R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI DE ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ NR. 312
Şedinţa publică din data de 24 februarie 2009
Prin cererea înregistrată la această instanţă, înregistrată sub nr.2159/88/2008, contestatoarea “…”, în contradictoriu cu SC “”…”” SA Tulcea a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.33/10.07.2008 emisă de pârâtă, prin care a fost sancţionată cu reducerea salariului pe o perioadă de 3 luni, respectiv pe lunile iulie, august, septembrie 2008, pentru care o critică pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, în sensul de a constata în principal nulitatea absolută a deciziei atacate, iar în subsidiar a se anula decizia atacată şi obligarea pârâtei la restituirea drepturilor salariale reţinute în baza acestei decizii şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că deşi s-a reţinut că a depus la secretariatul Comisiei de disciplină nota explicativă nr.07/7.07.2008, nu s-a precizat care sunt motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de aceasta, cum imperativ impun dispoz. art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii. De asemenea nu cuprinde descrierea concretă a pretinsei abateri disciplinare, care sunt injuriile pe care se pretinde că le-a adus colegei sale “…”, încălcându-se disp. art.268 alin.1 lit.a din Codul muncii.
De asemenea se arată că nu s-au respectat disp. art.16, 17 din Regulamentul comisiei de disciplină nr.1533/9.06.2008, cu anexele acestuia.
Arată că secretara – doamna “…” nu se afla în acel moment în secretariat unde se pretinde că a avut loc incidentul în cauză, ci se afla în bucătăria societăţii unde servea masa, în afara orei prevăzute de ROI, pentru pauză de masă, de unde a început să ţipe la contestatoare şi să-i arunce diverse injurii.
Contestatoarea mai arată că nu s-a putut prezenta la Comisia de disciplină datorită ameninţărilor repetate venite din partea directorului general referitoare la faptul că oricum îi va desface contractul individual de muncă, ameninţare venită înaintea cercetării disciplinare.
În drept, contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe disp. art.268 alin.5 din Codul muncii, iar în dovedire a depus la dosarul cauzei decizia nr.33/10.07.2008, comunicarea nr.1679/26.06.2008, nota explicativă, interogatoriul pârâtei şi o serie de înscrisuri.
În apărare, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei, prin care s-a arătat că, prin decizia de sancţionare disciplinară nr.33/10.07.2008, reclamanta “…”, salariata SC “”…”” SA Tulcea, a fost sancţionată cu reducerea salariului cu 10%, pe o perioadă de 3 luni (iulie, august şi septembrie 2008), ca urmare a abaterilor disciplinare săvârşite în bata de 24.06.2008, sesizate conducerii societăţii de personalul secretariatului societăţii.
Abaterile au constat în manifestarea unui comportament disciplinar necorespunzător în serviciu prin accesarea fără permisiune a mobilierului de birou din secretariatul societăţii, urmată de ameninţări şi jigniri la adresa personalului secretariatului.
De asemenea pârâta a depus şi o serie de înscrisuri.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.2294/88/2008, reclamanta “…” a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere nr.36/14.08.2008 emisă de aceeaşi unitate intimată, solicitând anularea acesteia ca netemeinică şi nelegală.
Prin încheierea de şedinţă din 7.01.2009 instanţa a dispus ataşarea acestui dosar la dosarul cu nr.2159/88/2008 al Tribunalului Tulcea.
Analizând cauza, instanţa reţine privitor la decizia nr. 33/10.07.2008 emisă de intimată, următoarele :
Fapta reţinută în sarcina contestatoarei constă în aceea că la data de 24.06.2008 aceasta a intrat în secretariatul societăţii şi, fără să ceară voie sau să spună ce anume doreşte, a început să caute prin dulapuri, iar când a fost întrebată de ce are nevoie, a început să-i adreseze injurii şi ameninţări doamnei “…”.
Această faptă a fost probată de unitatea intimată prin referatul numitei “…” din data de 24.06.2008, referatul nr. 1409/23.05.2008 al inspectorului de protecţia muncii “…” şi declaraţia martorului audiat în cauză care a arătat că între secretară şi contestatoare se iscau foarte des conflicte.
Astfel cum a fost reţinută fapta contestatoarei întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare aşa cum este aceasta definită de art. 27 pct. 14, cap. V din Regulamentul de Ordine Interioară.
Faptul că şi contestatoarea a sesizat conducerea unităţii cu o serie de referate (aflate la dosar filele 64-77) privitoare la comportamentul necorespunzător al secretarei “…”, nu poate fi primit în apărare dat fiind principiul potrivit căruia “nimeni nu-şi poate face singur dreptate”, contestatoarea având şi posibilitatea de a se adresa organelor abilitate în drept pentru efectuarea de cercetări.
În ceea ce priveşte contestaţia împotriva deciziei de concediere nr. 36/14.08.2008 emisă de intimata S.C. “”…”” S.A. Tulcea, se constată că aceasta este întemeiată pentru mai multe motive după cum urmează :
Prin susmenţionata decizie s-a reţinut că, la data de 13.05.2008, contestatoarea a formulat şi depus la Tribunalul Tulcea o cerere de chemare în judecată a societăţii prin care contestă decizii interne de reorganizare administrativă a societăţii.
La această cerere a anexat copii ale unor documente de personal cu caracter de secret de serviciu aparţinând unui alt salariat, fără a înştiinţa şi fără a avea acordul conducerii executive a societăţii.
Prin aceeaşi decizie, instanţa a reţinut încălcarea de către contestatoare a prevederilor art. 12, pct. 41 din Regulamentul de ordine interioară al societăţii care interzic folosirea în interes personal sau pentru alţii a actelor şi datelor referitoare la activitatea societăţii, despre care deţine informaţii.
Depunerea de înscrisuri într-un dosar aflat pe rolul unor instanţe de judecată indiferent care ar fi aceea, nu poate avea nicidecum semnificaţia de folosire în interes personal a înscrisurilor sau divulgare de informaţii, ci doar pe aceea de îndeplinire a unei obligaţii legale în virtutea principiului potrivit căruia instanţa de judecată trebuie să cunoască adevărul în vederea justei soluţionări a cauzelor aflate pe rol.
De altfel, în cuprinsul notei explicative nr. 2139/7.08.2008 dată cu prilejul cercetării disciplinare contestatoarea a precizat că şi-a îndeplinit obligaţia legală impusă de art. 287 din Codul muncii, fiind consilierul juridic al angajatorului, împiedicând astfel expunerea societăţii la măsurile pecuniare pe care le avea la îndemână instanţa de judecată împotriva acesteia (art. 1081 pct. 2 lit. e Cod pr. civilă).
În altă ordine de idei intimata a răspuns cu prilejul interogatoriului (fila 48 din dosarul nr. 2294/88/2008) că în realitate concedierea nu s-a datorat depunerii de înscrisuri la instanţă, ci abaterilor disciplinare prevăzute de Regulamentul de ordine interioară ca urmare a nerespectării obligaţiilor prevăzute în acesta, în legislaţia muncii şi în contractul individual de muncă.
După solicitarea de lămuri, intimata a întărit (prin răspunsul dat la fila 63 din dosarul 2159/88/2008) că “reclamanta nu a fost concediată pentru depunerea de înscrisuri la instanţă , ci pentru nerespectarea unor obligaţii de disciplina muncii, pe care şi le-a asumat în calitate de angajat al societăţii.
Ori, pentru aceste încălcări generice ale disciplinei muncii, intimata nu a efectuat cercetare disciplinară, iar în decizia contestată este reţinută o altă faptă.
Doctrina şi practica judiciară au relevat de-a lungul timpului faptul că o decizie de sancţionare în dreptul muncii nu se poate completa cu alte înscrisuri, acestea având o existenţă independentă, de sine stătătoare. În plus, decizia contestată nu face trimitere la nici un alt înscris, precizările intimatei echivalând astfel cu o recunoaştere a netemeiniciei actului contestat.
Instanţa mai reţine că abaterea disciplinară indicată de intimată în cuprinsul deciziei de concediere şi prevăzută de art. 27 pct. 18 din Regulamentul de ordine interioară care statuează că, constituie abatere disciplinară “darea de informaţii care implică divulgarea secretelor legate de activitatea societăţii sau folosirea în interes personal şi pentru alţii a datelor, actelor şi faptelor referitoare la activitatea societăţii despre care deţin informaţii”, nu întruneşte îndrept elementele necesare pentru a atrage aplicarea de măsuri disciplinare datorită lipsei, în primul rând, a laturii obiective.
Astfel, aşa cum s-a precizat,depunerea de înscrisuri la instanţa de judecată nu înseamnă divulgarea secretelor referitoare la activitatea societăţii sau folosirea în interes personal a datelor, actelor şi faptelor referitoare la activitatea societăţii, ci îndeplinirea unei obligaţii prevăzute de lege.
Faţă de toate aceste considerente, urmează să fie admisă acţiunea în parte.
Va fi respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 33/10.07.2008, emisă de S.C. “”…”” S.A. Tulcea, ca nefondată.
Va fi admisă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 36/14.08.2008, emisă de intimata S.C. “”…”” S.A. Tulcea. Se va anula Decizia nr. 36/14.08.2008, ca netemeinică şi nelegală şi se va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere.
Va fi obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data concedierii şi până la data reintegrării sale efective.
Excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere va fi respinsă ca nefondată întrucât s-a respectat termenul de 30 de zile pentru emiterea acesteia, prevăzut de lege.
Va fi obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
??
??
??
??
1
