Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 1542/2008. Curtea de Apel Cluj


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1542/R/2008

Ședința publică din data de 3 iulie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos

JUDECĂTOR 2: Adrian Repede

JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 950/F din 21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- privind și pe pârâta intimată AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de modificare unilaterală a contractului de muncă.

La data de 3 iulie 2008 au fost depuse la dosar concluzii scrise, formulate de intimată. dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 1 iulie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 950/F din 21.11.2007 a Tribunalul Bistrița -N a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea -, împotriva Deciziei nr.1275/11.06.2007, emisă de intimata Autoritatea Rutieră Română-

A fost obligată contestatoarea să plătească intimatei 674 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:

Contestatoarea a fost angajata pârâtei, începând cu 01.05.2005, potrivit nr.171, încheiat pe durată nedeterminată, ocupând funcția de inspector de specialitate grad I până la data de 21.03.2005 când, prin Decizia nr.136/2005 a Directorului General al ARR, decizie emisă în baza Hotărârii nr.3/21.03.2005 a Consiliului de conducere al ARR a fost numită în funcția de director în cadrul Direcției licențe Autorizări.

Ulterior hotărârii Consiliului de conducere de numire într-o funcție de conducere, între contestatoare și intimată s-a încheiat actul adițional la contractul de muncă, nr.4, care conține modificările aduse contractului individual de muncă inițial, respectiv în ce privește felul muncii, locul muncii, atribuțiile postului, salarizarea.

Prin Decizia nr.1275/11.06.2007 emisă de Directorul General al ARR acesta a dispus că începând cu data de 11.06.2007 contestatoarea este revocată din funcția de director al Direcției Autorizări și Licențe și din aceeași dată va fi reîncadrată în funcția de inspector de specialitate grad IA la Agenția ARR B

La aceeași dată între părți s- încheiat actul adițional nr.7, la contractul de muncă, prin care s-au concretizat modificările aduse contractului de muncă referitoare la funcția ocupată, felul și locul muncii și salarizare, act adițional semnat de contestatoare.

Tribunalul a reținut că Decizia nr.1275/11.06.2007, atacată de contestatoare, a fost emisă de Directorul general în baza Hotărârii Consiliului de conducere al ARR nr.8/28.05.2007.

Prin această hotărâre Consiliul de Conducere al ARR a aprobat revocarea contestatoarei din funcția de director, singurul organism care are atribuții de numire și respectiv de revocare a personalul de conducere al ARR, conform art.13 din nr.HG625/1998, astfel că Decizia emisă de Directorul general reprezintă doar un act de punere în a acestei hotărâri.

Din conținutul art.13 coroborat cu art.15 din nr.HG625/1998 reiese că directorii generali ai ARR, cum a fost și contestatoarea, se numesc și respectiv se revocă de Consiliul de Conducere, la propunerea președintelui Consiliului de conducere, care este și director general fără să fie prevăzute și criteriile sau condițiile necesare pentru a fi propus în vederea numirii sau motivele pentru care se poate dispune revocarea.

Cum, atât numirea cât și revocarea din funcția de conducere este atributul Consiliului, rezultă că ocuparea unei funcții de conducere în cadrul ARR Bestecondiționată doar de existența acordului(avizului) organismului competent, în speță al Consiliului de conducere al ARR.

Dacă nu există un astfel de acord, exprimat printr-o hotărâre a Consiliului de Conducere nici o persoană nu poate ocupa funcția de conducere și, prin simetrie, în momentul în care un astfel de acord a fost retras (nu mai există), tot printr-o hotărâre a Consiliului de Conducere, nu mai sunt îndeplinite cerințele legale pentru ocuparea funcției de conducere și este dat motivul de încetare de drept a contractului de muncă pentru funcția de conducere, motiv prevăzut de art.56 lit.h din Codul muncii.

În concluzie contractul de muncă al contestatoarei nr.171/2001 s-a încheiat pe perioadă nedeterminată doar pentru ocuparea funcției de execuție, iar ocuparea funcției de conducere este condiționată de existența aprobării Consiliului de conducere.

Contestatoarea nu a atacat Hotărârea nr.8/28.05.2007 a Consiliului de Conducere or, prin această hotărâre a fost aprobată revocarea contestatoarei din funcția de director, singurul organism competent să o revoce, obiectul contestației constituindu-l doar Decizia nr.1275/2007, emisă de Directorul General, în executarea acestei hotărâri care, cât timp este în vigoare, se bucură de prezumția de legalitate.

Așa fiind, Decizia nr.1275/11.06.2007, atacată de contestatoare, nu are caracteristicile unei sancțiuni disciplinare ci, prin aceasta, se constată revocarea din funcția de director, revocare aprobată de Consiliul de conducere, și totodată se “reîncadrează” contestatoarea în funcția deținută anterior, ceea ce reprezintă o ofertă din partea angajatorului pentru derularea și continuarea raporturilor de muncă, încheiate pe durată nedeterminată prin ocuparea unei funcții de execuție, funcție care nu mai presupune existența acordului Consiliului de conducere. Contestatoarea a și acceptat postul oferit, salariul și locul de muncă și, în acest sens, s-a încheiat actul adițional nr.7/11.06.2007.

Prin urmare Decizia nr.1275/2007 este legală și temeinică, nefiind nici un motiv de nulitate a acesteia.

Deși contestatoarea a susținut vicierea consimțământului său nu s-a aprobat această susținere și de altfel aceasta nici nu a invocat nulitatea actului adițional ci doar nulitatea deciziei nr.1275/11.06.2007 prin care i s-a propus ocuparea funcției de execuție.

Cum nu s-a probat că în ceea ce privește semnarea actului adițional a avut loc o viciere a consimțământului reclamantei, actul adițional încheiat între părți respectă condițiile impuse de lege pentru modificarea raporturilor de muncă între angajați și angajatori și își produce efectele pe deplin.

În consecință contestatoarea nu este îndreptățită să primească nici drepturile bănești solicitate, pârâta achitându-i salariul stabilit conform actului adițional.

Față de cele de mai sus, instanța a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoare împotriva Deciziei nr.175 din 11 iunie 2007, pe care a menținut-o ca legală și temeinică și a obligat-o să plătească intimatei suma de 674 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând sumele achitate de intimată pentru cazare și transportul la și de la instanță a reprezentantului său, pentru zilele în care acesta a fost prezent în instanță.

Prezenta soluție se întemeiază pe disp.art.41 și 268 din Codul muncii, HG nr.625/1998 și ale art.274 Cod proc.civilă.

Asistenții judiciari participanți și-au exprimat votul consultativ în același sens cu judecătorii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând admiterea recursului și modificarea în sensul constatării nulității absolute a Deciziei nr. 1275/11.06.2007 emisă de Directorul ARR, obligarea pârâtei la reîncadrarea pe postul deținut anterior revocării din funcția de director al Direcției de Licențe și Autorizări din cadrul ARR B, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre veniturile pe care le-ar fi realizat în funcția din care a fost revocată și veniturile realizate în funcția deținută în prezent și obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului s-au invocat următoarele aspecte:

Modificarea contractului individual de muncă s-a făcut fără respectarea termenului de 15 zile anterioare datei modificării prevăzut de art. 64 alin.3 din CCM. În cazul recurentei procedura anunțării sale prealabile cu privire la modificarea contractului său de muncă nu a fost respectată, hotărârea fiind emisă la data de 28.05.2007 și fiind pusă în executare la data de 11.06.2007.

Dispozițiile art. 56 lit. h din Codul muncii nu sunt aplicabile întrucât al reclamantei nu a încetat ci a fost modificat unilateral.

Reclamanta apreciază că revocarea sa din fucnția de conducere este o retrogradare fiind prevăzută de Codul muncii ca o sancțiune disciplinară ce poate fi dispusă doar în baza unei cercetări disciplinare prealabile și pe o perioadă de maxim 60 zile.

Arată faptul că a semnat decizia emisă de intimată doar pentru a-și putea păstra locul de muncă și în perioada în care această modificare unilaterală a contractului de muncă urma să fie analizată de instanța de judecată.

Recurenta invocă două motive de nulitate absolută a deciziei: faptul că aceasta nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 268 Codul muncii și faptul că emiterea sa s-a făcut în absența cercetării disciplinare prealabile conform art. 267.

Prin întâmpinarea formulată de intimată (fila 9-18) aceasta a solicitat respingerea recursului invocând în esență următoarele:

Emiterea deciziei de revocare din funcție a recurentei s-a făcut în conformitate cu HG 625/1998 care atribuie Consiliului de Conducere al ARR competența numirii și revocării din funcție a personalului de conducere.

Revocarea recurentei din funcția de director nu poate fi privită ca o sancțiune disciplinară de retrogradare din funcție, măsura fiind întemeiată pe o dispoziție legală specială, derogatorie de cea cuprinsă în art. 264 lit. c Codul muncii, respectiv pe disp. art. 13 lit. a și c, art. 15 lit. e din HG nr. 625/1998.

Recurenta a fost anunțată prealabil despre modificarea contractului său de muncă semnând actul adițional nr. 7/11.06.2007 iar susținerea conform căreia consimțământul i-ar fi fost viciat nu a fost probată.

Prin semnarea acestui act adițional recurenta a consimțit la modificarea contractului individual de muncă, aceasta operând prin acordul părților.

Postul de director nu a fost ocupat de recurentă prin concurs. Aceasta dobândit calitatea de angajată a ARR pe post de inspector de specialitate pe bază de concurs, fiind ulterior numită în funcția de director, fără însă a mai susține un nou concurs pentru acest post.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Începând cu data de 01.05.2002 reclamanta este angajata ARR îndeplinind de la data angajării pe durată nedeterminată funcția de inspector de specialitate grad

În baza hotărârii nr. 3/21.03.2005 emisă de Consiliul de Conducere al ARR recurenta a fost numită în funcția de director al Direcției Licențe Autorizări la ARR.

În baza Hotărârii nr. 8/28.05.2007 emisă de Consiliul de Conducere al ARR s-a aprobat revocarea recurentei din funcția de director al Direcției Licențe Autorizări, începând cu data ieșirii din incapacitate temporară de muncă.

Prin actul adițional nr. 7 la Contractul individual de muncă al reclamantei semnat între recurentă și reprezentantul intimatei, operant din 11.06.2007, s-a stabilit felul muncii reclamantei ca fiind inspector de specialitate grad I De la aceeași dată de la care actul adițional semnat de părți a început să își producă efectele intimata a emis decizia nr. 1275/11.06.2007 prin care s-a dispus revocarea recurentei din funcția de director al Direcției Licențe Autorizări la ARR și reîncadrarea în funcția de inspector de specialitate grad I

Acest scurt istoric al evoluției profesionale a recurentei în cadrul ARR s-a impus a fi făcut pentru a se sublinia faptul că atât numirea cât și revocarea reclamantei s-a făcut în baza a două decizii emise de Consiliul de Conducere al ARR.

Conform art. 13 lit. e din Anexa I a HG nr. 625/1998 numirea și revocarea din funcție a personalului ARR revine în competența Consiliului de Conducere.

În acest sens Consiliul de Conducere a adoptat Hotărârea nr. 8/28.05.2007 prin care s-a aprobat revocarea recurentei din funcția de director al Direcției Licențe Autorizări, hotărâre care nu a fost contestată.

Numirea recurentei în funcția de director al Direcției Licențe Autorizări s-a făcut tot prin Hotărârea Consiliului de Conducere nr. 3/21.03.2005 fără ca aceasta să susțină vreun concurs pentru ocuparea acestui post.

HG Nr. 625/1998 instituie prevederi derogatorii cu aplicare specială în ceea ce privește modificarea raporturilor de muncă ale salariaților ARR, prevederi în legătură cu numirea sau revocarea din funcție a personalului din conducerea compartimentelor instituției.

Nici o dispoziție a HG nr. 625/1998 care reglementează organizarea și funcționarea ARR nu face trimitere la dispozițiile Codului Muncii, care însă în cuprinsul art. 1 alin.2 statuează că prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.

Din analizarea stării de fapt și a dispozițiilor derogatorii conținute de HG nr. 625/1998 reiese că reclamanta a ocupat postul de conducere fiind numită în mod valabil de Consiliul de Conducere al ARR, mutatis-mutandis și revocarea operând în aceeași modalitate, fiind valabilă.

Dispozițiile Codului Muncii nefiind incidente în privința numirii și revocării din funcție în cadrul ARR art. 64 alin.3, 41, 267 și 268 Codul muncii invocate de recurentă ca motive de nelegalitate ale deciziei contestate, nu sunt aplicabile în sensul că:

Intimata nu era obligată să o înștiințeze pe recurentă despre schimbarea sa din funcție cu 15 zile înainte de luarea acestei măsuri, revocarea sa din funcție nu constituie sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 264 alin.1 lit. c, pentru dispunerea acestei măsuri nu se impunea efectuarea cercetării disciplinare prealabile conform art. 267 alin.1, iar hotărârea prin care s-a dipsu revocarea din funcție nu necesita să cuprindă în conținutul său elementele prevăzute de art. 268 alin.2.

Pentru considerentele arătate, văzând și disp. art. 312 alin.1 proc.civ.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 950/F din 21.11.2007 a Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține.

Irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

– – – – –

Red. MV dact. GC

2 ex/09.-

Jud.primă instanță:,