Contestaţie decizie de sancţionare Raporturi de muncă


Pe cale reconvenţională, societatea pârâtă a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1.745 euro, reprezentând prejudiciul cauzat societăţii prin calarea motorului autoutilitarei xxx din cauza lipsei de ulei (f.22-25).

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.01.2010 a fost soluţionată acţiunea principală în sensul anulării deciziei nr.228283/2.05.2009 şi s-a disjuns cererea reconvenţională, dispunându-se judecarea separată a acesteia (f.68,29).

În motivarea cererii reconvenţionale, s-a arătat că în perioada 1.10.2008-30.11.2008 pârâtul a fost delegat la Agenţia A. Zaragoza, perioadă în care s-au constatat o serie de defecţiuni la autoutilitara xxx pe care acesta o avea în dotare, prin certificatul eliberat de atelierul mecanic A.M. constatându-se faptul că dauna adusă autoutilitarei provine de la motorul care a rămas fără ulei. Cheltuielile de reparare a autoutilitarei, susţine societatea reclamantă, puteau fi evitate dacă pârâtul şi-ar fi respectat obligaţiile de serviciu privind verificarea plinurilor (lichid de răcire, ulei motor, combustibil, lichid frână etc.), fapta săvârşită fiind o acţiune producătoare de prejudiciu săvârşită în legătură cu munca, prejudiciul material de 1.745 euro rezultând din înlocuirea motorului calat şi manopera aferentă, legătura de cauzalitate şi vinovăţia salariatului fiind dovedite, acesta nefiind interesat de starea utilitarei.

Cererea reconvenţională a fost motivată în drept pe dispoziţiile art.115-120 Cpc şi pe dispoziţiile Codului muncii, în susţinerea acesteia fiind depuse la dosar înscrisuri (f.26-44, 107-140) şi fiind solicitat interogatoriul pârâtului (f.141-143).

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar potrivit art.285 codul muncii.

Formulând întâmpinare la cererea reconvenţională (f.49-52), pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca nefondată cu motivarea că avea funcţia de agent coletar, nici una din sarcinile de serviciu pretins a fi încălcate neregăsindu-se în contractul colectiv de muncă sau în fişa postului, activitatea de conducere a autoutilitarei, neintrând în atribuţiile de serviciu ale agentului coletar, a fost efectuată în mod excepţional, la ordinul superiorului. S-a arătat, de asemenea, în întâmpinare, că vinovăţia, ca şi condiţie sine qua non a răspunderii patrimoniale nu este îndeplinită, maşina fiind oprită imediat după ce s-a auzit „bătaia” la motor, bordul acesteia neindicând vreo defecţiune şi că valoarea facturii invocate de către reclamantă este de 3.058,4 euro şi nu de 1745 euro.

În dovedirea susţinerilor sale, pârâtul a depus la dosar înscrisuri (f.60-64, 75-91), a solicitat audierea martorului P.D.A. (f.150) precum şi administrarea probei cu interogatoriul reclamantei (f.97-100, 105-106).

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

D-l T.G.I. a fost angajat de către SC P.A.C.R. SRL Sibiu în funcţia de agent coletar, activitatea urmând a se desfăşura la Depozitul O. începând cu 9.03.2006, potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr.483197/15.03.2006 (f.26-29), sarcinile de serviciu fiind enumerate în fişa postului (f.30-32). În perioada 1.10.-30.11.2008 salariatul a fost delegat la Agenţia A. Zaragoza, având în dotare autoutilitara cu nr. de înmatriculare xxx care a necesitat efectuarea de reparaţii datorită calării motorului.

Prin decizia nr. 228283 din 2.05.2009 (f.34,35) salariatul a fost sancţionat disciplinar cu reducerea salariului cu 10% pentru o lună, reţinându-se faptul că salariatul se face vinovat de calarea motorului autoutilitarei cu număr de înmatriculare 1425 DJH din cauza lipsei de ulei, avându-se în vedere certificatul emis de un atelier de reparaţii spaniol, A.M. (f.36).

Potrivit art.270 Codul muncii salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor or, analizând clauzele contractului individual de muncă şi prevederile cuprinse în fişa postului (f.26-32), se constată că pârâtul nu avea nici o atribuţie de serviciu legată de conducerea autoutilitarei.

Pe de altă parte, potrivit declaraţiei martorului P.D.Al. (f.150), martor ce se afla în autovehicul în ziua în care s-au constatat defecţiunile la motor, salariatul şi-a îndeplinit obligaţia de a verifica nivelul uleiului de motor, constatând că acesta nivel era normal, împrejurare confirmată şi de către mecanicul din atelierul de service auto din Barcelona care a fost chemat la Zaragoza. Trebuie menţionat, de asemenea, şi faptul că, la dispoziţia conducerii societăţii, pârâtul a predat autoutilitara atelierului service din Zaragoza, unde a rămas timp de 4 zile, potrivit declaraţiei aceluiaşi martor, până la deplasarea sa la Barcelona, legătura de cauzalitate între fapta salariatului (constând într-o presupusă omisiune de a verifica nivelul uleiului de motor de către pârât, faptă nedovedită având în vedere dovada contrarie, respectiv împrejurarea că la data predării autovehiculului în atelierul service din Zaragoza nivelul uleiului ere normal) şi prejudiciul suferit de societatea angajatoare, constatat prin certificatul eliberat de A.M. nefiind, deci, certă.

În consecinţă, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art.270 codul muncii, acţiunea formulată de SC Poşta A. Curiei Rapid SRL Sibiu împotriva pârâtului T.G.I. urmează a fi respinsă ca nefondată.