DECIZIA CIVILĂ NR.1144/2008-
Ședința publică din data de 2 iulie 2008
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în S M,-,. 11, județul S M, în contradictoriu cu intimata CFR MARFĂ SA B-SUCURSALA CFR MARFĂ C, cu sediul în C N, nr.17, județul C, împotriva sentinței civile nr. 60/D din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 25 iunie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 2 iulie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 60/D din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de, în contradictoriu cu “CFR MARFĂ” SA B – Sucursala “CFR MARFĂ” C, pentru anularea Deciziei nr. 1.3/1116/21.06.2006 privind concedierea contestatorului în baza art. 61 lit. a Codul Muncii.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a lucrat la unitatea pârâta, respectiv de Exploatare O în funcția de mecanic de locomotivă
Prin Decizia nr. 1.3/1116 din 21.06.2006 s-a dispus concedierea sa în temeiul art. 61 lit. a Codul Muncii, sancțiune disciplinară prevăzută la art. 263 pct. 2 și art. 264 alin. 1 lit. f Codul Muncii combinat cu art. 35 lit. f și art. 41 lit. b din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi.
Abaterea disciplinară reținută în sarcina contestatorului a constat în faptul că în calitate de gestionar al motorinei din locomotivele DA 1259 și DA 1021 la Export, când a fost de serviciu, se face vinovat pentru fapte săvârșite în mod repetat, respectiv are un supraconsum de motorină (în total 483 Kg), fără a întocmi rapoarte de eveniment pentru diferența de motorină din rezervorul principal față de cel indicat în indexul MD, de nerespectarea Ordinului 1b/300/2002 în datele de: 19.03.2006, 29.03.2006, 02.04.2006, 06.04.2006, 10.04.2006 și 12.04.2006
În decizia contestată s-a mai reținut că au fost încălcate prevederile art. 11 lit. a, art. 12 lit. c, art. 18 din Statutul disciplinar fapte ce se consideră abateri disciplinare conform art. 30 lit. p și r din Statutul disciplinar al personalului din transporturi.
Anterior aplicării măsurii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă, contestatorul a mai fost sancționat prin Decizia nr. 1.3/897 din 29.05.2006 cu retragerea a două clase de salarizare pe o perioadă de două luni, pentru constatarea unui supraconsum de 164 kg pe locomotiva DA 1259 în datele de: 05.03.2006 și 07.03.2006, fără să întocmească rapoarte de eveniment.
Prin Decizia nr. 1.3/899 din 29.05.2006 contestatorul a fost sancționat cu retrogradarea din funcția de mecanic locomotivă I în funcția de mecanic locomotivă II pe o perioadă de 3 luni pentru înregistrarea unui supraconsum de 176 kg motorină pe locomotiva DA 1259 în datele de 09.03.2006, 10.03.2006 și 15.03.2006, fără să întocmească rapoarte de eveniment.
Prin cele două decizii s-a reținut în sarcina contestatorului încălcarea acelorași dispoziții legale pentru care a fost sancționat prin decizia atacată.
Cu ocazia cercetărilor administrative efectuate anterior aplicării sancțiunilor disciplinare conform celor două decizii mai sus arătate, contestatorul și-a recunoscut culpa, în principal, pentru că nu a întocmit raport de eveniment și că nu a condus economicos, motiv pentru care a fost de acord cu recuperarea prejudiciului prin plata motorinei constatate ca fiind supraconsum, în care sens a semnat și două angajamente de plată.
Pentru aplicarea măsurii disciplinare a desfacerii contractului de muncă s-a întocmit raportul de cercetare din 05.06.2006, ocazie cu care s-a constatat că în timp 7 zile (fiind indicate datele) în care au efectuat de serviciu la Export cu locomotivele DA 1259 și DA 1021 contestatorul și mecanicii ajutori G, și au înregistrat în total un supraconsum de 483 kg motorină.
În baza aceluiași raport s-a propus sancționarea celor mecanicilor, pentru contestator fiind propusă măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
În cadrul anchetei administrative prealabile întocmită în acest sens conform dispozițiilor art. 267 Codul Muncii, contestatorul a dat “Nota de relații”, în care acceptă că supraconsumul de motorină poate apare și din cauza conducerii neeconomicoase, recunoscând că este vinovat pentru că nu a întocmit raport de eveniment.
În vederea soluționării cauzei instanța a încuviințat la cererea contestatorului efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cu privire la instalația de înregistrare a consumului de combustibil pentru locomotiva.
Expertul prof.dr. ing. a concluzionat în raportul său de expertiză că instalația folosită pentru controlul consumului de motorină pe locomotivă nu este supusă controlului metrologic legal conform art. 30 din Instrucțiunile de Metrologie Legală – IML 3-04 (fapt ce rezultă și din adresa de la fila 6 Biroului Român de Metrologie Legală), fiind însă omologată de Autoritatea Feroviară Română – conform Certificatului de Tehnică Feroviară seria – nr. 382/2003.
De asemenea, expertul a stabilit o marjă de eroare la măsurare 3%.
Cu ocazia experimentului efectuat nu s-a constatat nici o scădere bruscă a nivelului de motorină din rezervor, fiind înregistrată o economie de combustibil de 33,4 kg față de consumul de motorină normat conform Normelor /1977.
Instalația de verificare a consumului de motorină de pe locomotiva DA 1259 pe care a lucrat contestatorul a fost supusă reviziei periodice anuale de către constructorul SC SA în data de 10.02.2006.
Din completarea raportului de expertiză efectuată la cererea contestatorului referitor la poziția traductorului s-a reținut că poziția acestuia nu se poate schimba pe parcursul exploatării locomotivei întrucât este fixă.
Tot la solicitarea contestatorului, instanța a încuviințat o contraexpertiză.
Din expertiza întocmită de prof.dr. ing. rezultă că instantaneu sau pe termen scurt ” valorile stocate pot să fie neconcludente, analiza informațiilor stocate pe termen, de ordinul orelor sau a unui schimb câștigând în credibilitate”.
Nerăspunzând concret la unele obiective ale expertizei din lipsă de documente, (pe care însă nu le-a solicitat instanței), expertul a precizat că analiza consumurilor de combustibil scoate în evidență că pe perioade scurte de evaluare a consumurilor de ordinul a câtorva minute pot să fie înregistrate valori instantanee care nu respectă o modificare logică, cursivă și continuă, ceea ce nu poate caracteriza evoluția concludentă a consumurilor de combustibil, iar situația nu poate să fie generalizată și să caracterizeze consumul pe durata schimbului.
Din analiza întregului material probator administrat, instanța a reținut culpa contestatorului în încălcarea prevederilor art. 11 lit. a, art. 12 lit. c și art. 18 din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi, prevederi referitoare la însușirea cunoștințelor necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu și a instrucțiunilor de serviciu, la aplicarea normelor de exploatare, întreținere și reparare a mijloacelor de transport pe căile ferate și executarea dispozițiilor primite.
Potrivit Instrucției personalului de locomotivă nr. 201/1997 (la care fac trimitere dispozițiile art. 11 lit. a din Statut) acest personal este obligat printre altele la întocmirea raportului de eveniment la sosirea în depou, prin care se aduce la cunoștință nereguli din circulația trenului (art. 6 lit. a pct. 9).
De asemenea, conform art. 6 lit. a pct. 14 din aceiași Instrucție, mecanicul de locomotivă este obligat să conducă economic, fără a depăși consumurile normate de combustibil.
Cu ocazia anchetei administrative contestatorul a recunoscut că nu a întocmit raport de eveniment, acceptând că nu a condus economicos.
Din raportul de cercetare rezultă un supraconsum de combustibil, în mod repetat, când locomotiva a fost condusă de contestator, comparativ cu un consum în limitele normate, când aceiași locomotivă a fost condusă de alți mecanici.
S-a mai reținut că, contestatorul nu a produs probe din care să rezulte contrariul și nu a fost primită apărarea acestuia în sensul că sancțiunile aplicate ar fi urmarea unei “singure relații” care s-a defalcat, în aceiași zi, la ordinul șefului de birou, pentru îndeplinirea condițiilor aplicării art. 61 lit. a din Codul Muncii, din deciziile de sancționare și comunicarea acestora rezultând că evenimentele care au dus la sancționare s-au petrecut la date diferite.
Sancțiunile aplicate anterior contestatorului prin deciziile mai sus amintite, au fost consecința încălcării acelorași prevederi din Statut, fapt ce a justificat măsura disciplinară luată împotriva sa în conformitate cu art. 266 Codul Muncii.
Apărarea contestatorului că nu a întocmit raport de eveniment pentru că ” după instalație nu a putut observa” supraconsumul, a fost respinsă de instanță, având în vedere dispozițiile speciale din Statut privind obligația însușirii cunoștințelor necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât pentru fapte similare a mai fost sancționat.
De asemenea, cele două expertize de specialitate întocmite în cauză nu au demonstrat inexistența supraconsumului de motorină pus în sarcina contestatorului, marja de eroare acceptată la instalația de măsurare a motorinei fiind neînsemnată față de întreaga cantitate de motorină consumată și constatată peste limitele normate. În ce privește instalația, experții au concluzionat că aceasta nu este supusă controlului metrologic legal, fiind însă omologată de o autoritate feroviară conform actelor de la dosar.
Chiar și în situația în care s-ar accepta că instalația nu înregistrează un consum real sau s-ar avea în vedere apărarea contestatorului că supraconsumul s-ar datora unor factori perturbatori, s-a apreciat că contestatorul nu poate fi exonerat de răspundere, atât timp cât nu și-a îndeplinit obligația constând în întocmirea raportului de eveniment (care se face necondiționat) și care în condițiile date reclama acest fapt, întrucât instalația indica un supraconsum, aceasta, după ce a mai fost sancționat pentru încălcarea acelorași dispoziții legale.
Critica contestatorului în sensul că nu i s-a acordat preaviz anterior desfacerii contractului de muncă nu s-a apreciat că nu are suport legal, întrucât preavizul se acordă în condițiile dispozițiilor art. 73 Codul Muncii, care nu fac referire și la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Față de cele de mai sus și înlăturând apărările și observațiile irelevante aduse de contestator măsurii luate împotriva sa și care nu au un suport real în probele administrate, instanța în baza prevederilor art. 284 Codul Muncii și a textelor de lege mai sus arătate a respins ca neîntemeiată contestația formulată.
Instanța a omis acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei, acestea nefiind dovedite.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței, în sensul admiterii contestației și anulării deciziei atacate cu mențiunea că nu mai dorește reîncadrarea în funcția avută, obligarea angajatorului la plata de despăgubiri bănești în cuantumului pe care-l va stabili instanța, în temeiul prevederilor art. 269 al. 1 și 2 din Codul Muncii, pentru prejudiciul cauzat ca urmare a deciziei atacate, acesta reprezentând contravaloarea salariului ce i s-ar fi cuvenit de la data desfacerii contractului de muncă la zi, cu dobânzile aferente, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind dată cu aplicarea și interpretarea legii, iar pe de altă parte a nesocotit probele tehnice administrate în cauză.
Astfel, recurentul susține că instanța a avut în vedere doar actele efectuate în timpul cercetării administrative, reținându-i culpa privind nerespectarea prevederilor din statutul disciplinar privind întocmirea raportului de eveniment la sosirea în prin care i se aduce la cunoștință nereguli din circulația trenului. Ori, câtă vreme recurentul nu a observat nici neregulă la instalația din discuție, care nu a relevat fluctuații de consum, nu subzista în sarcina sa obligația întocmirii acelui raport; pe de altă parte, respingerea acestei apărări de către instanța de fond este neîntemeiată câtă vreme acest lucru este fizic imposibil, dat fiind că o locomotivă are două posturi de conducere, iar instalația de măsurare în discuție era fixată doar într-unul din ele.
Recurentul susține că măsurarea consumului de combustibil cu instalația realizată de SC ” ” SRL este o metodă relativ nouă, întrucât anterior măsurarea se realiza prin sistemul “ciclop” care calcula consumul de combustibil raportat la fiecare locomotivă, iar în acest sistem nu s-a înregistrat în sarcina sa supraconsum de combustibil.
Recurentul învederează instanței că nu a mai fost sancționat disciplinar pentru fapte similare, cu o singură ocazie a fost chemat să dea explicații privind supraconsumul de motorină.
Un alt aspect invocat de recurent este că intimata întocmit fără știrea sa decizia nr.1.3./899 din 29 mai 2006 prin care a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din funcția de mecanic locomotivă I în funcția de mecanic de locomotivă II și decizia nr.1.3/897 din 29 mai 2006 prin care a fost sancționat cu retragerea a două clase de salarizare pe două luni, înscrisuri care nu poartă data primirii de către recurent sau semnătura acestuia și nu au fost atașate nici dovezile de comunicare, sens în care înțelege să defăimeze cele două decizii mai sus arătate.
În ceea ce privește probele tehnice administrate, cele două expertize de specialitate, recurentul susține că acestea au fost interpretate lapidar, prin prisma obligațiilor de serviciu, instanța neluând în considerare aspecte importante și relevante expuse în acesta privind modalitatea stabilirii supraconsumului și corectitudinea stabilirii acestuia, precum și faptul că instalația de înregistrare nu este omologată din punct de vedere metrologic, fiind posibile erori la măsurătoare, și nu în ultimul rând, că parametrii monitorizați la instalație sunt perturbați aleatoriu de factori, momentan, specifici de exploatare.
În drept invocă prevederile art. 304 al. 1 pct. 9 raportat la art. 213 al. 1 și 3 Cod procedură civilă, art. 269 al. 1 și 2 Codul muncii.
Prin întâmpinare, intimata CFR MARFĂ SA B-SUCURSALA CFR MARFĂ C, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Critica adusă hotărârii instanței de fond nu subzistă.
În cauză a fost administrat un vast probatoriu, în primul rând la solicitarea contestatorului, fiind administrate și două expertize tehnice de specialitate, instanța de fond pronunțând hotărârea având în vedere tocmai întregul probatoriu administrat.
Din lucrările și actele dosarului reiese, astfel cum a reținut instanța de fond, culpa contestatorului privind încălcarea prevederilor din Statutul disciplinar privind însușirea cunoștințelor necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, aplicarea normelor de exploatare, întreținerii și reparare a mijlocului de transport, precum și executarea dispozițiilor primite, iar printre acestea se regăsesc și cele privind obligația contestatorului recurent, în calitate de mecanic de locomotivă, să conducă economic, fără depășirea consumurilor normate la motorină, iar la sosirea în să întocmească raportul de eveniment prin care să aducă la cunoștința instituției nereguli din circulația trenului, toate acestea fiind inserate în Statutul disciplinar art. 11 lit. a, art. 12 lit. c, art. 18 raportat la art. 30 lit. p și r respectiv art. 35 lit. f, art. 41 lit. b, prin care se reține încălcarea prevederilor ca abatere disciplinară și măsura concedierii, acestea cuprinse în decizia de sancționare disciplinară nr. 1.3/1116 din 21 iunie 2006, ce face obiectul prezentei contestații.
În aceiași ordine de idei, cele două decizii invocate și anume 1.3./899 din 29 mai 2006 și 1.3/897 din 29 mai 2006, invocate de recurent ca motiv de recurs, nu vor fi analizate de instanță, aceasta nefiind investită cu soluționarea acestora. Instanța de fond a făcut referire la acestea doar pentru a arăta că s-au reținut în sarcina recurentului contestator aceleași abateri și nu s-a făcut dovada că acestea ar fi fost anulate, inclusiv în recurs.
Cât privește o lucrare de expertiză, aceasta este o probă ca oricare alta și nu expertul este cel care pronunță hotărârea, ci instanța pe baza coroborării probelor administrate raportat la obiectul dedus judecății. Și de altfel, cele două expertize tehnice întocmite în cauză nu au făcut dovada susținerilor contestatorului, respectiv nu au demonstrat inexistența faptei imputate, iar instalația de măsurare a combustibilului are omologare conform actelor de la dosar și de altfel, cantitatea de 483 kg motorină nu este modică și nu poate fi privită ca o marje de eroare a instalației.
Iar din toată probațiunea administrată, din înscrisurile și lucrările depuse în cauză rezultă că recurentul contestator nu și-a îndeplinit obligațiile profesionale astfel cum sunt inserate în Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi despre care a luat
cunoștință, de altfel.
Față de cele mai sus expuse și neexistând motive de nulitate a deciziei pe care instanța să le invoce din oficiu, hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică, urmând a fi menținută ca legală și temeinică și respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de intimată, căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 274 al. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în S M,-,. 11, județul S M, în contradictoriu cu intimata CFR MARFĂ SA B-SUCURSALA CFR MARFĂ C, cu sediul în C N, nr.17, județul C, împotriva sentinței civile nr. 60/D din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
Melita
– redactat decizie – judecător – 24.07.2008
– dactilografiat- grefier – 24.07.2008-2 ex.
