Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 3/CM
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul procesual ales în C,-, -. B,.18, județ C împotriva sentinței civile nr. 1046/CM din 21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ-, cu sediul în B, b-dul. – – nr. 38, sector 1, având ca obiect “contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata pârâtă Autoritatea Rutieră Română-, potrivit delegației de reprezentare nr. 344/06.01.2010, pe care o depune la dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, solicitându-se judecata în lipsa părților, conform art. 242 pct. 2 Cod proc. civilă.
Totodată, precizează că la data de 08.01.2010, prin fax, intimata pârâtă Autoritatea Rutieră Română- a comunicat instanței o întâmpinare față de recursul declarat de reclamantul, întâmpinare care nu a fost comunicată recurentului.
După referatul grefierului de ședință;
Față de lipsa recurentului reclamant, instanța lasă cauza la a doua apelare.
După reluarea cauzei, la a doua apelare, se prezintă d-na consilier juridic pentru intimata pârâtă Autoritatea Rutieră Română-, lipsind recurentul reclamant.
Reprezentanta intimatei pârâte mai depune la dosar două exemplare de pe întâmpinare și susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus.
Față de susținerea reprezentantei intimate și având în vedere și faptul că recurentul reclamant a solicitat judecata cauzei și în lipsă, instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului formulat de recurentul reclamant și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Rutieră Română, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, să dispună suspendarea executării dispozițiilor art. 70 alin.5 din contractul colectiv de muncă adoptat pentru anii 2008-2010 la nivelul unității pârâte, până la soluționarea cererii de constatare a nulității absolute a acestor dispoziții, cerere ce face obiectul Dosarului civil nr- aflat în curs de soluționare.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării cererii pe cale de ordonanță președințială, susținând că prevederile art. 581.proc.civ. nu pot fi aplicabile în procedura de judecată a conflictelor de muncă, de altfel nefiind îndeplinite nici condițiile limitativ impuse de textul de lege respectiv.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că introducerea în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a unei situații de incompatibilitate pentru salariați s-a realizat cu respectarea art.31 din Legea 130/1996 și art. 244 Codul muncii, astfel că măsura dispusă nu poate fi apreciată ca fiind abuzivă.
Prin sentința civilă nr.1046/21.10.2009, Tribunalul Constanțaa respins excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială ca nefondată. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Autoritatea Rutieră Română, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut:
Procedura ordonanței președințiale reglementată de art. 581-582.proc.civ. este o procedură specială la care se poate recurge în condițiile limitativ prevăzute de lege, respectiv: urgență, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudicierea fondului. Domeniul de aplicare al acestor dispoziții, în funcție de natura raporturilor juridice dintre părți, nu are însă o reglementare expresă, astfel încât, indiferent de dreptul material incident, sub aspect procedural este posibilă formularea unei acțiuni pe cale de ordonanță președințială, cu condiția justificării elementelor impuse de art.581 proc.civ.
Prin urmare excepția inadmisibilității formulării cererii pe cale de ordonanță președințială a fost respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei s-a reținut:
Reclamantul este angajat al Autorității Rutiere Române-Sucursala C, unitate la nivelul căreia a fost încheiat un contract colectiv de muncă valabil în perioada 2008-2010.Prin act adițional la acest contract colectiv de muncă s-a introdus, potrivit art. 70 alin.5, un caz de incompatibilitate a salariaților, reclamantului fiindu-i aplicabile aceste dispoziții restrictive.
Prin cererea de față, s-a solicitat suspendarea prevederilor menționate ale contractului, până la soluționarea cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a art.70 alin.5.
În condițiile în care cererea fost formulată pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, instanța este ținută a verifica îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:urgența, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudicierea fondului. In cadrul acestei proceduri speciale instanța nu are căderea de a prejudeca fondul dreptului, ci doar de a examina aparența dreptului a cărui apărare se cere.
Câtă vreme se află în curs de soluționare cererea formulată de reclamant pentru constatarea nulității absolute a art.70 alin.5 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, o eventuală măsură a suspendării efectelor acestei clauze contractuale are caracter limitat in timp, până la soluționarea irevocabilă a fondului litigiului. Totodată, analiza legalității acestor dispoziții contractuale se va realiza în cadrul Dosarului nr-, unde în cadrul procedurii de drept comun vor fi administrate probele solicitate de părți, astfel că în cererea de față instanța s-a limitat doar la o cercetare a aparenței dreptului ce se solicită a fi apărat, verificând dacă în cererea dedusă judecății este justificată cerința urgenței și implicit interesul reclamantului în recurgerea la această procedura specială.
Reclamantul nu a suferit și nu este pe cale să sufere o pagubă imposibil de reparat în condițiile dreptului comun, câtă vreme el a rămas angajatul unității pârâte, chiar și după expirarea termenului prevăzut în cuprinsul adresei nr. 23642/19.08.2009 emisă de pârâtă.
Chiar și în ipoteza unei încetări a contractului individual de muncă anterioară soluționării Dosarului nr-, reclamantul are la îndemână calea unei acțiuni prin care să solicite anularea deciziei angajatorului și reintegrarea sa în funcție, cu restabilirea tuturor drepturilor de care benefica, astfel că nu se poate vorbi despre eventualitatea producerii unui prejudiciu imposibil de reparat pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant care a formulat critici prin prisma disp. art. 304 pct.9 cod procedură civilă și anume:
– Motivarea primei instanțe este nelegală și netemeinică, având în vedere că cerința urgenței este îndeplinită și rezidă în prejudiciul pe care l-ar suferi reclamantul în cazul în care, pe parcursul soluționării fondului ar înceta raporturile sale de muncă cu societatea pârâtă, ca urmare a efectelor pe care le produce art.70 alin.5 din 2008- 2010.
care se regăsesc într-una din situațiile de incompatibilitate introduse ca urmare a modificării art.70 alin.5 din, trebuie să renunțe la activitățile considerate incompatibile cu funcția deținută în cadrul, în caz contrar urmând a i se desface contractul de muncă.
În acțiunea ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanța, s-a solicitat constatarea nulității absolute a acestei clauze contractuale, care este abuzivă și adaugă la lege, instituind în mod nepermis cauze suplimentare de încetare a raporturilor de muncă din motive ce țin de persoana angajatului, cauze ce nu sunt prevăzute de Codul muncii.
Și cerința urgenței este îndeplinită în cauza de față, existând în mod concret iminența desfacerii contractului de muncă în situația în care salariatul nu opta pentru renunțarea la activitățile externe, considerate incompatibile cu funcția deținută în cadrul
Faptul că termenul stabilit de pârâtă prin adresa nr.23642/19.08.2009 a fost depășit, fără ca reclamantul să fi fost concediat nu are nici o relevanță în speță și nu înlătură cu nimic urgența pe care o justifică în promovarea cererii, atât timp cât aplicabil la nivelul societății pentru anii 2008 – 2010 este în vigoare, își produce efectele, iar clauza prevăzută de art.70 alin.5 permite angajatorului ca în orice moment să dispună desfacerea contractului de muncă.
De altfel, pierderea locului de muncă este tocmai paguba iminentă, astfel cum stabilește art.581 alin.1 Cod pr.civilă.
În aceste condiții, motivarea instanței de fond că salariatul are la îndemână calea unei acțiuni prin care să solicite anularea deciziei angajatorului și reintegrarea în funcție, cu restabilirea drepturilor de care beneficia este iluzorie, în condițiile în care prejudiciul suferit ca urmare a pierderii locului de muncă nu poate fi reparat în integralitate.
Pentru aceste motive recurentul apreciază că urgența este justificată în cauză, paguba ce s-ar produce ca urmare a desfacerii contractului de muncă fiind una iminentă și care nu ar putea fi reparată integral, nici măcar prin remediile de ordin material și procesual indicate de instanța de fond, aspecte față de care se solicită admiterea recursului.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.581 cod procedură civilă, reclamantul este și în prezent angajatul societății iar paguba iminentă constând în pierderea locului de muncă nu se justifica.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art.581 cod procedură civilă ” instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârzierea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări”
Ordonanța președințială este un mijloc procedural care întrunește condițiile unei acțiuni civile, însă are un caracter specific, determinat de însăși caracterul particular al masurilor ce pot fi luate pe această cale, ceea ce înseamnă că o astfel de cerere trebuie să îndeplinească atât condițiile generale necesare exercitării oricărei acțiuni, cât și unele cerințe particulare.
O cerința esențială a ordonanței președințiale esteurgența, iar instanța trebuie să cont când apreciază asupra urgenței, de criterii obiective, concrete, mai precis trebuie să facă o estimare adaptată la împrejurările concrete ale cauzei.
În cauza de față, se cere suspendarea executării disp. art. 70 din CCM la nivelul Autorității Rutiere Romane /2008-2010ă din care rezultă că salariații ce se încadrează în situația reglementată de acest text din CCM, nu mai pot avea calitatea de salariați.
În ceea ce îl privește pe reclamant, unitatea nu a luat nicio măsură care să afecteze raporturile de muncă ale acestuia cu unitatea, mai mult decât atât, chiar și la momentul soluționării cauzei la instanță, reclamantul avea în continuare calitatea de salariat.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamantul nu justifica un interes în promovarea unei astfel de cereri și că una dintre cerințele esențiale ale ordonanței președințiale, respectiv urgența, nu se regăsește în cauza dedusă judecății.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul declarat împotriva sentinței civile nr.1046/2009 pronunțată de Tribunalul Constanța va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul procesual ales în C,-, -. B,.18, județ C împotriva sentinței civile nr. 1046/CM din 21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ-, cu sediul în B, b-dul. – – nr. 38, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
– – – – – –
Grefier,
– –
Jud.fond – /
Tehnored.jud.-./01.02.2010
Tehnored.gref.RD/2ex/02.02.2010
