Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 2225/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR.2225

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu

JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina

Grefier –

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în S,-, județul P, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,.439A,.A,.7,.26, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1081 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în S,–43, județul

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-contestator prin avocat din cadrul Baroului B, intimata SA prin avocat din cadrul Baroului

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimata SC SA, înregistrată sub nr.18344/17.11.2009.

Avocat pentru intimată, depune concluzii scrise și în xerocopie înscrisuri, anume decizia nr.66/5.02.1986 emisă de intimata-pârâtă, proces-verbal nedatat emis de intimată, tabel privind garanții în numerar constituite emis la data de 10.02.2005, test din 28.11.2005 emis de intimată, extras contract colectiv de muncă 2005-2006, raport de expertiză contabilă judiciară întocmit în dosarul 482/P/2006.

S-a înmânat avocatului recurentului-contestator un exemplar al înscrisurilor depuse de avocatul intimatei.

Avocat pentru recurentul-contestator, avocat pentru intimată, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat având cuvântul pentru recurentul-contestator, arată că cele două decizii emise de intimată nu au fost motivate în fapt și în drept în ceea ce privește cercetarea prealabilă, nu s-a dovedit că recurentul-contestator și-ar fi însușit bunuri și nici valori.

Mai arată că deși în mod legal s-a dispus diminuarea salariului recurentului-contestator, acestuia s-au mai încredințat două gestiuni.

Totodată, arată că s-au făcut cercetări ample, s-a efectuat o expertiză de specialitate și nu s-a dovedit nici un pretins prejudiciu cauzat de recurentul-contestator și de asemenea, în mod nelegal au fost înlăturate apărările recurentului-contestator în cadrul cercetării prealabile.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.

Avocat având cuvântul pentru intimata SC SA, arată că în mod corect instanța de fond a reținut motivele de fapt și de drept pentru care intimata a respins apărările recurentului-contestator.

De asemenea, în mod legal și corect instanța de fond a reținut că cele două decizii de sancționare emise de intimată sunt legale și îndeplinesc atât condițiile de fond cât și condițiile de formă, prejudiciul cauzat fiind dovedit prin raportul de expertiză efectuat în cauza penală.

Mai arată că recurentul-contestator a refuzat preluarea celorlalte două gestiuni pentru care exista un inventar, încălcând astfel dispozițiile Codului muncii, ale Contractului colectiv de muncă și ale Regulamentului intern.

Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată.

Contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.4135 din 11.08.2006 emisă de intimata SA S, prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, cu obligarea acesteia la reintegrarea sa în unitate și la plata contribuțiilor aferente la fondul de asigurări sociale, de sănătate, suplimentară și șomaj.

Totodată, s-a solicitat și anularea deciziei nr.4024 din 31.07.2006 prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază cu 10% timp de 3 luni.

În motivarea contestației s-a susținut că timp de 33 de ani contestatorul a îndeplinit funcția de primitor-distribuitor la intimată, iar la data de 3 iunie 2005 a fost încunoștințat că începând cu această dată este încadrat ca gestionar depozit, fără a-și exprima vreun acord în acest sens, fiind amenințat că i se va desface contractul de muncă dacă nu semnează actul adițional corespunzător, condiții în care nu i-a fost predată gestiunea pe bază de documente legale și aceasta și în împrejurările în care fiind o gestiune colectivă este obligatoriu avizul scris al celorlalți gestionari, aviz care nu a existat, situație în care prin decizia nr.4135 din 11 august 2006 intimata i-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, reținându-se în esență că, a refuzat nejustificat preluarea gestiunilor nr.70 și 71 din cadrul depozitului de produse finite, reținându-se ca temei al sancțiunii art.61 lit.a din Codul muncii.

Totodată, a invocat contestatorul referitor la decizia nr.4024 din 31 iulie 2006, prin care i s-a redus salariul cu 10% pe 3 luni, că și aceasta este nelegală și netemeinică, deoarece nu a gestionat corespunzător bunurile din depozit-întrucât nu s-au efectuat verificări de către comisia de cercetare prealabilă disciplinară care nu s-a întrunit efectiv în acest scop, nemenționând dacă s-a prezentat la data convocării din 17 iulie 2006, nefiind analizate în concret prevederile legale încălcate și faptele în concretitudinea lor.

În aceste condiții, ambele sancțiuni disciplinare sunt vădit nelegale.

În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2006 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art.244 pct.2 Cod procedură civilă, în vedere efectuării unor cercetări penale, după care au avut loc mai multe repuneri pe rol, ultima la 7 aprilie 2009, după finalizarea cercetărilor.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1081 din 21 mai 2009 a respins excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare invocată de contestator, iar pe fond contestația a fost respinsă ca neîntemeiată reținându-se în esență că, din toate probele administrate în cauză rezultă că au fost respectate dispozițiile legale privind efectuarea cercetării prealabile și că a comis faptele reținute în sarcina sa, în condițiile în care începând cu data de 1 februarie 2005 contestatorul a îndeplinit funcția de gestionar depozit, constatându-se apoi la 5 iulie 2006, în urma unui inventar, existența unor lipsuri din gestiune determinată de modul necorespunzător de gestionare a bunurilor din depozit și a refuzat apoi, fără nici un motiv, la 1 iulie 2006 să preia gestiunile 70 și 71 din cadrul depozitului de produse finite, ceea ce a impus sancționarea sa cu reducerea salariului timp de 3 luni.

Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și admiterea contestației așa cum a fost formulată.

Criticând sentința, contestatorul a susținut că instanța de fond nu a analizat toate apărările sale, inclusiv în legătură cu modul nelegal de preluare a gestiunii care i s-a impus, că prin cercetările penale efectuate nu s-a dovedit existența vreunei culpe în modul de gestionare a bunurilor și că prin decizia de sancționare cu reducerea salariului pe durata de 3 luni nu se menționează în concret ce atribuții de serviciu au fost încălcate, toate aceste aspecte fiind ignorate și de către comisia de cercetare prealabilă care nu a analizat în mod concret apărările formulate, iar decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă și semnată de către directorul tehnic care nu era abilitat în mod expres și distinct în acest scop.

Curtea, analizând criticile formulate în raport de probele administrate și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Sub un prim aspect este de observat că în calitatea sa de primitor-distribuitor, contestatorul nu putea fi obligat să preia gestiunile nr.70 și 71 din cadrul depozitului de produse finite, care au constituit în esență un temei al desfacerii disciplinare a contractului de muncă, aceasta cu atât mai mult cu cât gestiunea era colectivă, preluare în legătură cu care era necesar și acordul expres al celorlalți gestionari, care în speță nu a existat.

În atare situație, nu subzistă pretinsele abateri disciplinare care să justifice sancțiunea aplicată sus-arătată și nici cea de diminuare a salariului cu 10% timp de 3 luni aplicată prin decizia nr.4026 din 31 septembrie 2006 în legătură tot cu pretinsa gestionare necorespunzătoare a bunurilor din cadrul depozitului și aceasta în condițiile în care comisia de cercetare prealabilă nici nu a analizat în mod concret toate apărările formulate de contestator, iar directorul tehnic a semnat deciziile respective fără a avea abilitare legală expresă, în condițiile în care societatea intimată era reprezentată în mod legal de către directorul executiv și de președintele consiliului de administrație.

Toate considerentele expuse impun concluzia că cele două decizii emise de intimată sunt vădit nelegale și netemeinice.

În atare situație, recursul de față este fondat și urmează a fi admis ca atare, în baza art.304, 3041și 312 Cod procedură civilă.

În consecință, se impune modificarea în parte a sentinței și pe fond admiterea contestației, anularea celor decizii nr.4135/19.august 2006 și respectiv 4026/31 iulie 2006 emise de intimata SC SA S, cu repunerea contestatorului în situația anterioară și plata drepturilor salariale corespunzătoare până la reintegrarea sa conform art.78 din Codul muncii, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de contestatorul, domiciliat în S,-, județul P, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,.439A,.A,.7,.26, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1081 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în S,–43, județul P și în consecință:

Modifică în parte sentința și pe fond, anulează deciziile nr.4135/11.08.2006 și 4024/31.07.2006 emise de intimata SA

Dispune repunerea contestatorului în situația anterioară și obligă intimata să plătească contestatorului drepturile salariale corespunzătoare conform art.78 Codul Muncii, calculate de la data emiterii deciziilor și până la încadrarea efectivă a acestuia.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 noiembrie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina

– – – – – –

Grefier,

Red. Tehnored.

6 ex./16.12.2009

dosar fond- — Tribunalul Prahova

judecători fond-;

operator de date cu caracter personal;

număr notificare 3120/2006