ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.254/2008-
Ședința publică din 19 februarie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – judecător
R – – judecător
– – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȘIA COPILULUI S M cu sediul în S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul contestator, din Carei,-, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.1071/D din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentantul recurentei intimate , lipsă fiind intimatul contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 11.02.2008 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimatului contestator, la care se află anexată copia rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, privind dosarul nr.368/P/2007 din 16.10.2007, după care:
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentei intimate arată că nu are probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei intimate solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei pe fond în sensul respingerii acțiunii contestatorului și menținerii ca temeinice și legale a dispoziției privind sancționarea disciplinară a reclamantului. În motivare arată că, fapta a fost descrisă dar nu a fost precizată ora, locul și momentul săvârșirii acesteia, deoarece fapta a avut loc în timp, iar în cazul în care va fi menținută decizia instanței de fond, actele de disciplină vor fi perpetuate în timp și de alți angajați.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1071/D din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, a fost admisă excepția nulității invocată de instanță din oficiu și în consecință, s-a admis contestația formulată de contestatorul domiciliat în Carei- județul S M, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S M, cu sediul în S M,- și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr. 170/23.04.2007 emisă de intimată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii dispune că, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară. Potrivit doctrinei și jurisprudenței, necesitatea descrierii faptei care a condus la luarea măsurii de sancționare are în vedere descrierea amănunțită și detaliată a faptei tocmai pentru a se aprecia în concret, circumstanțiat și riguros asupra legalității măsurii de sancționare, apreciere care nu se poate realiza în absența menționării amănunțite a elementelor de descriere a faptei ce a fost apreciată de angajator ca fiind de natură a atrage măsura sancționării.
Verificând mențiunile cuprinse în Dispoziția nr. 170/23.04.2007 emisă de intimată și contestată în prezenta cauză, se poate observa că aceasta nu cuprinde o descriere a fapte săvârșite de către contestator și care a determinat sancționarea sa disciplinară, în acord cu exigențele impuse de art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii. Aceasta se rezumă să afirme, la modul general, două categorii de fapte care ar fi fost săvârșite, fără detalii constând în date concrete, cum ar fi de câte ori s-a săvârșit fapta, perioada, eventual data, etc. și orice alte elemente de natură să circumstanțieze cât mai concret abaterea.
Este adevărat că în Raportul de cercetare disciplinară sunt evidențiate mai multe elemente, dar acestea trebuiau să fie cuprinse și în decizia de sancționare întrucât aceasta nu poate fi completată cu alte acte.
În consecință, lipsa descrierii faptei în decizia atacată are drept consecință nulitatea absolută acesteia, astfel că, în baza art. 137 Cod procedură civilă și art. 268 alin. 2 Codul muncii, instanța a admis excepția și a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr. 170 emisă de intimată la 23.04.2007.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de către contestator.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs, pârâta – recurentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S M, solicitând casarea hotărârii atacate, iar în fond respingerea acțiunii contestatorului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond își fundamentează hotărârea pe aprecieri ale doctrinei și jurisprudenței, deși acestea nu sunt izvoare de dreptul muncii.
În opinia recurentei faptele pentru care reclamantul a fost sancționat au fost descrise în dispoziția de sancționare ș mai mult de atât au fost recunoscute de contestator sub rezerva că acesta a considerat că are dreptul să folosească autovehiculul câtă vreme alimentarea se face din bani proprii.
Faptele săvârșite de contestator au devenit notorii prin difuzarea lor în mass-media, iar menținerea hotărârii ar putea constitui un precedent periculos pentru angajații instituției în respectarea disciplinei muncii.
În drept, invocă dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, art. 80, 81 din Legea 168/1999, art. 285 și 291 Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că potrivit art. 268 alineat 2 Codul muncii, decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută, aceasta având grave lacune în ceea ce privește descrierea faptelor.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o aplicare extrem de restrictivă a dispozițiilor art. 268 alineat 2 litera a din Codul muncii.
Astfel, din examinarea dispoziției atacate rezultă descrierea faptelor reținute în sarcina contestatorului, respectiv utilizarea autoturismului proprietatea recurentei în interes personal în timpul programului de lucru și alimentarea autovehiculului cu carburanți fără aprobarea conducătorului unității.
Dispoziția în sine se coroborează cu raportul de cercetare disciplinară nr.6520 din 23.04.2007, care face parte integrantă din dispoziție și cuprinde detaliat faptele săvârșite de contestator, fapte care au avut caracter de continuitate, perpetuându-se în timp.
Față de considerentele mai sus reținute și având în vedere faptul că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1, art. 312 alineat 1 și 5 Cod procedură civilă să admisă recursul și să caseze hotărârea atacată cu trimitere pentru rejudecarea fondului la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȘIA COPILULUI S M cu sediul în S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul contestator, din Carei,-, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.1071/D din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
Red.dec.- /03.03.2008
Jud.fond. –
Dact./07.03.2008
Ex.2
