Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Suceava


Dosar nr- – Contestație decizie modificare contract de muncă –

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 425

Ședința publică din 14 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Andrianu Virgil

JUDECĂTOR 2: Maierean Ana

JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai

Grefier – –

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta ” SERV” B, cu sediul în mun. B,-, județul B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 180 din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția civilă (dosar nr-).

La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente și reclamantul intimat.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

La data de 17.11.2008 pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția civilă sub nr- a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ” Serv” B, prin care a solicitat revocarea măsurii unilaterale a angajatorului de trecere pe alt post și implicit anularea deciziei întocmite, obligarea pârâtei la reintegrarea pe postul deținut anterior de șef de echipă și plata diferențelor salariale ce i s-ar fi cuvenit în raport cu veniturile obținute în luna iunie 2008.

În motivare a arătat, în esență, că a ocupat funcția de șef formație în cadrul ” Serv” B până la data de 20.10.2008, când pârâta a hotărât în mod unilateral trecerea lui pe postul de casier.

Anterior, la data de 17.10.2008, fusese chemat de conducerea societății, prezentându-i-se actul de modificare, dar a refuzat să-l semneze.

Cu toate acestea a fost trecut pe postul inferior de casier, fapt ce a generat acordarea unor drepturi salariale mai mici decât cele obținute ca șef echipă. Dovadă în acest sens este fluturașul pe luna iunie 2008, care cuprinde venituri mai mari decât cele din decembrie 2008.

La primul termen de judecată din data de 7 ianuarie 2009 depus cerere de intervenție, în sprijinul reclamantului, Uniunea Sindicală Teritorială – Filiala județeană Ba C onfederației Naționale Sindicale “Cartel “, prin care a solicitat admiterea acțiunii reclamantului, apreciind că cererea de intervenție este admisibilă în principiu, deoarece reclamantul este membru de sindicat, iar prin solicitarea de admitere a acțiunii se urmărește respectarea drepturilor salariaților din cadrul societății pârâte.

Pe fondul cauzei, a apreciat că angajatorul nu putea să dispună unilateral modificarea naturii activității desfășurată de salariat.

Prin încheierea de ședință din 7 ianuarie 2009, tribunalul a admis în principiu cererea de intervenție și a dispus comunicarea ei părților.

Prin sentința nr. 180 din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția civilă, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de intervenție accesorie, excepție invocată de pârâta ” SERV”

S-a admis în parte contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ” SERV” B și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Filiala județeană din cadrul “Cartel “.

S-a anulat măsura modificării unilaterale a contractului de muncă a reclamantului dispusă de pârâtă și nota de schimbare a locului de muncă nr. 9837/7.10.2008 emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta ” SERV” B să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu 25% din salariul de încadrare pentru perioada 22.10.2008 – 31.01.2009, suma urmând a fi actualizată în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.

S-a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior.

S-a respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Până la data de 22.10.2008, a ocupat postul de șef formație în cadrul ” Serv” Ulterior, acesta a fost trecut pe postul de casier, conform Notei de schimbare nr. 9837/07.10.2008, modificarea raporturilor de muncă fiind făcută în mod unilateral de către angajator. Petentul a beneficiat de același salariu tarifar de încadrare, nu însă și de celelalte sporuri ce i se cuveneau în funcția de șef formație, respectiv 10% spor de conducere și 25% pentru lucrul sistematic în timpul nopții.

Începând cu 01.02.2009, acesta a revenit pe postul de șef formație.

Conform art. 42 și 48 din Legea 53/2003, angajatorul nu putea modifica unilateral raporturile de muncă, astfel că măsura dispusă prin act este ilegală.

În baza art. 281 și următoarele din Legea 53/2003 a fost anulată decizia contestată.

Întrucât reclamantul a fost numit începând cu 01.02.2009 din nou șef de formație, a fost respinsă solicitarea privind reintegrarea, ca rămasă fără obiect.

În ceea ce privește despăgubirile solicitate, instanța a constatat că, într-adevăr, salariul tarifar de încadrare a fost același și în perioada 22.10.2008 – 01.02.2009, dar petentul nu a beneficiat de sporul de conducere și sporul de noapte primite până în octombrie 2008, în cuantumul total de 35%.

Reclamantul a cerut ca, la stabilirea despăgubirilor, să se aibă în vedere statutul individual de plată din luna iunie 2008.

Conform acestui act în luna respectivă a beneficiat și de sume pentru orele prestate suplimentar. Acesta nu constituia un cert pe care putea să-l obțină într-un cuantum previzibil lună de lună în comparație cu cele două sporuri despre care s-a făcut vorbire în cele ce preced. În cursul anului 2008 au existat luni în care reclamantul nu a efectuat ore suplimentare (februarie, martie), sporul de 10% pentru condiții deosebite la muncă primit în intervalul 22.10.2008 – 31.01.2009 compensează o parte din pierderea de 35% din salariul solicitat de reclamant.

În baza art. 269 din Legea nr. 53/2003 a fost obligat angajatorul să-i plătească o despăgubire egală cu 25% din salariul tarifar de încadrare pentru perioada 22.10.2008 – 31.01.2009.

Cât privește cererea de intervenție, s-a apreciat că nu este lipsită de interes, aspect arătat și în încheierea de ședință din 7 ianuarie 2009, cât timp prin Legea sindicatelor s-a deschis posibilitatea promovării unor acțiuni în numele salariatului și în folosul acestuia.

Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta ” SERV” B, criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că nejustificat a fost obligată la plata de despăgubiri către reclamant, deoarece i-a achitat cei 1170 lei, suma datorată, de 900 lei, fiind inclusă în cei 1170 reprezentând salariul de bază menținut la mutare.

De asemenea, instanța nu a ținut cont de faptul că sporul de 25% (spor de noapte) se acordă numai funcției de “șef formație salubrizare” nu și celorlalți angajați, așa cum reiese din sentința recurată.

B credință a societății reiese din aceea că, în momentul aprobării Organigramei și statutului de funcții a societății pe anul 2009, reclamantul a fost repus în funcția deținută anterior, de “șef formație salubrizare”, prin Decizia 3/20.01.2009, începând cu 1.02.2009, cu un salariu de încadrare mai mare, de 12.700 lei.

În consecință, s-a solicitat modificarea hotărârii în ce privește capătul de cerere privind plata despăgubirilor.

Analizând recursul, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este nefondat.

În mod întemeiat instanța de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 42 și 48 din Legea nr. 53/2003, angajatorul nu putea modifica unilateral raporturile de muncă, măsura dispusă prin decizia contestată fiind nelegală.

Urmare a acestui fapt, petentul a fost prejudiciat material, întrucât, chiar dacă a beneficiat de același salariu de încadrare, a fost lipsit de celelalte sporuri și anume de sporul de conducere și sporul de noapte, în cuantum total de 35%. Cu toate acestea, instanța a acordat reclamantului o despăgubire egală cu 25% din salariul de încadrare pentru perioada 22.10.2008 – 31.01.2009, apreciind că sporul de 10% primit în această perioadă pentru condiții deosebite de muncă, compensează o parte din sporul de 35% din salariul solicitat de reclamant.

Față de cele reținute, Curtea, constatând criticile aduse sentinței ca nefondate, va respinge recursul ca atare, în temeiul disp. art. 312 al. 1. pr. civ.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta ” SERV” B, împotriva sentinței nr. 180 din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția civilă (dosar nr-).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Tehnored.

Ex.2

Jud.fond:;

28.04.2009