Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 34/CM
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul – reclamant, domiciliat în C, str.-. -, nr.2, județul C, împotriva sentinței civile nr.1077/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtă SUCURSALA REGIONALĂ CF, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul – reclamant, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.11/21.01.2009 – depusă la dosar, pentru intimata – pârâtă Sucursala Regională CF C se prezintă d-na -, conform delegației din 27.01.2009 depusă la dosar
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termen, motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul a depus la data de 22 ianuarie 2009 “precizări la motivele de recurs”, copia deciziei nr.9//417/18.02.2008, copia Actului Adițional la contractul individual de muncă.
Instanța, față de precizările la motivele de recurs depuse de recurentul – reclamant, urmează a nu le analiza, întrucât acestea au fost depuse cu depășirea termenului legal de motivare a recursului.
Reprezentantul intimatei – pârâte depune întâmpinare la dosarul cauzei.
Avocat pentru recurentul – reclamant învederează instanței că precizările depuse sunt de fapt detalieri ale motivelor de recurs depuse la data de 15 decembrie 2008.
Instanța se consideră investită cu motivele de recurs depuse la data de 15 decembrie 2008 și va analiza recursul ținând cont de aceste motive.
Fiind întrebate, părțile arată că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, având în vedere că părțile au arătat că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului – reclamant, având cuvântul precizează că prin recursul formulat au fost criticate două aspecte: capacitatea procesuală a intimatei și nulitatea deciziei contestate.
Solicită avocat să se constate că instanța s-a pronunțat în contradictoriu cu Compania Națională de Ferate CFR SA prin Regionala CF C, deși nu s-a solicitat acest lucru, contestația fiind formulată în contradictoriu cu Sucursala CF
Consideră apărătorul recurentului că instanța de fond nu a soluționat excepția lipsei calității procesuale a intimatei invocată prin acțiune, deși după încheierea dezbaterilor s-a consemnat în practicaua hotărârii că rămâne în pronunțare pe fondul cauzei și pe excepția nulității deciziei.
Cu privire la nulitatea deciziei contestate, avocat precizează că instanța de fond nu a examinat actul adițional la contractul de muncă din 26.03.2008, deși el a constituit o modificare legală a felului muncii.
Totodată mai arată apărătorul recurentului – reclamant că instanța de fond nu a mai analizat pe fond contestația, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea dosarului la prima instanță pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Mai precizează avocat că din actele de dispoziție ale conducerii rezultă că s-a dispus o delegare, care este o măsură obligatorie, neatacabilă, deși prin schimbarea felului muncii și a salariului, este în realitate o modificare ilegală a contractului de muncă, deoarece aceasta presupune acordul părților, nu obligativitate. Deși măsura delegării nu impunea încheierea unui act adițional la contractul de muncă, recurentul este numit șef, pe durată nedeterminată. Adevărata numire pe durată nedeterminată se face la data de 26.03.2008. În decizia de delegare are loc o schimbare a felului muncii și a salariului. Confuzia este numirea temporară pe un post și delegarea este contrară Codului Muncii.
Solicită avocat să se constate că decizia și actul adițional din 28.05.2008 sun nelegale, lovite deci de nulitate absolută, pentru că impun o modificare în condiții ilegale a contractului de muncă, completat prin actul adițional din 26.03.2008.
În concluzie, apărătorul recurentului – reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, iar pe fond, admiterea contestației așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Pentru intimata Sucursala Regională CF C, consilier juridic – solicită respingerea recursului formulat de recurentul – reclamant.
Față de primul motiv prezentat în cererea de recurs privind nerespectarea dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă, reprezentantul intimatei arată că hotărârea instanței de fond este semnată de către judecători, respectarea condițiilor de procedură fiind asigurată de președintele instanței, conform art. 261 alin.2, lipsa completării privind motivul pentru care judecătorul s-a aflat în imposibilitate de a semna hotărârea nefiind de natură a pricinui reclamantului o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin casarea hotărârii.
Cu privire la capacitatea procesuală a intimatei, consilier juridic – precizează că lipsa capacității de a emite decizia a cărei anulare a fost solicitată reprezintă un eventual motiv de nelegalitate al acesteia și nu excepție procesuală. Probabil că excepția a fost unită cu fondul și nu a fost analizată prioritar.
În ceea ce privește nulitatea deciziei contestate, reprezentantul intimatei precizează că actul adițional menționat vizează majorări salariale, așa cum în mod corect reține instanța de fond, majorări aplicate tuturor salariaților, restul clauzelor rămânând nemodificate. NU se menționează că-i încetează delegația prin actul adițional.
Mai arată d-na consilier juridic – că delegarea reprezintă o excepție de la prevederile art. 41 alin.1 Codul Muncii iar condițiile specifice sunt stabilite prin art. 27 din Contractul Colectiv de Muncă 2007-2008, așa cum a fost modificat în 31.10.2007. La baza acestei delegări a existat un referat de solicitare a aprobării acesteia de către conducerea unității formulat de către șeful Oficiului Juridic și motivat de imposibilitatea temporară a titularului de post de a-și exercita funcția.
Având în vedere toate aceste argumente, reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 15 decembrie 2008 împotriva sentinței civile pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.07.2008, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Sucursala Regională CF C, anularea deciziei nr. 9/1229/21.05.2008, repunerea sa în funcția de șef de I, obligarea intimatei la plata despăgubirii egale cu sporul de conducere indexat, majorat și reactualizat cu data schimbării din funcție și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că intimata nu are capacitatea procesuală pentru emiterea deciziei, aceasta fiind emisă în nume propriu, deși nu avea personalitate juridică potrivit art. 43 din legea nr.31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică.
De asemenea s-a invocat nulitatea absolută a deciziei nr. 9/1229/21.05.2008, motivat pe faptul că aceasta nu cuprinde elementele cerute de art. 268 alin. 2, respectiv termenul în care poate fi contestată și nici instanța competentă.
Deși se prevede în art. 263 alin. 3 Codul muncii că decizia produce efecte de la data comunicării, decizia a fost pusă în aplicare cu efectele de rigoare de la momentul emiterii ei – 21.05.2008.
Raporturile contractuale existente între părți sunt reglementate de actul adițional nr. 9/760/26.03.2008 unde se specifică faptul că reclamantul ocupa funcția de șef de
Din actul adițional respectiv, nu rezultă durata determinată a reclamantului în această funcție, care ar fi îndreptățit intimata să emită o decizie prin care să înceteze delegația în funcția de șef de.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată deoarece s-a emis în favoarea contestatorului o delegație de înlocuire a unui salariat aflat în concediu de sarcină și lăuzie – -, șef reprezentare și recuperare creanțe. Pe perioada delegației contestatorului i se emite un act adițional cu nr. 9/760/26.03.2008 privind majorarea drepturilor salariale; la data de 21.05.2008 salariata – se întoarce din concediu și își reia activitatea, moment în care încetează delegația contestatorului, fiind emisă o nouă decizie de revenire în funcția deținută anterior și un nou act adițional la contractul individual de muncă, act ce nu a fost semnat de contestator din motive subiective și care nu corespund realității.
Referitor la motivul de nulitate absolută, s-a solicitat respingerea ca nefondată întrucât decizia nu are caracter de decizie de sancționare, caz în care nu trebuie să îndeplinească cerințele art. 268 alin. 2 Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1077/1.10.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată contestația formulată de reclamant.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Ambele părți au administrat doar proba cu înscrisuri, din analiza cărora se constată: prioritar asupra excepției lipsei capacității de a emite decizia, excepția este nefondată motivat pe dispoziția din art. 43 din , conform căruia sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale.
Dispoziția Directorului General privind delegarea de competență rezolvă această chestiune în sensul că directorii sucursalelor au în competență numirea și eliberarea din funcții pentru personalul din subordine, astfel că decizia este emisă de sucursală în numele și pentru societatea al cărei dezmembrământ este.
În altă ordine de idei, decizia emisă este în realitate o decizie prin care se constată încetarea de drept a delegației, nefiind absolut necesar emiterea unei astfel de decizii, fiind pe deplin cunoscut că delegația în funcția salariatei – a fost pe perioadă determinată -concediul de maternitate, respectiv până la reluarea activității de către această salariată.
Datorită acestor argumente, nu era necesară respectarea cerințelor art. 268 Codul muncii, referitor la mențiunile obligatorii pe care o decizie de sancționare trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute.
Cum salariata și-a reluat activitatea la data de 21.05.2008 în aceeași funcție de șef de, cu aceeași dată înceta delegația contestatorului pe această funcție, nefiind nevoie de alte formalități.
S-a considerat că actul adițional nu poate fi relevant în cauză deoarece raporturile de muncă nu s-au stabilit pe baza acestui act, ci pe baza contractului individual de muncă dintre contestator și intimată, modificat și completat cu actul adițional, singura modificare intervenită fiind cea referitoare la salarizarea contestatorului ca efect al -2008, modificare intervenită în intervalul delegației și în aceste condiții, contestația formulată împotriva deciziei fiind apreciată ca nefondată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Hotărârea a fost semnată de președintele instanței, fără a se arăta motivul pentru care judecătorul nu a semnat hotărârea.
2. Tribunalul a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu Compania Națională de Ferate CFR SA prin Regionala CF C, deși nu a solicitat acest lucru, contestația fiind formulată în contradictoriu cu Sucursala CF
Chiar dacă intimata, prin întâmpinare și-a formulat apărările în numele companiei a cărei sucursală este instanța avea obligația să cenzureze acest aspect și să-l sancționeze.
Tribunalul nu a soluționat excepția lipsei capacității procesuale a intimatei invocată prin acțiune, deși după încheierea dezbaterilor s-a consemnat în practicaua hotărârii că ” instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei și pe excepția nulității deciziei” deși legal(art. 137.pr.civ.) ordinea nu ar fi fost aceasta.
Motivarea instanței potrivit căreia ” Dispoziția Directorului General privind delegarea de competență rezolvă această chestiune în sensul că directorii sucursalelor au în competență numirea și eliberarea din funcții pentru personalul din subordine” nu poate fi reținută, întrucât prin actele depuse de intimată aceasta nu face dovada personalității juridice.
Delegarea de competență dispusă de companie ar fi fost incidentă în cauză dacă decizia ar fi fost emisă de mandatar( Sucursala CF C), în numele mandantului(CN CFR SA) și nu în nume propriu.
A criticat sentința și din perspectiva dispozițiilor art. 80(2) din Codul muncii, învederând că prin actul adițional 760/26.03.2008 a încetat delegația în funcția de.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată, din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, o va menține pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
1. Art. 261 Cod procedură civilă instituie obligația de a se face mențiune despre cauza care a împiedicat pe judecător să semneze hotărârea.
Neîndeplinirea acestei obligații nu constituie motiv de nulitate absolută a hotărârii, în sensul avut în vedere de legiuitor în art. 105(2) Cod procedură civilă.
Recurentul nu arată în ce constă vătămarea sa din perspectiva omisiunii de a se menționa motivul pentru care judecătorul nu a semnat hotărârea.
Art. 105(2) pr.civ. arată expres că vor fi declarate nule numai actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale prin care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestor acte.
deciziei nr.9/1229/21.05.2008 este Compania Națională de Ferate CFR – Sucursala Regională C, așa cum se poate observa din ștampila aplicată pe această decizie.
De asemenea, din actul adițional 760/26.03.2008 rezultă că angajatorul care a semnat acest înscris este CN CFR SA B Sucursala Regională CF
Prin hotărârea pronunțată Tribunalul nu a alterat voința reclamantului sub aspectul stabilirii cadrului procesual și a arătat că respinge contestația în contradictoriu cu CNCFR SA Sucursala Regională CF
Se critică hotărârea cu motivarea că Tribunalul a omis să soluționeze excepția lipsei capacității procesuale a intimatei, deși în practicaua hotărârii s-a prevăzut că instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei și pe excepția nulității deciziei.
Nici această critică nu poate fi primită întrucât reclamantul nu a invocat excepția capacității procesuale a intimatei, excepție de procedură ce ar fi impus obligația instanței de aos oluționa cu prioritate în lumina dispozițiilor art. 137.pr.civ. ci a invocat excepția nulității deciziei contestate întrucât a fost încheiată de către o persoană lipsită de capacitate întrucât deși pârâta a arătat că a fost delegată în acest sens, nu s-a semnat în numele și pentru companie.
Această excepție de drept material a preocupat Tribunalul care a analizat-o în cuprinsul considerentelor, dându-i dezlegarea corectă în lumina dispozițiilor art.43 din Legea 31/1990.
Lipsa capacității de a emite decizia a cărei anulare a fost solicitată reprezintă un motiv de nelegalitate și nu o excepție procesuală, Tribunalul analizând-o ca atare.
Se invocă de asemenea împrejurarea că dispoziția Directorului General privind delegarea de competență nu poate fi reținută întrucât decizia nu a fost emisă de mandatar(Sucursala CF C) în numele mandantului ci în nume propriu. Se reține că Tribunalul Constanțaa dat un răspuns corect acestei chestiuni, întrucât într-adevăr directorii sucursalelor au în competență numirea și eliberarea din funcții pentru personalul din subordine, decizia fiind emisă de sucursală, în numele și pentru societatea al cărei dezmembrământ este.
Recurentul – reclamant omite însă un lucru esențial și anume acela referitor la faptul cădelegația de șef a fost acordată pentru o perioadă limitată în timp, până la întoarcerea din concediu medical pentru sarcină și lăuzie a șefei de, numita -.
Tribunalul Constanțaa clarificat în mod just problema în considerente, arătând că nici nu era necesară întocmirea unei decizii de încetare a delegației, dat fiind faptul că delegația reclamantului a fost încheiată pe termen, or contractul recurentului a fost încheiat pe o perioadă de timp nedeterminată.
În fine, o ultimă critică vizează incidența dispozițiilor art. 80 alin.(2) din Codul muncii, text de lege care însă nu produce consecințe juridice în raport de obiectul cererii de chemare în judecată întrucât obiectul de reglementare al normei juridice îl reprezintă contractul de muncă pe durată determinată.
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile neîntemeiate va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul civil declarat de recurentul – reclamant, domiciliat în C, str.-. -, nr.2, județul C, împotriva sentinței civile nr.1077/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtă SUCURSALA REGIONALĂ CF, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud. fond:;
Red.dec.-jud.-/3.02.2009
– gref.
2 ex./04.02.2009
