuate la diferite instanțe de judecată, constând, după caz, în contravaloare transport, diurnă, cazare, suma totală datorată fiind cea rezultată din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Reclamantul a solicitat de asemenea admiterea cererii de intervenție, având în vedere că în statutul Asociației s-a prevăzut faptul că nu pot fi aplicate sancțiuni consilierilor juridici din cadrul unității decât cu avizul prealabil al consiliului director al asociației, sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la excepția lipsei de interes în privința capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de sancționare, a solicitat respingerea acesteia, motivat de faptul că până în prezent nu a fost emisă nici o decizie de radiere a sancțiunii și mai mult decizia respectivă a produs consecințe juridice în sensul că i-a fost reținut din salariu procentul de 10%.
Consilier juridic T.D. pentru pârâta SC C.E.O. SA a solicitat admiterea excepției lipsei de interes în privința primului petit al cererii, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de petent.
A solicitat de asemenea respingerea cererii de intervenție.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 09.05.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.2430/95/2012 reclamantul B.V. a chemat în judecată pârâta SC C.E.O. SA, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună: anularea deciziei nr.196 din 09.02.2012 și repunerea în situația anterioară; acordarea drepturilor bănești reprezentând contravaloare diurnă, transport și cazare pentru ordinele de deplasare din perioada iunie 2009-iulie 2010, actualizate la zi, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a fost sancționat în mod abuziv prin decizia contestată, cu diminuarea salariului cu 10% pe durata de o lună, fără a se ține cont de prevederile legii nr.514/2003 și Statutului consilierului juridic. Cu privire la prima abatere invocată în decizia de sancționare a susținut că așa cum rezultă din referatul nr.936/12.01.2012, șefa Oficiului Juridic- P.B.M.M. i-a solicitat verbal în data de 05.01.2012 să formuleze o acțiune în instanță prin care să solicite constatarea nulității art.28 alineat 2 din contractul colectiv de muncă. În data de 06.01.2012 a precizat verbal acesteia că o astfel de acțiune nu este corectă din punct de vedere profesional, discuții în urma cărora a fost tratat cu indiferență, motiv pentru acre a formulat opinia sa juridică în scris, solicitându-i să ia act de cele prezentate și să hotărască asupra formulării acțiunii cu respectarea prevederilor legale.
A apreciat reclamantul că acest fapt nu reprezintă o abatere disciplinară pentru că opinia consilierului juridic este independentă, consilierul formulează punctul său de vedere potrivit prevederilor legale și a crezului profesional, în exercitarea profesiei neputând fi supus nici unei presiuni. A arătata că ulterior prezentării punctului său de vedere, la indicațiile sefului oficiului juridic, colegii săi au redactat cererea de chemare în judecată sub forma unei cerere în constatare a neexistenței drepturilor în cauză și nu cum i se solicitase lui, cerere cu privire la care, la al doilea termen de judecată s-a formulat cerere de renunțare.
Față de cea de-a doua învinuire, reclamantul a susținut că potrivit legii, consilierul juridic se subordonează doar pe linie administrativă șefului ierarhic superior. Că, în data de 14.09.2012 a fost trimis la o altă instanță – Tribunalul Sibiu, așa cum rezultă din ordinul de deplasare nr.1263 semnat de șeful oficiului juridic și aprobat de conducerea unității, considerând astfel că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară ci dimpotrivă a respectat exact dispoziția șefului ierarhic superior.
Cu privire la cel de-al doilea capăt al acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada iunie 2009-iulie 2011 i-au fost refuzate la plată mai multe ordine de deplasare în ceea ce privește diurna, transport și cazare, după cum urmează:
-luna iunie 2009, pentru delegațiile din zilele: 09,10,18,19,24,26 si 30 – nu s-a acordat diurna;
-luna iulie 2009, pentru delegația din 01 iulie – nu s-a acordat diurna;
-luna august 2009, pentru delegația din 20 august – nu s-a acordat diurna;
-luna septembrie 2009, pentru delegațiile din zilele: 03,08,09 si 11 – nu s-a acordat diurna;
-luna septembrie 2009, pentru delegațiile din zilele: 23 si 25 – nu s-a acordat transportul;
-luna octombrie 2009, pentru delegațiile din zilele: 22,23,28 si 29 – nu s-a acordat diurna;
-luna noiembrie 2009, pentru delegațiile din zilele: 02 si 03 nu s-a acordat diurna, transportul si cazarea, iar pentru delegațiile din zilele de 19,23, 24 si 25 nu s-a plătit diurna;
-luna ianuarie 2010, pentru delegațiile din zilele: 15,22 si 26 – nu s-a acordat diurna;
Luna februarie 2010, pentru delegațiile din zilele: 02,03,08,09,15,16,25 si 26- nu s-a acordat diurna;
-luna martie 2010, pentru delegația din 05 martie – nu s-a acordat diurna;
-luna aprilie 2010, pentru delegațiile din zilele: 21 si 23 – nu s-a acordat diurna, iar Pentru delegațiile din data de 29 si 30 aprilie nu s-a plătit diurna si transportul;
-luna aprilie 2010, pentru delegațiile din zilele: 21 si 23 – nu s-a acordat diurna, iar pentru delegațiile din data de 29 si 30 aprilie nu s-a plătit diurna si transportul;
-luna mai 2010, pentru delegațiile din zilele: 04 si 07 – nu s-a acordat diurna;
-luna iunie 2010, pentru delegațiile din zilele: 14,15,17 si 28 – nu s-a acordat diurna si transportul, pentru delegația din perioada 21-22 iunie nu s-a plătit diurna, transportul si cazarea, iar pentru delegația din perioada 6-11 nu s-a plătit transportul;
-luna septembrie 2010, pentru delegațiile din zilele: 07,13,22 si 29 – nu s-a acordat diurna;
-luna octombrie 2010, pentru delegațiile din zilele: 06 si 11 – nu s-a acordat diurna;
-luna noiembrie 2010, pentru delegațiile din zilele: 02,03,08 si 30 – nu s-a acordat diurna;
-luna decembrie 2010, pentru delegațiile din^zilele: 06 si 22 – nu s-a acordat diurna;
-luna ianuarie 2011, pentru delegațiile din zilele: 10 si 17 – nu s-a acordat diurna;
-luna februarie 2011, pentru delegațiile din zilele: 01,07,16,25 si 28 – nu s-a acordat diurna, pentru delegația din 02 februarie nu s-a acordat o parte din transport (401ei), iar pentru delegația din 09 februarie nu s-a plătit suma de 100 lei contravaloare cazare;
-luna martie 2011, pentru delegațiile din zilele: 07,10,15,16,21,23 si 28 – nu s-a acordat diurna;
-luna aprilie 2011, pentru delegațiile din zilele: 15,18,19,20 si 29 – nu s-a acordat diurna;
-luna mai 2011, pentru delegațiile din zilele: 09,17 si 27 – nu s-a acordat diurna, iar din delegația din data de 04-05 mai nu s-a plătit o zi diurna;
-luna iunie 2011, pentru delegațiile din zilele: 06,22 si 27 – nu s-a acordat diurna;
-luna iulie 2011, pentru delegațiile din zilele: 05″06,18 si 27 – nu s-a acordat diurna.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 268 si art. 269 din Codul Muncii.
La data de 25 aprilie 2012, în cauză a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului Asociația P.C.J.M.E, prin care a solicitata admiterea cererii de chemare în judecată. În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că reclamantul este membru al acestei asociații iar potrivit regulamentului de organizare și exercitare a profesiei de consilier juridic, înregistrat la SC C.E.O. SA sub nr.9747 din 30.03.2011, art.12(4) “orice sancțiune aplicată de către persoana juridică în cadrul căreia își desfășoară activitatea consilierul juridic membru al Asociației, va trebui, sub sancțiunea nulității absolute, să poarte avizul prealabil al Consiliului Director al Asociației, ori în cazul de față unitatea nici nu a solicitat un astfel de aviz, rezultând în mod clar că sancțiunea aplicată este nulă.
Au fost de asemenea invocate prevederile art.4,7,10 litera d, art.11 și 40(2) din Statutul profesiei de consilier juridic prin care se prevede în mod clar că un consilier juridic formulează punctul său de vedere potrivit prevederilor legale și a crezului său profesional, consilierul juridic se manifestă independent în relația cu organele de conducere ale persoanei juridice unde exercită profesia, precum și cu orice alte persoane din cadrul acesteia, punctul de vedere nu poate fi schimbat sau modificat de către nici o altă persoană, acesta manifestându-și opinia legală indiferent de împrejurări, iar în exercitarea profesiei nu poate fi supus nici unei presiuni din partea persoanei juridice.
Pârâta SC C.E.O. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii susținând că potrivit art. 22 alin. (1) din Legea 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi și reglementării legale privind activitatea persoanei juridice in slujba căreia se afla. Conform alineat (2) din același articol, constatarea abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de judecată și sancțiunile disciplinare sunt cele prevăzute in reglementarea specifica persoanei juridice in slujba căreia se afla consilierul juridic.
Nefiind stabilit prin statut profesional aprobat prin lege speciala un regim sancționator specific consilierilor juridici in conformitate cu art. 248 alin. (2) din Codul muncii, republicat, in situația consilierului juridic angajat in baza unui contract individual de munca in cadrul unei unități, exista posibilitatea angajării răspunderii disciplinare a acestuia in conformitate cu prevederile Codului muncii, republicat. De asemenea, in executarea contractului individual de munca încheiat cu angajatorul, salariatul are obligația de a îndeplini atribuțiile de serviciu astfel cum acestea au fost stabilite de părți, așa încât neîndeplinirea acestora poate constitui abatere disciplinara si poate fi sancționată de angajator cu una dintre sancțiunile disciplinare expres prevăzute de Codul muncii, republicat.
A arătat pârâta că, in data de 05.01.2012 d-na P.B.M.M. – Șef Oficiu Juridic, a dispus contestatorului, să formuleze și să promoveze o acțiune judecătorească privind constatarea nulității unor prevederi din CCM/2009-2012, deja inventariate de Direcția R.U.S.S.S.- Serviciu Normare Organizare și predate d-lui B.V. în data de 05.01.2012. Contestatorul nu a formulat si promovat acțiunea judecătoreasca, așa cum prevede fisa postului ci a formulat o opinie juridica motivând ca acțiunea judecătoreasca nu este corecta din punct de vedere profesional.
S-a considerat că, exercitând competentele sale, consilierul juridic își poate exprima opinia profesionala cu privire problemele asupra cărora i se solicita consultanta, insa dreptul de opinie nu echivalează cu dreptul de decizie pe care conducerea societății o are in raport cu gestionarea intereselor acesteia. Chiar dacă în situația dată, contestatorul si-a exprimat propria opinie cu primire la faptul ca promovarea in instanța a unei acțiunii va fi respinsa de instanța si ca acest demers este inutil, dreptul de decizie in privința declanșării acțiunii in instanța apreciem ca revine conducerii societății al cărui salariat este, iar nu consilierului juridic.
A mai precizat pârâta că prin decizia nr. 196/09.02.2012 contestatorul a fost sancționat disciplinar cu diminuarea salariului de baza cu 10% pe durata de o luna confirm art.248 alin. 1, pct c din Codul Muncii coroborat cu art.271 alin. 1, pct.d din CCM 2009-2012, decizia fiind emisa cu respectarea prevederilor legale, directorul general al societății luând la cunoștință despre abaterea disciplinara prin referatul înregistrat cu nr.936/12.01.2012 întocmit de dna P.B.M.M., sef Oficiu Juridic, contestatorul fiind convocat in scris la cercetare disciplinara prealabila in baza convocatorului nr. 1596/18.01.2012 comunicat sub semnătura de primire la data de 18.01.2012, prin decizia nr.85/16.01.2012 a fost constituita comisia de cercetare disciplinara iar decizia nr. 196/09.02.2012, contestata a fost comunicata in termen legal, fiind parcurși pașii prevăzuți de art.251 si 252 din Codul Muncii, republicat.
Astfel, contestatorul a fost sancționat pentru ca:nu a promovat acțiunea in instanța privind constatarea nulității unor prevederi ale CCM 2009-2012, fiind deja inventariate de către Direcția R.U.S.S.S. si predate acestuia in data de 05.01.2012, așa cum rezulta din nota explicativa formulata de către Sef Serviciu Normare Organizare P. I. si referatul întocmit de Sef Oficiu Juridic, P.B.M.M.
Conform încheierii de ședința a Tribunalului Dolj, in data de 14.09.201l din partea S.C. C. E. Turceni S.A. nu a participat nici un reprezentant la susținerea dosarului nr. 2200/95/2011, dosar repartizat contestatorului, iar acesta nu a făcut dovada predării acestui dosar cu Proces verbal șefului ierarhic in vederea repartizării unui alt consilier juridic din cadrul Oficiului Juridic.
Toate aceste aspecte au rezultat atât din procesul-verbal încheiat in data 26.01.2012 cu ocazia Întrunirii comisiei constituita in baza deciziei nr.85/16.01.2012 cat si din procesul-verbal aferent cercetării disciplinare prealabile înregistrat cu nr.3008/30.01.2012, contestatorul fiind convocat in scris sa se prezinte la cercetare disciplinara, apărându-se in scris prin Nota explicativa înregistrata cu nr.2464/26.01.2012 si verbal.
Mențiunile procesului-verbal s-au coroborat si cu Nota informativa întocmita de P.I., sef Serviciu Normare Organizare care a arătat că i-a înmânat contestatorului materialul in vederea promovării unei acțiuni judecătorești privind constatarea nulității unor prevederi ale CCM 2009-2012 in raport de noile prevederi ale Codului Muncii.
Comisia de cercetare disciplinara prealabila, a analizat faptele și urmările acestora, a verificat cele menționate in nota explicativa nr. 2464/26.01.2012 precum si celelalte documente aflate la dosar și a ajuns la concluzia că se confirmă cele precizate în referatul nr. 936/12.01.2012 si ca dl.B.V. se face vinovat de nerespectarea atribuțiunilor de serviciu nominalizate în fișa postului nr. 26751/01.09.2012, respectiv: “Formulează si depune in termen acțiunile către instanțele de judecata, cererile de elaborare a titlurilor notariale, întâmpinările precum si plângerile si sesizările către instanțele de judecata sau organele de urmărire penala”; Sa se prezinte in fata organelor de jurisdicție la termenele stabilite, sa cunoască dosarele in care se prezintă si sa depună diligentele necesare, activitatea sa fiind una de mijloace si nu de rezultat”;
De asemenea comisia de cercetare a constatat ca se face vinovat si de faptul ca, in data de 14.09.2011 din partea S.C. C. E. Turceni S.A. nu a participat nici un reprezentant la susținerea dosarului nr. 2200/95/2011 iar salariatul nu a făcut dovada predării acestui dosar, cu proces verbal, șefului ierarhic in vederea repartizării unui alt consilier juridic din cadrul Oficiului Juridic.
Fata de mențiunea salariatului ca in data de 14.09.2011 se afla in delegație fiind trimis la o alta instanța , in susținerea dosarului nr.2174/95/2007 la Tribunalul Sibiu, s-a precizat ca acesta nu avea calitatea de reprezentant al S.C. C. E. Turceni S.A., fiind prezent la acest dosar in interes personal, pentru o fapta proprie, după cum acesta a si recunoscut verbal la întrebările puse de comisie.
Cu privire la susținerea contestatorului ca i s-a refuzat la plata diurna, transport si cazare, in I perioada iunie 2009-iulie 2011 este neîntemeiata având în vedere că, potrivit art.44 din Codul Muncii alin.2″ Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizație de delegare, in condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil. Art.76 din Contractul Colectiv de Munca al S.C Complexul Energetic S.A pentru anii 2009-2012 prevede la art.2 ca” Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la indemnizație de delegare, in condițiile prevăzute de lege sau de prezentul contract colectiv de munca.
Conform articolului mai sus menționat condițiile in care se acorda drepturile salariatului aflat in delegație sunt reglementate de lege, respectiv HG nr. 1860/2006 si drepturile bănești conform Contractului Colectiv de Munca aplicabil, unde se menționează ca” indemnizația de delegare (diurna de deplasare) se acorda in cuantum de un câștig mediu brut pe S.C C. E. Turceni daca durata delegării este de cel puțin 12 ore si la o distanta de peste 30 km.
Conform art.10 din HG nr. 1860/2006 numărul de zile calendaristice in care persoana se afla in delegare se socotește de la data si ora plecării pana la data si ora înapoierii mijlocului de transport din si in localitatea unde își are locul permanent de munca, in speța locul permanent fiind la Turceni.
S-a arătat că în zilele in care contestatorul s-a deplasat la Curtea de Apel Craiova nu justifica durata deplasării de cel puțin 12 ore pe zi de la Turceni la Craiova in condițiile in care deplasările la Curtea de Apel Craiova s-au efectuat cu autoturismul proprietate personala si contestatorul nu a făcut dovada faptului ca era necesara prezenta la instanța la aceeași ora, respectiv 830 iar distanta de la Turceni la Craiova se efectuează in maxim o ora in condițiile in care i se aprobase deplasarea cu autoturismul proprietate personala.
De asemenea art.18 din HG 1860/2006 prevede ca in cazul in care condițiile de transport ca persoana aflata in delegare sa se Înapoieze zilnic in localitatea de domiciliu, după terminarea programului de lucru, din localitatea unde este trimisa in delegare, se poate aproba decontarea cheltuielilor zilnice de transport, daca cheltuielile astfel efectuate sunt mai mici decât cele pentru plata indemnizației zilnice de delegare si a cazării si daca prin aceasta nu se afectează bunul mers al activității la locul delegării.
In aceasta situație nu se acorda indemnizație zilnica de delegare(diurna). În zilele in care contestatorul s-a deplasat la Curtea de Apel Craiova si pentru care solicita plata diurnei i s-au acordat tichete de masa, conform Legii 142/1998 si i s-au decontat cheltuielile de transport astfel incat pretenția acordării diurnei este neîntemeiata.
In speța, conform ordinelor de deplasare contestatorul confirma faptul ca s-a înapoiat zilnic in localitatea de domiciliu ( Tg-Jiu) si i s-au decontat cheltuielile de transport, așa cum rezulta din situația cu delegațiile 2009-2011, anexata la prezenta, cheltuielile de transport fiind mai mici decât plata indemnizației zilnice de delegare( aprox.90 de lei fata de 180 lei).
De asemenea, in zilele in care contestatorul s-a deplasat la Curtea de Apel Craiova si pentru care solicita plata diurnei i s-au acordat tichete de masa, conform Legii 142/1998 si i s-au decontat cheltuielile de transport astfel încât pretenția acordării diurnei este neîntemeiata.
Ordinele de deplasare din data de 06,07,08,09,10,11,14,15,17,21,22,28.06.2010 nu se regăsesc in arhiva societății. Referitor la decontarea cheltuielilor de transport pentru data de 23 si 25.09.2009, acestuia nu i s-au decontat aceste cheltuieli întrucât delegarea s-a efectuat la Oficiul registrului Comerțului de pe langa Tribunalul Gorj unde contestatorul are domiciliul iar contestatorul nu a făcut dovada chemării, inainte de terminarea misiunii, din localitatea unde se afla in delegare(Tg-Jiu) in localitatea locului de munca (Turceni).
Pentru cheltuielile de transport efectuate in data de 02.11.2009 si 03.11.2009 i s-a decontat suma de 91,54 lei respectiv suma de 96,55 lei reprezentând contravaloare carburant, conform art.76 din CCM aplicabil.
Referitor decontare cheltuieli de cazare, contestatorul confirma pe ordinele de deplasare ca s-a înapoiat la sfârșitul zilei la Tg-Jiu si i s-au decontat cheltuielile de transport astfel încât pretenția acordării cheltuielilor de cazare este neîntemeiata.
Prin concluziile scrise formulate în data de 20.06.2013 pârâta SC C.E.O. SA a invocat excepția lipsei de interes cu privire la primul petit al cererii, pe motiv că potrivit art.248 alineat 3 din Codul Muncii, sancțiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară în acest termen, radierea constatându-se prin decizie scrisă a conducătorului. A susținut că în condițiile în care au trecut mai mult de 12 luni de la data aplicării sancțiunii și având în vedere că în această perioadă reclamantul nu a mai fost sancționat, în cauză sunt incidente dispozițiile legale menționate, radierea sancțiunii operând ope legis.
Pentru dovada acțiunii sale, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu expertiza de specialitate.
În contraprobă, pârâta SC C.E.O. SA a solicitat de asemenea proba cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat probele solicitate de părți, raportul de expertiză fiind întocmit de expert M. M. și depus la dosarul cauzei.
Față de dispozițiile art.137 cod procedură civilă instanța se va pronunța cu precădere asupra excepției lipsei de interes invocată de SC C.E.O. SA, reținând în acest sens că excepția a vizat doar primul capăt de cerere constând în anularea deciziei de sancționare.
În susținerea excepției pârâta a învederat faptul că în raport de dispozițiile art.248 alineat 3 din Codul Muncii, sancțiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, radierea constatându-se prin decizie scrisă a conducătorului. În cauză, se reține că prin decizia de sancționare a cărei anulare se solicită reclamantul a fost sancționat cu diminuarea salariului pe o lună, cu un procent de 10%, astfel că atât timp cât decizia și-a produs efectele nu se poate reține o lipsă de interes în promovarea acțiunii. De altfel, la dosarul cauzei nici nu a fost depusă vreo decizie prin care să se constate ca fiind radiată sancțiunea aplicată reclamantului, așa cum impun dispozițiile legale mai sus menționate.
În atare situație, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată excepția invocată, motiv pentru care va dispune respingerea acesteia.
Pe fondul cauzei, analizând cererea reclamantului, raportat la probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, instanța constată și reține următoarele:
În fapt, reclamantul B.V. a învestit instanța cu soluționarea a două capete de cerere, respectiv:
– anularea deciziei nr.196 din 09.02.2012 emisă de SC C.E.O. SA și repunerea în situația anterioară;
– acordarea drepturilor bănești reprezentând contravaloare diurnă, transport și cazare pentru ordinele de deplasare din perioada iunie 2009-iulie 2010, actualizate la zi.
Astfel, cu privire la primul petit al cererii, se constată că prin decizia nr. 196 din 09.02.2012 emisă de SC C.E.O. SA s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului B.V. cu diminuarea salariului de bază cu 10% pe durata de o lună, conform art.248 alineat 1 punct c, art.252 din Codul Muncii, coroborate cu art.268 și art.271 alineat 1 punct d din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-2012. În sarcina acestuia au fost reținute două fapte: refuzul de a formula o acțiune judecătorească la solicitarea șefului oficiului juridic și neprezentarea reclamantului la Tribunalul Dolj în data de 14.09.2011, pentru susținerea cauzei în dosarul nr.2200/95/2011 și nepredarea acestui dosar cu proces verbal șefului ierarhic în vederea repartizării unui alt coleg.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în data de 05.01.2012 șeful oficiului juridic a solicitat reclamantului să formuleze o acțiune în instanță având ca obiect constatarea nulității unor prevederi ale CCM 2009-2012, solicitare față de care acesta a precizat că o atare acțiune este inoportună și că nu va fi admisă de instanță. În urma insistențelor șefului ierarhic, reclamantul a comunicat în scris opinia sa juridică și a refuzat să promoveze acțiunea, contrar dispozițiilor art.46 alineat 2 din contractul colectiv de muncă, potrivit cărora salariații SC C.E.O. SA, în cadrul sarcinilor de serviciu, au, printre altele, obligația de a executa întocmai și la timp toate sarcinile și dispozițiile date de șefii ierarhici ce revin posturilor sau locurilor de muncă pe care le deservesc.
Reclamantul a ignorat de asemenea prevederile din fișa postului nr.26751/01.09.2011(fila 54 din dosar), însușită prin semnătură de acesta, în care sunt nominalizate atribuțiile de serviciu, printre care: formularea și depunerea în termen a acțiunilor către instanțele de judecată, a cererilor de elaborare a titlurilor notariale, a întâmpinărilor precum și plângerilor și sesizărilor către instanțele de judecată sau organele de urmărire penală.
Față de prevederile menționate mai sus, reclamantul avea obligația de a formula acțiunea în instanță la solicitarea șefului oficiului juridic, căruia îi era subordonat pe linie ierarhică, așa cum rezultă din fișa postului. Este neîndoielnic faptul că, în exercitarea competențelor sale, consilierul juridic își poate exprima opinia profesională cu privire problemele asupra cărora i se solicită consultanță, însă dreptul de opinie nu echivalează cu dreptul de decizie pe care conducerea societății îl are în privința declanșării unei acțiuni în instanță. Opinia juridică personală exprimată în scris de reclamant nu înlătura obligația acestuia de promovare a acțiunii, ci ar putea avea drept consecință transferarea unei eventuale răspunderi asupra șefului ierarhic, în situația pronunțării unei soluții nefavorabile unității.
În aceste condiții, refuzul consilierului juridic poate antrena răspunderea disciplinară a acestuia.
Mai reține instanța că potrivit fișei postului, reclamantul avea obligația de a se prezenta în fața organelor de jurisdicție la termenele stabilite, de a cunoaște dosarele în care se prezintă și de a depune diligențele necesare, activitatea sa fiind una de mijloace și nu de rezultat. În decizia de sancționare s-a menționat că deși avea repartizat dosarul nr.2200/95/2011, la termenul din 14.09.2011 reclamantul nu s-a prezentat în instanță, susținând că a fost plecat la Tribunalul Sibiu pentru o cauză personală, respectiv dosarul nr.2174/95/2007, ocazie cu care i-a fost emis și ordinul de deplasare nr.1263 din 14.09.2011. În aceste condiții, instanța constată că neprezentarea reclamantului la Tribunalul Dolj în vederea susținerii dosarului nr. 2174/95/2007 a fost justificată și însușită de conducerea unității tocmai prin emiterea ordinului de deplasare la Tribunalul Sibiu. Totuși, ceea ce este de imputat reclamantului este însă faptul că nu a predat dosarul respectiv șefului ierarhic superior în vederea repartizării către un alt coleg, la dosarul cauzei neexistând nici o dovadă în acest sens.
De altfel, prin nota explicativă dată în fața comisiei de cercetare disciplinară)filele 33-36 din dosar) reclamantul a arătat cu privire la cea de-a doua învinuire că a fost trimis la o altă instanță, respectiv Tribunalul Sibiu, ignorând însă faptul că în realitate era vorba de o cauză personală aflată pe rolul acelei instanțe, ordinul de deplasare nr.1263 din 14.09.2011 fiind emis pentru a justifica absența de la serviciu.
Nu pot fi primite de instanță nici susținerile reclamantului în sensul că măsura sancționării a fost luată în mod abuziv, cu încălcarea prevederilor Legii nr.514/2003 și Statutului consilierului juridic.
Sunt de remarcat în această privință dispozițiile art.3,4,6 din Legea nr.514/2003 conform cărora: Art.1(1) Consilierul juridic numit in funcție are statutul funcționarului, potrivit funcției si categoriei acesteia.(2) Consilierul juridic angajat in munca are statut de salariat.
Art.4 Consilierul juridic in activitatea sa asigura consultanta si reprezentarea autoritatii sau instituției publice in serviciul căreia se afla ori a persoanei juridice cu care are raporturi de munca, apăra drepturile si interesele legitime ale acestora in raporturile lor cu autoritatile publice, instituțiile de orice natura, precum si cu orice persoana juridica sau fizica, romana sau străina; in condițiile legii si ale regulamentelor specifice unitatii, avizează si contrasemnează actele cu caracter juridic.
Art.6 Consilierii juridici au drepturile si obligațiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional si reglementarilor legale privind persoana juridica in serviciul căreia se afla sau cu care are raporturi de munca.
În condițiile în care reclamantul este angajatul SC C.E.O. SA, este evident că acesta se supune regulilor stabilite la nivelul unității în serviciul căreia se află. Instanța nu poate da preferabilitate unor așa zise dispoziții din statutul Asociației P.C. J.M. E., conform cărora “Orice sancțiune aplicată de către persoana juridică în cadrul căreia își desfășoară activitatea consilierul juridic membru al Asociației va trebui, sub sancțiunea nulității absolute, să poarte avizul prealabil al Consiliului Director al Asociației”;.
Aceasta întrucât, Legea nr.514/2003, nu impune obținerea unui astfel de aviz, în dispozițiile privitoare la răspunderea disciplinară a consilierului juridic, respectiv art. 22, fiind prevăzută doar posibilitatea asociației profesionale de a sesiza autoritatea disciplinară, consilierul juridic răspunzând disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii și ale reglementării legale privind activitatea persoanei juridice in slujba căreia se află; constatarea abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de judecată si sancțiunile disciplinare fiind cele prevăzute in reglementarea specifică persoanei juridice în slujba căreia se află acesta.
Este de amintit totodată că potrivit art. 248 alin. (2) din Codul muncii “În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabilește un alt regim sancționator, va fi aplicat acesta”;.
Statutul consilierului juridic a fost publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr.684 din 29 iulie 2004, nefiind aprobat prin lege, și nu cuprinde un anumit regim sancționator pentru angajați dintr-o astfel de categorie profesională.
Nefiind stabilit prin statut profesional aprobat prin lege specială un regim sancționator specific consilierilor juridici in conformitate cu art. 248 alin. (2) din Codul muncii, având în vedere totodată obligația reclamantului de a-și îndeplini atribuțiile în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă și fișa postului, există posibilitatea angajării răspunderii disciplinare a acestuia în conformitate cu prevederile Codului muncii, fără îndeplinirea unor alte demersuri, precum obținerea avizului Consiliului director al Asociației.
Altfel, posibilitatea sancționării unui consilier juridic – angajat cu contract individual de muncă, ar fi lăsată la latitudinea discreționară a Asociației profesionale din care acesta face parte, fără ca unitatea în cauză să poată lua vreo măsură disciplinară în situația constatării unor abateri disciplinare.
Față de cele ce preced, instanța apreciază că dispoziția de sancționare a cărei anulare se solicită a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art.248 alineat 1 punct c, art.252 din Codul Muncii, coroborate cu art.268 și art.46 alineat 2, art.270 alineat 1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-2012, Legii nr.514/2003, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gravitatea faptelor reținute.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea drepturilor bănești reprezentând contravaloare diurnă, transport și cazare pentru ordinele de deplasare din perioada iunie 2009-iulie 2010, instanța reține că potrivit art.2 din HG nr.1860/2006 “Pentru salariații din cadrul companiilor naționale, societăților comerciale și regiilor autonome la care drepturile salariale se acordă prin negociere, drepturile bănești pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului, se acordă în condițiile prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă.
Conform art.10 din același act normativ “Numărul zilelor calendaristice în care persoana se află în delegare sau detașare se socotește de la data și ora plecării până la data și ora înapoierii mijlocului de transport din și în localitatea unde își are locul permanent de muncă, considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de delegare sau detașare”;. În continuare, art.11 prevede că “Pentru delegarea cu o durată de o singură zi, precum și pentru ultima zi, în cazul delegării de mai multe zile, indemnizația se acordă numai dacă durata delegării este de cel puțin 12 ore”;.
Pentru stabilirea în concret a drepturilor bănești solicitate de reclamant ca reprezentând contravaloare diurnă, transport și cazare pentru ordinele de deplasare din perioada iunie 2009-iulie 2010, expertul desemnat în cauză a avut în vedere delegațiile pentru care transportul s-a efectuat cu mijloace de transport în comun,respectiv cu autoturismul proprietate personală, constatând că pe ordinele de deplasare este menționată ora de plecare/sosire a mijlocului de transport, fiind de asemenea aplicată ștampila unității. A constatat în același timp că în perioada 21-22.06.2010 și 09-10.02.2011 reclamantul s-a deplasat în București, nefiindu-i decontate cheltuielile de cazare.
Expertul a avut în vedere și faptul că pentru perioada menționată reclamantului i-au fost acordate și tichete de masă, în calculul efectuat fiind exclusă de la plată contravaloarea acestora, dat fiind faptul că pe perioada delegării acesta nu beneficia de tichete de masă ci de diurnă.
Analizând anexele la raportul de expertiză privind situația delegațiilor instanța constată că acestea sunt în concordanță cu ordinele de deplasare existente la dosarul cauzei, fiind întocmite cu luarea în considerare a condițiilor legale de acordare, după caz, a indemnizației de delegare, cheltuieli privind transportul, cheltuieli privind cazarea, astfel că nu pot fi reținute susținerile pârâtei SC C.E.O. SA în sensul că reclamantul nu ar fi îndreptățit la plata acestora.
Expertul a concluzionat că suma totală ce se cuvine reclamantului pentru diurnă, transport și cazare este de 14.584,53 lei, sumă care a fost de asemenea reactualizată conform anexei la suplimentul de expertiză, rezultând suma de 16.724 lei, solicitată de altfel de reclamant cu ocazia susținerii cuvântului pe fond.
Față de considerentele de mai sus, instanța va respinge excepția lipsei de interes invocată de SC C.E.O. SA cu privire la primul capăt de cerere, va admite în parte acțiunea reclamantului și în consecință va obliga pârâta la plata sumei de 16.724 lei reprezentând contravaloare diurnă, transport și cazare pentru perioada iunie 2009-iulie 2010, urmând a dispune respingerea capătului de cerere privind anularea deciziei de sancționare.
Ca urmare a respingerii acestui capăt de cerere, instanța va dispune și respingerea cererii de intervenție formulată de intervenienta Asociația P.C.J.M.E, având în vedere că motivația cererii respective a vizat doar cererea având ca obiect anularea deciziei de sancționare.
În temeiul art.274 cod procedură civilă, aplicabil în cauză, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes invocată de SC C.E.O. SA.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B.V., cu domiciliul în … în contradictoriu cu pârâta SC C.E.O. SA, cu sediul în … și intervenienta Asociația P.C.J.M.E cu sediul în …
Obligă pârâta SC C.E.O. SA. Să plătească reclamantului suma totală de 16.724 lei.
Respinge capătul de cerere privind anularea deciziei de sancționare.
Respinge cererea de intervenție formulată de intervenienta Asociația P.C.J.M.E .
Obligă pârâta SC C.E.O. SA. La plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 29 August 2013.
PREȘEDINTE,
Asistent judiciar ,
Asistent judiciar ,
Grefier ,
