Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/CM
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurenta reclamantă, cu domiciliul în, str. – -P 1,.B,.28, împotriva sentinței civile nr. 948/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SA, cu sediul în, 3. km.23, jud. C, având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă personal, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și urm. Cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța față de lipsa intimatei pârâte, dispune lăsarea cauzei la a doua apelare.
După reluarea cauzei, la a doua apelare se prezintă recurenta reclamantă, iar pentru intimata pârâtă se prezintă dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.97619/11.01.2010, depusă la dosar, care depune întâmpinare din care un exemplar îl comunică recurentei reclamante.
Recurenta reclamantă susține că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Ambele părți declară că nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Având cuvântul recurenta reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și în acest sens depune la dosar și concluzii scrise.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea recursului formulat de către recurenta reclamantă, cu mențiunea că în cauza de față nu ne află în situația unei concedieri disciplinare, ci a unei concedieri urmare desființării locului de muncă ocupat de aceasta, ce nu ține de persoana salariatului. Totodată menționează că a expus pe larg motivele pentru care solicită respingerea acestui recurs în întâmpinarea depusă la dosar și nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Curtea cu privire la recursul civil de față;
– a declarat recurs la 30 octombrie 2009 împotriva sentinței civile nr.948/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- la data de 18.02.2009, reclamanta – a solicitat anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 32/13.02.2008, emisa de parata SC” Rafinarie”A, repunerea în situația anterioară – reintegrarea în funcția deținută anterior si plata despăgubirilor bănești reprezentând salariile actualizate, indexate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii și până la efectiva reintegrare.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 32/13.02.2009 parata SC” Rafinarie”A a dispus, in temeiul art. 65 alin. 1 Codul Muncii, incetarea contractului individual de al reclamantei, angajata a societatii pe functia de inginer petrochimist, pentru motive neimputabile acesteia, datorita desfiintarii locului de munca ocupat.
Reclamanta a criticat decizia de concediere pentru nerespectarea conditiilor de fond, susținând ca parata nu a respectat disp. art. 65-67 Codul Muncii, in sensul ca:
– motivele care au determinat concedierea nu sunt de natura celor prevăzute de art. 65 alin. 2 Codul Muncii, nefiind reale si serioase, atata timp cat atribuțiunile sale de serviciu sunt executate si in prezent de alți colegi de serviciu si nu de către SC””SA, asa cum se sustine de parata; asa zisa justificare-reducere posturi din organigrama depusa de parata la dosar, nu numai ca nu poate fi asimilata cu o justificare economica-care ar fi condus la aceasta restructurare de posturi, ci constituie o “repoziționare” a unor posturi, ceea ce nu înseamnă reducere de posturi; postul ocupat de recalmanta nu doar ca nu a fost redus, ci mai mult sarcinile ei de serviciu sunt executate de ceilalti 3 salariati care au lucrat cu ea in acest serviciu si care au ramas pe posturi; parata nu a facut o selecție a personalului pe baza ordinii de prioritate la concediere, conform cerințelor legale, ceea ce este contrar legii si realitatii din societate; parata nu a dispus nicio masura pentru trecerea reclamantei in alte posturi care se mentin in societate, desi indeplinea conditiile si mai mult a creat noi structuri pentru care reclamanta avea competenta profesionala; masura reducerii posturilor s-a luat nelegal de catre Consiliul de Administratie al societatii parate, ceea ce a incalcat dispozitia legala privind stabilirea structurii organizatorice de catre Adunarea generala a societatii. A mai susținut reclamanta ca nu sunt motive economice serioase care au determinat aceasta reducere de posturi, ca desființarea postului ei nu a fost efectiva, iar concedierea nu a avut o cauza reala si serioasa, nefiind impusa de dificultati economice.
Anexat contestației se depune decizia contestată, fișa postului contestatoarei și justificarea pentru reducerea posturilor din organigrama.
Prin întâmpinare, parata a solicitat respingerea contestației ca nefondată si menținerea deciziei contestate. S-a susținut ca incetarea contractului individual de munca al reclamantei s-a dispus ca urmare a desființării locului de munca ocupat de aceasta, întrucât activitatea desfășurata de reclamanta a fost preluata de un prestator extern in urma externalizării acestei activitati, atribuțiunile ei de serviciu au fost preluate de antreprenorul general al societatii. A mai susținut parata ca decizia de încetarea contractului de munca îndeplinește toate condițiile de forma, iar măsura concedierii a fost dispusa cu respectarea întocmai a disp. art. 65 si urm. Codul Muncii, in sensul ca a fost efectiva, iar desființarea locului de munca a avut o cauza reala si serioasa.
Anexat întâmpinării s-a depus documentația aferentă deciziei contestate, constând în organigramele anterioare și ulterioare emiterii deciziei și dovezile de comunicare.
Sub aspect probator atat contestatoarea cat si intimata au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.948/29.09.2009, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta C, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta – a fost salariata societatii parate SC” Rafinarie”, conform contractului individual de munca înregistrat sub nr. -/28.01.1998, in funcția de inginer petrochimist in cadrul Serviciului Utilaje, pe segmentul de activitate verificări documentație, având sarcinile de serviciu menționate in fisa postului depusa la fila 8 dosar.
Prin Decizia nr. 32/13.02.2008 parata a dispus încetarea contractului individual de munca al reclamantei, conform art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 55 lit. c raportat la art. 74 alin. 1 Codul Muncii, ca urmare a desfiintarii locului de munca ocupat de aceasta.
Prin Decizia Consiliului de Administrație nr. 3/01.10.2008 s-a aprobat modificarea organigramei în sensul desființării a trei posturi printre care si cel ocupat de reclamanta, de inginer petrochimist din cadrul Serviciului Utilaje -verificari documentatie, ca urmare a reorganizarii activității din punct de vedere al structurii interne si cu scop de eficientizare a activității, apreciindu-se ca activitatea desfasurata de contestatoare poate fi desfasurata in conditii de eficienta organizatorica de un prestator extern care se afla in pozitia de antreprenor general pentru toate lucrarile de mentenanta, investitii cat si toate activitatile conexe. Acest aspect al desfiintarii postului ocupat de reclamanta este dovedit si cu organigrama societatii parate întocmita anterior si ulterior concedierii reclamantei, in care se poate observa ca postul de inginer petrochimist nu mai figurează in noua organigrama, atributiunile de serviciu ale reclamantei fiind preluate de societatea, conform contractului nr. 228/2005.
Astfel, contrar susținerilor reclamantei, concedierea acesteia s-a realizat datorită desființării locului ei de munca, împrejurare determinata de cauze obiective si care țin de reorganizarea si eficientizarea activității societatii parate.
Potrivit art. 65 alin. 1 Codul Muncii, concedierea salariatului din motive ce nu țin de persoana acestuia se poate realiza dacă angajatorul întîmpină dificultăți în activitate respectiv i se diminuează volumul de activitate, sau trece printr-o perioadă de transformări tehnologice sau reorganizarea activității.
Din punct de vedere al legalității, se cere ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, respectiv un caracter obiectiv.
Desființarea locului de muncă trebuie să se prezinte ca o suprimare din structura angajatorului, cînd nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcțiuni și când nu mai este reînființat în scurt timp.
Cauza desființării trebuie să fie reală și serioasă, să aibe caracter obiectiv adică să fie determinată de dificultăți economice sau transformări tehnologice, să aibă la bază studii temeinice vizînd îmbunătățirea activității și să nu disimuleze realitatea.
În cazul de speță, reorganizarea a constat în desființarea efectivă a postului ocupat de contestatoare, care nu se mai regăsește în noua organigrama a intimatei, situație față de care adunarea generală a asociaților a hotărât desființarea a trei posturi, printre care si cel ocupat de reclamanta, deoarece s-a apreciat că este mai eficienta preluarea activității de către societatea SA, cea care executa deja toate lucrările de mentenanta curenta.
Nu poate fi primita susținerea reclamantei ca nu sunt motive economice serioase care au determinat aceasta reducere de posturi, oportunitatea acestei masuri aparținând exclusiv angajatorului. De altfel in cauza nu a operat o reducere de posturi astfel cum susține reclamanta ci desființarea postului ocupat de aceasta, situație in care nu se mai pune nici problema unei selecții a salariaților, având in vedere ca desființarea postului a vizat in mod direct activitatea desfășurata pe acel post si implicit persoana care-l ocupa.
Nici cealaltă susținere a reclamantei, cum ca activitatea ei a fost preluata de ceilalți doi colegi ramași pe funcții nu este întemeiata, întrucât așa cum se poate observa din fisele posturilor existente la dosar, posturile reclamantei si ale celorlalți doi colegi erau distincte, iar împrejurarea ca după concedierea reclamantei acestora le-au fost mărite responsabilitățile este fireasca, atâta vreme cat acestea erau prevăzute in scopul posturilor pe care le ocupau.
Împrejurarea ca ulterior concedierii reclamantei societatea parata a operat doua angajări, in persoana numitelor si, așa cum a rezultat din adresa emisa de ITM Constanta, nu poate conduce la concluzia ca desființarea locului de munca nu a fost efectiva, întrucât angajarea celor doua persoane s-a făcut pe o perioada determinata, respectiv de la 01.03.2009 pana la 15.04.2009, probabil in considerarea unor împrejurări speciale.
Din nici o probă administrată in cauza nu se confirmă susținerile contestatoarei în sensul că temeiul concedierii este altul si ar fi fost determinat de alte motive care țin de persoana sa.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Hotărârea pronunțată nu este rezultatul analizei și interpretării probatoriilor administrate la dosarul cauzei în lumina disp. art.65 din Codul Muncii, probatorii care au condus la concluzia că nu există nici o dovadă din care să rezulte că prin desființarea postului s-a avut în vedere rentabilizarea societății, precum și existența unor cauze reale și serioase.
Nu s-a avut de asemenea în vedere împrejurarea că desființarea postului s-a hotărât prin decizia nr.3/01.10.2008 de către consiliul de administrație al societății, organ care nu poate lua o asemenea măsură în lipsa unei hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor.
Tribunalul nu a verificat conținutul fișei postului, astfel ar fi constatat că “verificarea documentațiilor conductelor” era numai o parte a sarcinilor de serviciu și că avea o întreagă serie de lucrări care nu au fost analizate și care nu conduceau la desființarea postului.
Nu a fost analizat faptul că pârâta intimată a depus la dosarul cauzei “două fișe de post” din ianuarie 2009 și nu din perioada anterioară desființării postului, astfel s-ar fi constatat că nu s-a făcut nici o selecție dintre cele 4 posturi existente în cadrul serviciului și care executau aceleași sarcini de serviciu.
Instanța a interpretat contrar prevederilor legale adresa nr. 10289/10.07.2008 emisă de C, din care rezultă fără tăgadă că au fost angajate încă 10 persoane după plecarea reclamantei, astfel încât, concedierea apare nelegală din perspectiva disp. art.72 Codul Muncii și art.77 din Contractul colectiv de muncă.
A învederat totodată că externalizarea serviciului s-a făcut pentru un alt obiect de activitate decât sarcinile de serviciu deținute de reclamanta recurentă, astfel că pârâta nu a dovedit justificarea economică a desființării postului.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și ca o consecință, admiterea contestației.
În drept, au fost invocate disp. art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând în esență următoarele:
Instanța de fond a soluționat în mod temeinic și legal cauza dedusă judecății încuviințând spre administrare un probatoriu care se pretează naturii litigiului și astfel a constatat în mod justificat, faptul că acțiunea ce a format contestația împotriva deciziei nr.32 din 13.02.2009 este una nefondată.
În soluționarea contestației instanța a verificat atât condițiile concedierii individuale, cât și cerințele de formă și procedurale incidente unei concedieri pentru motive ce nu țin de persoana salariatului și dacă există o bază probativă a măsurii din perspectiva dispozițiilor aplicabile din Codul Muncii.
La finalizarea actului de cercetare judecătorească s-a reținut în mod evident că prin decizia nr.32/13.02.2009, conducerea SC Rafinare SA a dispus concedierea individuală a contestatoarei, urmare desființării locului de muncă ocupat de aceasta și nu din motive care să fi ținut de persoana sa.
În motivarea hotărârii, se reține ideea că măsura concedierii a fost luată pentru că, pe de o parte activitatea de verificări documentație a fost preluată de un prestator extern în urma externalizării acestei activități și pe de altă parte, că activitățile de inspecție, reabilitare și mentenanță au fost repoziționate prin creșterea complexității pe posturi active în aria nucleară.
Nu pot primi eficiență criticile contestatoarei, cum că nu ne aflăm în prezența unei măsuri reale, efective și serioase, având în vedere că era ocupanta postului specific activităților de verificări documentații și cum această activitate a fost preluată de antreprenorul general al societății, dispariția obiectului muncii a implicat și măsura desființării postului.
Instanța care a soluționat cauza pe fond a observat că prin decizia nr.32 din 13.02.2009 conducerea societății intimate a dispus desființarea unui loc de muncă care nu se mai justifica în raport cu nevoile tehnico-economice contemporane măsurii.
Nu pot fi primite ca având valoare juridică alegațiile relative la lipsa de competență a Consiliului de administrație în ceea ce privește modificarea organigramei pentru ca măsura concedierii efective a fost luată de managementul societății la ordinul de restructurare primit de la organul suprem de conducere al SC Rafinare SA, ordin materializat prin Decizia Consiliului de Administrație nr.3 din data de 01.10.2008.
activității derulate de contestatoare era axat exclusiv pe instalațiile din petrochimie și nu din rafinare, iar postul ocupat de aceasta se compunea dintr-o singură persoană și nu din mai multe, așa cum neadevărat se susține, ceea ce nu a implicat necesitatea efectuării unei selecții pe baza criteriilor prevăzute în contractele colective de muncă incidente.
Prin urmare, nu se putea reține ca util în cauză afirmația că în cadrul aceluiași birou ar mai fi fost și alte persoane în raport cu care să se aplice criteriile de selecție pentru faptul că posturile celorlalte persoane sunt cu totul diferite atât între ele, cât și în comparație cu cel care a fost ocupat de contestatoare.
Recursul este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, îl va admite pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.32/13.02.2008 s-a luat măsura încetării contractului individual de muncă al reclamantei angajată a SC pe funcția de inginer petrochimist în cadrul Serviciului Utilaje, pe segmentul de activitate – verificări documentație.
Măsura concedierii, pentru motivele neimputabile salariatei este întemeiată pe disp. art.65 alin.1 din Codul Muncii, dată fiind desființarea locului de muncă ocupat de aceasta.
La adoptarea acestei decizii de concediere a fost avută în vedere Decizia nr.3/01.10.2008 a Consiliului de Administrație a societății.
Cerința impusă de concediere întemeiată pe disp. art.65 Codul Muncii, este aceea ca măsura desființării locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Prin urmare, pentru a se constata dacă desființarea locului de muncă a avut loc în mod efectiv, trebuie cercetate statul de funcții și/sau organigrama unității. Desființarea nu este efectivă dacă este urmată de reînființarea în scurt timp a aceluiași loc de muncă.
Are o cauză reală, când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice, etc.
Este serioasă, când are la bază studii temeinice, vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Dacă în cauză cerința desființării efective a locului de muncă a fost dovedită prin depunerea organigramelor (anterioară și posterioară desființării locului de muncă), nu același lucru se poate spune și cu privire la caracterul real și serios al măsurii.
Astfel argumentarea că atribuțiile postului au fost preluate de SC – nu subzistă, câtă vreme din analiza atribuțiilor fișei postului și prevederilor contractului, se poate cu ușurință observa că nici nu poate fi vorba de o suprapunere de activități.
Astfel prin fișa postului, reclamanta recurentă nu are numai activități de “verificare documentații conducte”, cum în mod artificial s-a prezentat situația de către angajator, postul acesteia fiind mult mai complex, salariatul având de îndeplinit și alte atribuții precum:
Primește și înregistrează documentația referitoare la conducte, în proiecte de modernizări sau reparații, în scopul asigurării trasabilității intervențiilor la acestea;
– verifică cartea tehnică a conductei în conformitate cu prevederile proiectului și a prescripțiilor tehnice;
– verifică respectarea condițiilor cuprinse în documentația de proiectare, execuție sau reparații;
– întocmește, atunci când este cazul, note de neconformitate/observații pe care le urmărește până la corectarea/completarea solicitată;
– arhivează documentația primită pentru fiecare instalație;
– reactualizează desenele izometrice pe baza documentației primite;
– monitorizează/reactualizează Registrul de evidență a conductelor;
– întocmește lista conductelor înlocuite/reparate/verificate/aprobate;
datele tehnice, documentația, desenele izometrice privind traseele tehnologice, pentru realizarea examinărilor în condiții de calitate.
– întocmește planul anual de inspecții și măsurători;
– întocmește cereri de examinare cu pe care le înaintează către;
– monitorizează și analizează valorile măsurate, informând pe cei implicați în cazul conductelor care au valori apropiate de grosimea minimă admisibilă.
la implementarea proiectului -model 3D privind echipamentele sub presiune (conducte)m în scopul transpunerii datelor pe suport electronic.
– furnizează documentația tehnică necesară activității de modelare/actualizate model 3 D conducte.
documentația tehnică necesară în perioada reviziilor generale, a opririlor planificate/accidentale, a modernizărilor, în scopul funcționării în siguranță a echipamentelor sub presiune.
– întocmește planul anual de verificări și încercări pentru verificarea tehnică periodică a conductelor aflate în exploatare;
– pregătește documentația tehnică necesară reviziilor/opririlor tehnologice;
– participă la elaborarea Planului de perspectiva pe cinci ani.
La o analiză comparativă a acestor atribuții cu obiectul contractului nr.228/26.08.2005 901/C/20.09.2005 (cu acte adiționale) și evidențiat ca atare în “justificarea de reducere posturi din organigramă”, rezultă cu certitudine că nu există o suprapunere între cele două, drept urmare, evidențiem pentru ușurința comparației obiectul contractului de prestări servicii:
1.1.(1) se obligă să execute pentru beneficiar, pe riscul său și în mod independent, în schimbul achitării de către beneficiar a prețului:
managementul și executarea tuturor lucrărilor de întreținere și reparații (mentenanța curentă) pentru:
– utilaje și echipamente statice și dinamice;
– instalații electrice, aparatură de măsură și control;
– construcții civile, etc.;
ii. aprovizionarea cu materiale și piese de schimb;
iii. servicii de proiectare și inginerie, acolo unde este cazul;
managementul și executarea “la cheie” (proiectare, procurement, construcții montaj și probe) a lucrărilor și proiectelor de revizie, periodice și/sau generale;
ii. reabilitarea și modernizarea tuturor instalațiilor;
iii. realizarea tuturor investițiilor noi ale beneficiarului.
(2) Conținutul seturilor de servicii prevăzute mai sus au un caracter generic și orientativ.
(3) Serviciile și lucrările prevăzute la art.1.1.(1) litera b vor fi realizate de către în urma emiterii comenzii de către Beneficiar.
Un alt argument în sprijinul afirmării caracterului neserios al măsurii luate îl reprezintă și împrejurarea că deși acest contract a fost încheiat cu patru ani în urmă (anul 2005), măsura desființării locului de muncă a fost luată în anul 2009.
Nu se arată în concret de către angajator, care este motivația în baza căreia, fără să se fi modificat obiectul contractului de prestări servicii a apărut dintr-o dată necesitatea desființării locului de muncă ocupat de recurentă, astfel că eficiența preluării sarcinilor postului de către SC SA nu reiese din nici o documentație întocmită de pârâtă.
De asemenea, angajatorul nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 76 din care prevede că “la aplicarea efectivă a reducerilor de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desființate, selectarea personalului căruia urmează să i se desfacă contractul de muncă se va face cu consultarea sindicatului, având în vedere o anumită ordine”.
Acordul Sindicatului nu absolvă angajatorul de îndeplinirea cerinței imperative impusă de art.76 din
În virtutea acestei dispoziții contractuale care reprezintă legea părților, angajatorul avea obligația de a face o analiză distinctă a situației fiecărui salariat, ce ar fi putut fi selectat în vederea desfacerii contractului individual de muncă.
Dar, aceasta nu este singura încălcare a unei dispoziții din contractul colectiv de muncă.
Angajatorul a încălcat și norma imperativă cuprinsă în art.77 din CCM care obliga societatea ca în momentul când își va relua activitatea, într-o perioadă de 12 luni de la luarea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă să cheme, pentru a fi angajați, pe salariații cărora li s-a desfăcut contractul de muncă, care au pregătirea necesară pentru ocuparea posturilor vacante.
Angajarea altor persoane fiind posibilă numai după îndeplinirea prevederilor de la alin.(1).
Dovada neîndeplinirii acestei obligații se află în adresa ce emană de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă (fila 70, 71 dosar tribunal), care atestă fără putință de tăgadă că la data de 01.03.2009 (la nici o lună de la concedierea recurentei) a făcut angajări pe un post de inginer petrochimist (specializare pe care o deține reclamant conform diplomei de licență – fila 79 dosar tribunal) în persoana numitei.
Angajatorul nu a făcut dovada că i-ar fi comunicat reclamantei existența acestui post pe care aceasta avea fără îndoială vocația să-l ocupe în virtutea calificării profesionale.
Din coroborarea tuturor probatoriilor mai sus arătate, Curtea observă că măsura desființării locului de muncă, deși a avut un caracter efectiv, nu a îndeplinit cerința realității și seriozității măsurii luate.
Pe cale de consecință, în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul va fi admis.
Drept urmare, va fi admisă contestația, anulată decizia de concediere, reintegrată reclamanta în funcția anterioară și obligată pârâta în baza disp.art.78 din Codul Muncii la plata drepturilor salariale actualizate și indexate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data de 14.02.2009 până la reintegrarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de către recurenta reclamantă, cu domiciliul în, str. – -P 1,.B,.28, împotriva sentinței civile nr. 948/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SA, cu sediul în, 3. km.23, jud.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite contestația.
Anulează decizia nr.32/13.02.2009 emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantei în funcția ocupată anterior concedierii.
Obligă pârâta către reclamantă la plata drepturilor salariale actualizate și indexate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data de 14.02.2009 până la reintegrarea efectivă în funcție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/12.02.2010
Tehnored.gref.RD/4ex./15.02.2010
