ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 309/2009 –
Ședința publică din 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
– R – – JUDECĂTOR 3: Roman Florica
– – – – grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta ” FLUID ROMÂNIA” – (fostă ” ROMÂNIA” – ) cu sediul în Carei,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL “ASOCIAȚIA SOLIDARITATEA” cu sediul în S M,- – 5,. 2,. 5, împotriva sentinței civile nr. 1508 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă – drepturi bănești.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 17 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 24 februarie 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1508 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis în parte contestația înaintată de contestatorul SINDICATUL ASOCIAȚIA SOLIDARITATEA din S M în contradictoriu cu intimata ” ROMÂNIA” – Carei și în consecință a fost obligată intimata la plata sporului de 100 % pentru fiecare zi lucrată, începând cu luna martie 2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, conform contractului colectiv de muncă, pe seama tuturor membrilor de sindicat ai contestatorului care au lucrat în zilele de sâmbătă, într-un program de lucru de 5 zile pe săptămână, și au fost respinse restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:
De principiu, potrivit art. 40 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, angajatorul are dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității, astfel încât stabilirea programului de lucru al secțiilor să se facă de către conducerea acestuia prin deciziile pe care le adoptă. De asemenea dispozițiile art. 131 alin. 1 Codul Muncii recunosc posibilitatea legală de organizare a muncii în schimburi de tip continuu sau discontinuu, prin realizarea unei activități în intervale orare diferite în raport cu perioada zilnică sau săptămânală.
În acest context, unitatea angajatoare intimată a adoptat decizia ce face obiectul prezentei contestații, prin care a fost modificat programul de lucru al angajaților, trecându-se de la 15 schimburi de luni până vineri la 18 schimburi de luni până sâmbătă.
Această modificare s-a realizat, în opinia contestatorului, cu încălcarea art. 23 din contractul colectiv de muncă, afectându-se și dreptul salariaților la repaus săptămânal.
Examinând criticile contestatorului sub acest aspect, instanța a reținut că, pe de o parte potrivit art. 132 alin. 1 Codul Muncii, regula acordării repausului săptămânal de două zile consecutive în zilele de sâmbătă și duminică are o valoare de principiu, recunoscându-se însă în mod legal angajatorului posibilitatea de a aduce modificări acestei reguli, sub rezerva respectării însă a celorlalte prevederi legale privind durata zilnică a programului de lucru și a celui săptămânal, precum și a repausului săptămânal de două zile consecutive.
În același sens sunt redactate și dispozițiile art. 23 din contractul colectiv de muncă evocat de către contestator, (fila 27) în care, contrar celor susținute de către acesta din urmă, regula repausului săptămânal în zilele de sâmbătă și duminică este enunțată doar cu valoare de principiu.
Totodată, având în vedere înscrisul de la fila 28 intitulat “anunț important”, coroborat cu pontajul din luna martie 2008 (filele 11-12) și opțiunile exprimate de către angajați privind organizarea programului de lucru în schimburi (filele 18-25), instanța a reținut pe de o parte că decizia de mai sus nu a fost adoptată în mod unilateral de către intimată, ci a fost determinată de anumite împrejurări obiective, în principal survenirea unor restanțe privind livrările de produse către clienți și imperativul intrării în normalitate a programului acestor livrări (fila 28), și a fost însușită de către majoritatea angajaților, așa cum rezultă din tabele menționate anterior.
Pe de altă parte se reține că prin modalitatea adoptată de către intimată privind organizarea programului săptămânal de lucru nu au fost încălcate dispozițiile legale incidente în materie și nici prevederile art. 23 din contractul colectiv de muncă, astfel încât sub acest aspect contestația promovată în cauză se prezintă a fi neîntemeiată.
În schimb, în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține că potrivit art. 120 din Codul Muncii coroborat cu art. 5.5 din contractul colectiv de muncă și art. 5.2 (fila 10), solicitarea contestatorului de acordare pe seama salariaților care au lucrat în zilele de sâmbătă într-un program de 5 zile pe săptămână, începând cu luna martie 2008, unui spor de 100 % pentru fiecare zi lucrată (iar nu cu titlu de “despăgubiri” cum în mod eronat se solicită) se prezintă a fi întemeiată prin prisma normativelor anterior menționate.
Pe cale de consecință, contestația a fost admisă doar cu privire la plata sporului de 100 % pentru fiecare zi lucrată, începând cu luna martie 2008, conform celor precizare anterior, fiind respinse restul pretențiilor formulate.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat recurs pârâta, care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța nu a avut în vedere posibilitatea acordării de ore libere salariatului, pentru orele suplimentare prestate, și a obligat în mod greșit pe recurentă la plata acestora, ridicând excepția la de regulă generală.
De asemenea, greșit a fost obligată pârâta la plata sporului pentru orele suplimentare începând cu luna martie 2008 și până la data pronunțării sentinței, deși o parte din orele suplimentare puteau fi compensate cu timp liber corespunzător.
S-a mai invocat că a fost obligată în mod nelegal pârâta la plata unor sporuri, anterior datei solicitate prin acțiune, și nu s-a avut în vedere că primul termen de judecată în proces a fost 24 aprilie 2008.
Intimatul Sindicatul Asociația Solidaritatea din S M, prin întâmpinarea formulată, s-a opus admiterii recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele
Criticile formulate de recurentă sunt nefondate.
Art. 119 din Codul Muncii prevede că orele suplimentare prestate de angajat se compensează prin ore libere, iar art. 120 din Codul Muncii stipulează că acestea vor fi acordate până la sfârșitul lunii. Prin contractul colectiv de muncă, la art. 14, s-a convenit ca orele suplimentare prestate să fie compensate cu ore libere până la sfârșitul lunii, ori în caz contrar, acestea vor fi compensate cu sporul corespunzător la salariul de bază.
În speță, recurenta nu a probat că pentru orele suplimentare efectuate de angajați, aspect necontestat în cauză, ar fi acordat acestora ore libere, astfel că în mod corect instanța de fond a obligat pârâta să compenseze orele suplimentare cu plata sporului de 100 % pentru fiecare zi lucrată, conform dispozițiilor art. 120 din Codul Muncii.
Sunt nefondate și criticile privind acordarea de la o dată greșită a sporului solicitat.
Acțiunea a fost introdusă la data de 1 aprilie 2008, iar obligarea la plata sporurilor s-a făcut începând cu luna martie 2008, conform probelor administrate în cauză, din care rezultă că începând cu data respectivă angajații au prestat ore suplimentare, fără a fi recompensați în vreun fel.
Este nefondată și critica privind obligarea la plata acestor sporuri până la pronunțarea sentinței, recurenta avea posibilitatea, pentru orele suplimentare prestate de angajați, inclusiv pe durata procesului, să acorde acestora ore libere și astfel nu ar mai datora acestora compensații bănești.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul civil de față.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta ” FLUID ROMÂNIA” – (fostă ” ROMÂNIA” – ) Carei împotriva sentinței civile nr. 1508 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
red.R
jud.fond. –
dact.
2 ex./26.02.2009.
