ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 149
Ședința publică din data de 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
–
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Primarul comunei, cu sediul în comuna, județul P, și intimatul domiciliat în comuna, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1435 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât Primarul comunei, personal și asistat de , potrivit împuternicirii eliberată de Primăria, recurentul-intimat, personal, și intimatul-contestator, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-contestator.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Primarul comunei, având cuvântul arată că instanța de fond greșit a respins excepția tardivității introducerii acțiunii pe considerentul că petentul a formulat contestația în termenul legal impus de lege, fără să consemneze nimic din susținerea reprezentantului primarului în fața instanței, respectiv data comunicării și primirii dispoziției primarului, data înregistrării la Primăria a solicitării reclamantului de revocare a dispoziției primarului și răspunsul primarului în forma scrisă și data primirii de către petent.
Așadar, pentru motivele arătate solicită admiterea excepției tardivității conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei, menționează că prima instanță a reținut greșit faptul că intimatul nu a respectat dispozițiile Codului muncii referitoare la concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, așa încât desființarea locului de muncă nu a fost efectivă, reală și serioasă, potrivit art. 65 alin.2 din Codul muncii, și nu a ținut seama de aspectele de legalitate în sensul că petentul nu a renunțat la calitatea de profesor cu norma întreagă plus un sfert de catedră la Școala Generală, în favoarea celei de director cămin cultural.
Totodată, precizează că instanța de fond nu a analizat temeiul juridic al emiterii dispoziției de primar, efectele care le produce și organele competente să-i verifice legalitatea, menționându-se doar despre Hotărârea Consiliului Local nr. 50/2006, fără a preciza ce efecte produce, aspecte care sunt, de altfel, strict de administrativ.
De asemenea, arată că nu s-a ținut cont de adresa nr. 311/2007 a Direcției Județene P pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național potrivit căreia intimatul a îndeplinit condițiile legale pentru ocuparea postului de director cămin cultural, precum și de adresa nr. 659/2006 care avizează organizarea concursului pentru postul de director de cămin cultural cu normă întreagă.
În continuare se susține că nu au fost respectate dispozițiile speciale ale Legii nr. 292/2003 privind organizarea și funcționarea așezămintelor culturale, potrivit căreia se organizează concurs pentru ocuparea anumitor funcții.
Pentru motivele invocate, solicită admiterea recursului, anularea sentinței atacate, iar pe fond menținerea ca temeinică și legală a dispoziției primarului nr. 245/29.03.2007.
Recurentul-intimat, personal, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul-contestator, personal, având cuvântul arată că dispoziția nr. 245/2007 emisă de primar a fost contestată în termenul legal prevăzut de articolul 283 din Codul muncii, contestația fiind înregistrată la Primăria comunei cu nr. 1303 din 02.05.2007, după care a fost promovată la instanța de fond, unde s-a constatat că aceasta a fost formulată în termenul legal impus de lege.
De asemenea, menționează că prin Hotărârea nr. 50/2006 Consiliul Local a transformat postul de director de Cămin cultural din post cu sfert de normă în post cu normă întreagă, iar prin adresa nr. 3243/2006 i se solicită ca, în cazul în care optează pentru programul de lucru cu normă întreagă să se prezinte la Primăria pentru modificarea contractului de muncă din contract cu sfert de normă în contract cu normă întreagă.
Astfel, prin adresa nr. 3339/23.10.2006 contestatorul exprimă acordul pentru program de lucru cu normă întreagă și solicită Primăriei punerea în aplicare a hotărârii, prin primarul, potrivit art. 68 lit.b din Legea nr. 215/2001 privind Administrația publică locală. Așadar, față de prevederile art. 16/1 din Codul muncii obligația încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar prevederile art. 16/2 din Codul muncii precizează ca în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă se prezumă că el a fost încheiat pe durată nedeterminată.
În continuare, se susține că a solicitat primarului să i se restituie suma de 632 lei care a fost reținută abuziv, întrucât orice reținere cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și dacă a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Față de aceste împrejurări, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Referitor la recursul declarat de intimatul, solicită și respingerea acestuia ca nefondat.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Primarul comunei, având cuvântul, față de recursul declarat de intimatul, solicită admiterea acestuia întrucât în mod eronat a fost introdus în cauză intimatul, iar sentința nu-i este opozabilă atâta timp cât a fost încheiat contract individual de muncă pentru funcția de director la Căminul cultural cu normă întreagă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- contestatorul a chemat în judecată Primăria comunei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 245/2007 și repunerea părților în situația anterioară emiterii dispoziției.
Arată contestatorul în cererea sa că a fost directorul Cultural din comuna cu normă din anul 1990, iar în anul 2006 printr-o hotărâre a Consiliului Local s-a aprobat transformarea postului de director de cămin în post cu normă întreagă.
De asemenea, susține contestatorul că a comunicat în termen legal Primarului comunei pe adresa prin care a arătat că este de acord cu numirea sa în funcția de Director de cămin cu norma întreaga, însă, acesta a emis Dispoziția nr. 245/2007 prin care a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantului, conform art. 65 din Codul muncii, iar pentru acest post a fost numită altă persoană.
Apreciază contestatorul că dispoziția nr. 245/2007 este nelegală și emisă în mod abuziv.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar acte.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță prin reprezentant și a invocat excepția tardivității formulării contestației.
Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Secției de Contencios Administrativ al Tribunalului Prahova și a fost transpusă în temeiul disp.art. 99 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor, la Secția civilă – litigii de muncă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 1435 din 13 noiembrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția tardivității introducerii contestației, a admis în parte contestația și a anulat Dispoziția nr. 245/29.03.2007 emisă de Primarul comunei, repunând părțile în situația anterioară, în sensul reîncadrării contestatorului pe postul deținut anterior – Director Cămin Cultural.
De asemenea, a fost obligat intimatul Primarul comunei să plătească contestatorului drepturile salariale aferente și să-i restituie suma de 632 lei încasată fără niciun drept, sumă ce va fi actualizată împreună cu drepturile salariale în raport de coeficientul de inflație de la data scadenței lor și până la plata efectivă, s-au respins ca rămas fără obiect capătul contestației privind suspendarea executării Dispoziției nr. 245/2007 și ca neîntemeiat capătul contestației privind obligarea intimatului Primarul comunei la plata daunelor morale de 10.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În temeiul disp.art. 137.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond și de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, excepția tardivității invocată de intimatul Primarul comunei, a fost respinsă având în vedere că petentul a formulat contestația în termenul legal impus de lege.
Contestatorul a fost salariatul Primăriei pe postul de Director de Cămin Cultural, post prevăzut cu un sfert de normă.
Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 50/2006 s-a stabilit transformarea postului de director de cămin, din postul de normă, într-un post cu normă întreagă.
Față de această situație, intimatul nu a respectat dispozițiile codului muncii referitoare la concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, astfel că, desființarea locului de muncă nu a fost efectivă, reală și serioasă cum prevede art. 65 alin.2 Codul muncii.
Cu privire la daunele morale solicitate de contestat, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate și nedovedite.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării Dispoziției nr. 245/2007, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat întrucât suspendarea executării dispoziției trebuia cerută anterior pronunțării pe fond a cauzei.
Cu privire la restituirea sumei de 632 lei reținută necuvenit de către intimat, contestatorului, instanța a considerat că această reținere este contrară legii și va dispune restituirea în întregime către contestator.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul – primatul comunei și .
Recurentul-pârât a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect învederat recurentul că prima instanță în mod greșit a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, soluția nefiind motivată sub acest aspect.
Pe fondul cauzei, recurentul a precizat că în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, nu se poate reține că nu a respectat dispozițiile Codului muncii referitoare la concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Prima instanță nu a ținut cont de anumite aspecte, respectiv: petentul nu a renunțat la calitatea de profesor cu normă întreagă în favoarea celei de director al Cultural; instanța nu a analizat temeiul juridic al emiterii dispoziției de către primar, efectele pe care le produce, organele competente să îi verifice legalitatea; nu s-a avut în vedere conținutul adresei nr.311/29.03.2007 a Direcției Județene P pentru Cultură potrivit căreia îndeplinit condițiile legale pentru ocuparea postului de direct al Cultural precum și conținutul adresei nr.659/3.07.2006 privind avizarea organizării concursului pentru ocuparea acestui post cu normă întreagă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.292/2003.
A mai învederat recurentul că în mod greșit a fost introdus în cauză actualul director de cămin cultural – – hotărârea instanței nefiindu-i opozabilă și că în mod greșit s-a dispus restituirea sumei de 632 lei întrucât nu reprezintă drepturi salariale, ci sume încasate de la persoane fizice pentru închirierea cultural.
Recurentul criticat sentința primei instanțe sub aspectul greșitei introduceri în cauză, această sentință nefiindu-i opozabilă.
A mai învederat că numitul nu dorit să participe la concursul organizat de Primăria comunei și că pentru celelalte aspecte de legalitate de care nu ținut cont prima instanță achiesează la motivele de recurs formulate de angajatul său -.
Pentru toate aceste considerente, recurenții au solicitat admiterea recursurilor, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința recurată, prim prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Contestatorul a formulat contestație împotriva dispoziției nr.245/29.03.2007 emisă de primarul comunei, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă cu sfert de normă, având în vedere disp.art.65 din Codul muncii, precum și o serie de dispoziții ale Direcției Județene P pentru Cultură și Culte, Consiliul local, care au avut ca urmare transformarea postului de director al Cultural din post du sfert de normă în post cu normă întreagă.
Această dispoziție a fost comunicată contestatorului la data de 3.04.2007, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 19 dosar fond.
Contestația formulată împotriva acestei dispoziții a fost înregistrată la instanță la data de 10.05.2007.
Prezenta contestație apare ca fiind introdusă la instanță tardiv pentru următoarele considerente:
Conform disp.art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în c are a fost comunicat decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Dispozițiile art.284 alin.1 prevăd că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, iar alineatul 2 statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alineatul precedent, respectiv cele privitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Ori, în cauza de față, contestația împotriva dispoziției de încetare a contractului individual de muncă a fost înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 10.05.2007, deci la mai mult de 30 de zile calendaristice de la data la care dispoziția a fost comunicată contestatorului.
În aceste condiții, prima instanță a respins în mod greșit excepția tardivității introducerii contestației, în fapt nemotivând și nearătând care sunt considerentele pentru care a apreciat că s-ar fi respectat termenul legal prevăzut de lege.
Contestatorul nu a respectat, însă, termenul impus de disp.art.283 alin.1 lit.a Codul muncii, astfel încât contestația care face obiectul cauzei apare ca fiind introdusă la instanță cu depășirea termenului legal.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate sub acest aspect, astfel încât, în temeiul art.312 alin. 1, 2 3 Cod pr.civilă, urmează să le admită, să modifice în tot sentința în sensul că va admite excepția invocată și va respinge contestația formulată de ca fiind tardiv formulată.
În raport de aceste considerente, nu vor fi examinate și celelalte motive de recurs invocate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâtul Primarul comunei, cu sediul în comuna, județul P, și intimatul domiciliat în comuna, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1435 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, județul P și în consecință:
Modifică în tot sentința, admite excepția și respinge contestația formulată de ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
— – – – –
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2008-03-13
3 ex.
IȚ/FA
Trib.P nr-
