Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 264/CM
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier – – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta – reclamantă, domiciliată în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.92/23.01.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații – pârâți: SC SRL, cu sediul în,-, județul C, prin administrator judiciar & PENTRU SC SRL, cu sediul în C, str. -.-, nr.34, având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că hotărârea a fost comunicată recurentei la data de 06 februarie 2009 iar recursul a fost declarat la data de 18.02.2009(data poștei), ultima zi de declarare în termen a recursului fiind 17.02.2009. Totodată a învederat instanței că recurenta, la data de 12.05.2009 a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art. 242 al.1 pct.2 pr.civ.
Instanța pune în discuție tardivitatea declarării recursului și având în vedere că se solicită judecata cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
La data de 18 februarie 2009 reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 92/23.01.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr- pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta – societate în insolvență, prin administrator judiciar & C, solicitând, pe calea contestației, modificarea datei cuprinse în decizia nr. 80/07.09.2008 de încetare a raporturilor de muncă prin aplicarea art. 73 alin. 1 Codul muncii și a art. 86 alin. 5-6 din Legea nr. 85/2006, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale actualizate în raport de rata inflației pentru perioada 21.04.2008, până la data încetării raporturilor de muncă stabilită de instanță.
Reclamanta a susținut că administratorul judiciar a întârziat în mod nejustificat aplicarea art. 86 alin. 5 – 6 din Legea nr. 85/2006, abia la data de 07. septembrie 2008 procedând la emiterea deciziilor de concediere individuală.
S-a apreciat că decizia este nelegală, întrucât nu își poate produce efectele decât de la data comunicării, iar nu retroactiv, precum și pentru că nu s-a respectat dreptul salariatului de a beneficia de preaviz, în acord cu dispozițiile art. 65 Codul muncii.
S-a solicitat, pe cale de consecință, modificarea datei încetării contractului de muncă prin înlocuirea acesteia cu data zilei imediat următoare celei în care expiră preavizul legal de 15 zile lucrătoare ( și care începe cu ziua imediat următoare celei de comunicare a deciziei ).
Prin întâmpinare, pârâta, prin administrator judiciar a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
S-a menționat că procedura insolvenței a fost declanșată conform încheierii nr. 1044/21.04.2008 Tribunalului Constanța -secția comercială
( dosar nr- ), comunicată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1934/21.05.2008.
S-a menționat că după deplasarea administratorului judiciar la sediul din al societății s-a constatat că nu poate fi găsit nici un reprezentant al pârâtei, la fața locului fiind prezenți doar salariații unei firme de pază, care aveau sarcina de a conserva utilajele demontate ale liniei de producție, birotica, mobilierul, precum și celelalte bunuri ale societății.
Pârâta – societate în insolvență, prin administrator judiciar, a apreciat că deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă au fost emise în considerarea faptului că personalul nu și-a mai desfășurat activitatea începând cu 15.02.2008, că nu au fost întocmite decizii de suspendare a contractelor individuale de muncă; deciziile de încetare urmau a fi emise de către administratorul social, iar neemiterea lor la termen ar fi condus la aplicarea de amenzi din partea ITM.
S-a consemnat faptul că toți salariații societății au fost înregistrați la masa pasivă în conformitate cu evidențele contabile, dreptul de creanță fiind recunoscut prin raportare la salariul tarifar rezultat din contractul de muncă, pe perioada lucrată, procentul de 75 din salariul tarifar calculat pentru perioada 15.02.2008 – 01.03.2008 ( având în vedere procesul-verbal încheiat de inspectorii ITM C ), precum și sporurile de vechime calculate conform contractului colectiv de muncă, la care s-a adăugat indemnizația de concediu de odihnă neefectuat până la data de 0.03.2008.
Prin sentința civilă nr. 92/23.01.2008 Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr.80/07.09.2008 și a dispus ca pârâta să emită o decizie cu data încetării raporturilor de muncă, ca fiind 31.03.2008 și a respins ca nefondate celelalte pretenții ale reclamantei.
La termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, curtea a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului și a rămas în pronunțare asupra acestui aspect.
Verificând actele dosarului instanța constată că excepția este fondată.
Având în vedere că dovada de comunicare a hotărârii pronunțate de instanța de fond către recurenta – reclamantă poartă data de 06 februarie 2009 și față de data declarării recursului – 18 februarie 2009(data poștei), ultima zi legală pentru declararea recursului fiind 17 februarie 2009, constată că recursul a fost declarat peste termenul legal.
Potrivit art. dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă “Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond” și, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, “Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința lui”.
Cum în cauză recurenta – reclamantă nu a respectat aceste dispoziții legale, a depus cererea de recurs cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, cu toate că hotărârea recurată i-a fost comunicată la adresa indicată în dosar, nu a formulat cerere de repunere în termenul de recurs și nu a produs probe prin care să dovedească faptul că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să declare recursul în termen, excepția va fi admisă și recursul va fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv recursul formulat de recurenta – reclamantă, domiciliată în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.92/23.01.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații – pârâți: SC SRL, cu sediul în,-, județul C, prin administrator judiciar & PENTRU SC SRL, cu sediul în C, str. -.-, nr.34.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.05.2009.
– gref.-
2 ex./03.06.2009
