ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1561/R/2008
Ședința publică din 09 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
–
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr.159/F din 19 martie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița – N privind și pe reclamantul G având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a este formulat și motivat în termen legal, și a fost comunicat intimatului.
Se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 03 iulie 2008, reprezentantul pârâtei-recurente, avocat din Baroul Satu Marea depus o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei la un alt termen de judecată pentru a pregăti apărarea, precum și pentru faptul că în perioada 05.07.2008- 15.08.2008 este în concediu de odihnă, fiind plecat din țară.
Instanța constată că cererea de amânare nu a fost dovedită prin prisma motivelor invocate și o respinge.
În baza actelor de la dosar, instanța constată că recursul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând reține, că prin sentința civilă nr. 159/F/2008 din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, s-a admis ca fiind întemeiată contestația formulată de contestatorul Hojda G în contradictoriu cu intimata B și, în consecință s-a dispus anularea parțială a Deciziei nr. 58/10 octombrie 2007 emisă de intimată cu privire la aliniatul 2 al articolului 1, articolul 2 și articolul 3 al deciziei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, ontestatorul a fost angajatul intimatei din anul 1988, iar din data de 7 ianuarie 2001 și până la emiterea deciziei atacate acesta a avut funcția de maistru în Secția ( 38-45,. 46-47), în această calitate având atribuțiile stabilite conform fișelor postului stabilite de intimată ( 24-28, 29-30 ). Contestatorul a absolvit școala profesională, fiind declarat muncitor calificat în meseria laminorist-trefilator în anul 1987 (fila 50).
De asemenea, potrivit adeverinței de la fila 5, contestatorul are calitatea de vicepreședinte al Sindicatului Liber din cadrul intimatei din data de 31 ianuarie 2001 până în prezent, împrejurare necontestată de către intimată pe parcursul soluționării cauzei.
În data de 10 octombrie 2007, intimata a procedat la emiterea deciziei nr. 58 prin care a înființat postul de maistru în cadrul Atelierului, post care a fost ocupat de contestator, în condițiile în care drepturile salariale ale acestuia au rămas neschimbate, iar sarcinile de serviciu și atribuțiile sale urmau a fi stabilite prin fișa postului aprobată de directorul de resort și directorul general.
Din probele testimoniale administrate în cauză, respectiv depoziția directorului de producție ( 69-70 ) și a președintelui sindicatului din cadrul unității intimate, ( 71-72 ), rezultă că în contextul în care Secția -Laminare a luat amploare a fost nevoie de numirea unui șef pentru această secție, și datorită rezultatelor bune în muncă a contestatorului, directorul de producție a depus un referat la conducerea la conducerea societății ( 79 ) în care l-a nominalizat pe acesta pentru noul post, cunoscând că între activitatea pe care o desfășura contestatorul și pentru care acesta era calificat existau diferențe, dar opinia directorului de producție a fost că din procedurile intimatei acesta își putea însuși singur cunoștințele necesare pentru noua activitate.
Procedând la analiza deciziei atacate ( fila 37 ), instanța a reținut, contrar apărărilor intimatei, că aceasta nu a obținut consimțământul contestatorului cu privire la modificarea locului muncii, inserarea realizată manual de contestator pe formularul dactilografiat ” am luat la cunoștință decizia dumneavoastră și conform legilor în vigoare, în termen de 3 zile o să vă dau un răspuns scris “, însoțită de semnătura sa în data de 11 octombrie 2007, neavând semnificația manifestării de voință exprese a acceptului.
Cerințele imperative în ceea ce privește modificarea contractelor individuale de muncă, potrivit Cap. III art. 41-42 instituie imperativ acordul părților semnatare ale contractului individual de muncă ce a urmat a fi modificat. Dispozițiile legale enunțate stipulează că modificarea unilaterală a Contractului individual de muncă este posibilă doar în situațiile enumerate în textul de lege mai sus menționat, putând viza între altele și la locul și felul muncii.
În cauza pendinte un atare acord nu a existat, înscrierile provenite de la contestator înainte enunțate, realizate pe actul reprezentând decizia atacată, acelea că a luat la cunoștință de conținut, a fost exclus a avea semnificația acordului său de voință în ceea ce privește modificarea locului și felului muncii prestate de el conform cu voința intimatei în lipsa afirmării exprese a unui atare acord. Cum nici ulterior un atare acord nu a fost exprimat, instanța a constatat nulitatea parțială a deciziei atacate ca o consecință a nerespectării dispozițiilor art. 41-42 din Codul Muncii. Opoziția contestatorului cu privire la modificarea unilaterală a contractului său individual de muncă a fost de altfel confirmată și de obiecțiunile pe care personal le-a formulat la comunicarea fișei noului post (fila 33) înserând expres faptul că nu posedă cunoștințele tehnice necesare noului post cu referire la integralitatea “atribuțiunilor” specifice postului și nici nu i-a fost asigurată pregătirea profesională în acest sens.
Prezența la muncă în noul post din data de 17 octombrie 2007 și până la sancționarea disciplinară a contestatorului cu desfacerea contractului de muncă nu a putut fi interpretată ca un acord de voință privitor la măsura atacată, odată ce în cauză nu s-a dovedit această împrejurare, respectiv că manifestarea de voință a contestatorului a fost exprimată cert în acest sens și cu respectarea condițiilor de formă și fond impuse de lege, neechivocă cu privire la modificarea raporturilor sale de muncă cu intimata.
Pe de altă parte, probele administrate au demonstrat indubitabil că pregătirea profesională a contestatorului ( laminorist – trefilator ) a fost incompatibilă cu activitatea de turnare a metalelor impusă de noul loc de muncă, aspect confirmat și de martorii audiați. Pe de altă parte, nici până la momentul soluționării prezentei acțiuni nu s-a demonstrat asigurarea, de către intimată, a pregătirii profesionale adecvate noului loc de muncă.
Cu succes s-a invocat nulitatea actului în discuție, demers fundamentat pe dispozițiile art. 10 alin. 1 și 2 din Legea nr. 54/2003, care a stipulat că s-a interzis angajatorilor să modifice în timpul mandatului și în termen de 2 ani de la încetarea acestuia contractele individuale de muncă ale reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, în lipsa unui acord scris al organului colectiv de conducere ales al organizației sindicale.
În cauză s-a demonstrat că a fost deținută de către contestator calitatea de vicepreședinte al Sindicatului Liber, considerent pentru care a participat la negocierile desfășurate în anul 2007 cu intimata pentru acordarea unor drepturi salariale, astfel că această situație era cunoscută de intimată. Cu toate acestea nu au fost îndeplinite formalitățile impuse de textul de lege enunțat, acela de aducere la cunoștință și solicitare a acordului scris al organului colectiv de conducere ales al organizației sindicale. Aspectul a fost confirmat atât de lipsa vreunui înscris în acest sens, cât și de depozițiile martorului care a declarat că a cunoscut situația modificării contractului de muncă al contestatorului de la directorul intimatei și de la contestator, care l-au informat verbal.
În contextul în care un atare acord scris exprimat de organele de conducere ale sindicatului reprezentativ pentru realizarea modificării contractului individual de muncă al contestatorului -vicepreședinte de sindicat- nu există, se conchide că au fost încălcate dispozițiile imperative ale Legii nr. 54/2003 art. 10 alin. 1) și 2), considerent ce impune și el anularea deciziei atacate în partea privitoare la desemnarea contestatorului în noul post înființat. Nu a făcut obiectul examinării legalitatea înființării postului de maistru în cadrul Atelierului.
Apărările intimatei, referitoare la abrogarea implicită a dispozițiilor Legii nr. 54/2003 prin intrarea ulterioară a Codului Muncii nu a putut fi reținută ca un motiv de exonerare intimatei în ceea ce privește obținerea în scris a acordului organului colectiv de conducere a sindicatului al cărui vicepreședinte a fost contestatorul, odată ce art. 223 din Codul Munciia făcut vorbire despre asigurarea protecției legii în ceea ce privește pe reprezentanții aleși ai sindicatelor, și alin. 2) protejează pe acești reprezentanți cu privire la concedierile din motive neimputabile lor, iar alte măsuri de protecție a celor aleși în organele de conducere a sindicatelor se regăsesc în legi speciale, după cum în speță a fost incidentă Legea nr. 54/2003.
Pentru considerentele exprimate, reținându-se încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 1), 2) și 3) și ale art. 10 alin. 1) și 2) din Legea nr. 54/2003, instanța a admis ca întemeiată contestația împotriva deciziei atacate pe care o va anula în parte, cu privire la alin. 2 al art. 1, art. 2 și art. 3 ale acestei decizii, referitor la numirea contestatorului în postul de maistru la Atelierul cu consecințele de rigoare, fiind menținută partea din decizie referitoare la înființarea postului de maistru în cadrul Atelierului, ce excede examinării în actualul cadru procesual.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurenta-pârâtă B solicitând, admiterea recursului și modificarea Sentinței civile nr. 159/2008 a Tribunalului Bistrița N, în sensul respingerii contestației înaintată de Hojda G, împotriva Deciziei 58/10.10.2007 emisă de B
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 41 și 42 din Codul muncii, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea 54/2003, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
S-a apreciat că, instanța de fond a interpretat greșit probele administrate întrucât decizia contestată a fost anulată parțial de instanța de fond, în sensul că a anulat numirea în funcție de maistru a acestuia, apreciind în mod greșit că în speță s-ar fi schimbat abuziv și nelegal, fără consimțământul angajatului Hojda G, felul și locul muncii.
Această concluzie a instanței de fond a fost eronată și nelegală, nesoluționând, de fapt litigiul dedus judecății, nepronunțându-se asupra menținerii sau nu a raportului de muncă din care a fost promovat în funcție, din aceea de muncitor, în aceea de maistru.
Nu s-a observat faptul că numitului G la data de 11.10.2007 i-a fost comunicată decizia, semnând de primirea acesteia și s-a obligat ca în trei zile să dea un răspuns în scris unității față de numirea în postul de maistru la secția de turnătorie.
Contestatorul nu a dat nici un răspuns în scris unității, s-a prezentat la postul în care a fost numit și pentru care a semnat fișa postului, prezentându-se, lucrând efectiv la secția de turnătorie, în funcția de maistru, până la 06.02.2008, dată de la care nu s-a mai prezentat la muncă.
Acestuia i s-a întocmită Nota de lichidare din 03.03.2008 și-a semnat personal de primirea acesteia, iar măsura desfacerii contractului de muncă și, efectiv, de încetare a raporturilor de muncă cu angajatorul ” ” B nu a fost contestată în justiție.
Instanța de fond a apreciat greșit actul unilateral de voință al angajatului G care în scris s-a pronunțat că va comunica poziția sa față de numirea în noua funcție în termen de 3 zile, iar prin prezența sa la noul loc de muncă s-a pronunțat tacit și a achiesat la măsura luată de unitate.
Contestatorul intimat Gad epus contestație la Tribunalul Bistrița N la 22.10.2007, după expirarea celor 3 zile pe care le-a solicitat pentru a se pronunța asupra promovării și numirii sale în postul de maistru la Secția.
S-a mai învederat că în cazul de față locul muncii nu s-a schimbat, unitatea angajatoare nu l-a detașat și nici delegat la o altă unitate pe contestator, deoarece promovarea în funcție din aceea de muncitor calificat în aceea de maistru, “nu echivalează cu schimbarea felului muncii, deoarece ” felul ” muncii este același în cadrul secției turnătorie-laminare.
Dar pentru a se opera această numire, angajatul s-a obligat în scris că își va da consimțământul în 3 zile. Nu și l-a mai dat, acceptând tacit noul loc de muncă pentru care a semnat fișa postului, care a echivalat ” cu acceptarea scrisă a noului loc de muncă.
Dispozițiile legale invocate din Legea 51/2003 art. 10 privind situația juridică a persoanelor alese în funcții de conducere din sindicate de a nu li se modifica contractul de muncă, decât cu acordul scris al organului de conducere colectivă nu au fost încălcate deoarece acest acord scris a existat la dosar și a fost anterior cu 2 zile de măsura luată de a promova în funcție pe G din aceea de muncitor în aceea de maistru.
În fine, prin desfacerea contractului de muncă pentru motive imputabile contestatorului, măsură dispusă prin nota de lichidare, măsura necontestată de G, prima decizie luată a rămas fără obiect deoarece Gaî ndeplinit efectiv funcția de maistru, el nemaiputând fi numit în funcția de muncitor, raporturile de muncă încetând din motive imputabile acestuia.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentei, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 41 din Codul muncii, iar dispozițiile art. 42 din același cod referitoare la schimbarea locului de muncă prin delegare sau detașare, nu sunt incidente în cauză.
Astfel, la fel ca și tribunalul, Curtea apreciază că intimatul-contestator nu și-a exprimat acordul pentru modificarea contractului său individual de muncă, în ceea ce privește felul și locul muncii. Susținerile din recurs referitoare la exprimarea consimțământului, care sunt o reiterare a apărărilor formulate în fața primei instanțe, sunt apreciate ca neîntemeiate, întrucât prezența la muncă în noul post în perioada 17.10.2007-06.02.2008 nu poate fi interpretată ca o manifestare de voință neechivocă în sensul că este de acord cu modificarea unilaterală a contractului său individual de muncă.
De asemenea, promovarea din funcția de muncitor calificat în aceea de maistru, reprezintă o schimbare a felului muncii, în condițiile în care atribuțiile stabilite prin fișele posturilor respective sun în mod esențial diferite (file 24-32 dosar fond).
Referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 10 din Legea 54/2003, Curtea reține că în cauză nu s-a dovedit existența acordului scris a organelor de conducere ale Sindicatului Liber privind modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al contestatorului. De altfel, recurenta și-a modificat poziția procesuală cu privire la acest aspect, în condițiile în care în primă instanță a arătat că dispozițiile legale menționate anterior au fost abrogate de art. 223 din Codul muncii, apărare respinsă în mod întemeiat de prima instanță.
Drept urmare, prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
Având în vedere aceste considerente, și reținând că prima instanță s-a pronunțat în limitele în care a fost învestită, respectând astfel dispozițiile art. 129 alin. (6) din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr.159/F din 19.03.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, care va fi o menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr.159/F din 19.03.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09.07.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – PT. – – –
în CO semnează
Vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu Laura
RED.
DACT. 2 ex./25.07.2008
JUD.PRIMĂ INSTANȚĂ:,.
