Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 450/CM
Ședința publică din 22 iulie 2009
Complet specializat pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în municipiul T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr. 509/24.03.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în municipiul T,-, -.3A,. A,. 75, județ T, având ca obiect contestație decizie modificare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurentul pârât Spitalul Județean de Urgență T, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 41/05.03.2009 pe care o depune la dosar (fila 12), lipsind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod proc. civilă.
Grefierul se referă asupra cauzei învederând că prezentul recurs este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997, modif. și art. 285 din Codul Muncii, solicitându-se judecata în lipsă, conform disp. art. 242 pct. 2.pr.civ.
După referatul grefierului;
Întrebat fiind de instanță apărătorul recurentului pârât arată că nu are cunoștință de cercetarea penală asupra reclamantei. Mai arată că, cercetarea penală nu are legătură cu prezenta cauză și precizează că nu mai are alte cererii sau probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de recurs.
Având cuvântul apărătorul recurentului pârât solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și, la rejudecare să se constate că recurentul a procedat corect atunci când a schimbat locul de muncă al intimatei pe motiv că a sustras alimente din rația și așa insuficientă a bolnavilor, pentru motivele expuse pe larg în scris. Învederează că, în speță, unitatea sanitară este pusă în situația de a constata că o anumită cantitate de mâncare din rația bolnavilor a fost pusă într-o, care a găsită în iarbă. Comisia de cercetare disciplinară, care s-a întrunit cu ocazia sesizărilor și a predării unor alimente la magazia instituției sanitare, nu a admis și nu a crezut povestea cu alimentele găsite în iarbă. Instanța de fond își argumentează soluția pe faptul că instituția sanitară a sesizat Poliția cu privire la furtul de alimente și că, din primele verificări, intimata reclamantă nu se face vinovată de această faptă. Ori, soluția este netemeinică.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr- reclamanta a formulat contestație împotriva dispoziției nr.604 din 26.09.2008 emisă de Spitalul Județean de Urgență T, solicitând anularea acesteia ca nelegală și netemeinică și obligarea intimatului la repunerea sa în drepturi cât și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare contestatoarea a arătat că a început să-și desfășoare activitatea la intimat la data de 1.08.2006 ca asistent medical de nutriție în cadrul bucătăriei dietetice secția TBC, DV, psihiatrie 1 și 2 și boli infecțioase 1 și 2, având ca atribuții de serviciu sarcina de a întocmi listele cu alimentele necesare, acestea ridicându-se apoi și transportându-se la bucătăria TBC, unde împreună cu bucătarul de serviciu asista la supunerea acestora în procesul termic.
A precizat contestatoarea că la începutul lunii septembrie 2008 numitul s-a prezentat la magazia spitalului, predând o sacoșă cu produse alimentare, despre care a susținut că au fost sustrase de către ea de la locul său de muncă.
De asemenea, contestatoarea a precizat că susnumitul era fostul său prieten, de care însă se despărțise de aproximativ 2 săptămâni.
A menționat contestatoarea că, în urma anchetei interne conducerea unității nu a luat în considerare apărările sale și nici declarația fostului său prieten, prin care acesta a arătat cum a intrat de fapt în posesia alimentelor în discuție.
Totodată contestatoarea a menționat că, la desfășurarea cercetării, sindicatul din care face parte nu a participat prin reprezentant.
În dovedire contestatoarea a depus la dosar copie xerox după dispoziția nr. 604/26.09.2008.
În apărare intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că a fost sesizat prin reclamația nr.11523 din 09.09.2008 de către numitul, cu privire la aceea că, contestatoarea ar fi sustras din produsele alimentare ale instituției sanitare.
A menționat intimatul că, reclamantul susnumit a și predat în mod efectiv alimentele sustrase de către contestatoare, acestea fiind individualizate ca făcând parte dintre produsele ce au fost achiziționate de către instituția sanitară, având numerele cu loturile care s-au regăsit pe fișele de magazie ale spitalului.
De asemenea intimatul a arătat că este adevărat că la mai mult de o săptămână de la prima reclamație, reclamantul, despre care se știa că este fostul concubin al contestatoarei, a revenit și a arătat că, produsele predate de el ar fi fost găsite în iarbă, afirmație nesusținută însă din punctul de vedere al comisiei de disciplină.
S-a menționat că nu au putut fi reținute nici explicațiile contestatoarei cu privire la sustragerea respectivelor alimente acestea conținând nenumărate concordanțe care nu au putut fi ignorate de către comisia de disciplină.
De asemenea s-a precizat că prin dispoziția contestată nu a fost modificat locul muncii, felul muncii sau salariul contestatoarei ci doar sporul cuvenit acesteia.
S-a precizat de altfel că în anul 2006 contestatoarea a mai fost mutată de la bucătăria care deservea clădirea principală a spitalului, în bucătăria în care și-a desfășurat activitatea până acum însă, de această dată angajatorul a considerat ca fiind oportună această mutare, ea fiind o sancțiune disciplinară, urmare căreia contestatoarea nu mai beneficiază de un spor.
În apărare intimatul a depus la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri: reclamația nr. 11523/09.09.2008, procese verbale încheiate la data de 09.09.2008, la data de 18.09.2008 ( procesul verbal al comisiei de disciplină ), declarația nr. 11888/16.09.2008, nota explicativă dată de contestatoare, înregistrată la data de 18.09.2008 sub nr. 11994, declarația dată de contestatoare la 18.09.2008, dispoziția nr.604 din 26.09.2008, fișa postului contestatoarei, contractul său individual de muncă nr. 4739/1.10.2004, dispoziția nr.573/1.08.2006, fișe de magazie, contract colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007.
De asemenea la dosar a fost depusă adresa JTî nregistrată sub nr. 14083 din 28.10.2008.
Prin sentința civilă nr. 509/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis contestația formulată, s-a anulat ca nelegală și netemeinică Dispoziția nr. 604 din 26 sept.2008 emisă de intimatul Spitalul Județean de Urgență T, s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii dispoziției de modificare a contractului individual de muncă, a fost obligat intimatul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, începând cu data emiterii Dispoziției nr.604 din 26 sept.2008 și până la reintegrarea efectivă precum și la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Între părți au existat raporturi de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă nr. 40739 din 1.10.2004.
La data de 26.09.2008, prin dispoziția nr.604, intimatul a dispus, în baza art.48 din Codul muncii ca, începând cu data de 29.09.2008 contestatoarea să fie mutată de la bucătăria care deservește secțiile TBC, psihiatrie și boli infecțioase, la bucătăria care deservește clădirea principală a angajatorului.
Pentru a dispune în acest sens intimata a avut în vedere reclamația înregistrată sub nr. 11.523 din 09.09.2008, a d-nului, procesul verbal de predare primire al produselor alimentelor din data de 09.09.2008, procesul verbal înregistrat sub nr.11978 din 18.09.2008 al comisiei de disciplină și explicațiile scrise înregistrate sub nr.11825 din 15.09.2008, 11994 din 18.09.2008.
La art.2 al dispoziției s-a reținut că abaterea disciplinară comisă de contestatoare constă în faptul că mai multe produse alimentare au fost predate angajatorului, acestea fiind aduse de numitul, care a și declarat că, respectivele produse fac parte din bucătăria în care își desfășura activitatea contestatoarea, aspect ce i-a fost adus la cunoștință chiar de către aceasta.
Analizând reclamația nr.11523 din 09.09.2008, se reține că, prin aceasta, numitul aducea la cunoștința intimatului faptul că, contestatoarea, care era fosta sa concubină, a dus la domiciliul acestuia mai multe produse alimentare de diferite sortimente, despre care ea a afirmat că provin de la serviciu, moment în care a susținut reclamantul că, nedorind să fie părtaș la fapta comisă de contestatoare, a procedat la a merge la spital, spre a aduce la cunoștință conducerii acestuia despre fapta comisă de contestatoare precizată mai sus, predând o sacoșă cu asemenea produse la magazia spitalului.
Ulterior, la data de 16.09.2008 același reclamant a revenit cu o nouă declarație prin care arăta că a trăit în concubinaj cu contestatoarea, o perioadă de 4 luni, în final despărțindu-se de aceasta însă, neacceptând ideea despărțirii, a încercat prin toate mijloacele să o determine să se împace cu el. În susmenționata declarație numitul recunoștea că, în semn de răzbunare împotriva fostei sale prietene (contestatoarea în cauză ), având în vedere că aceasta a sesizat chiar și poliția pentru a scăpa de el, a întocmit un plan de răzbunare împotriva ei, astfel că, într-una din zilele în care o aștepta, încercând disperat să ia legătura cu ea, aflându-se în curtea spitalului în așteptarea acesteia, a observat cum o persoană îmbrăcată în salopetă ascundea o sacoșă în iarba de pe terenul de tenis. A precizat numitul că, după plecarea respectivei persoane, curios din fire fiind, a mers să verifice ce se afla în respectiva sacoșă, ocazie cu care a constatat că aceasta conținea produse alimentare, moment în care a hotărât să se răzbune pe fosta sa prietenă, a luat sacoșa și a dus-o la domiciliul său, pentru ca după o săptămână văzând că, contestatoarea refuza ideea împăcării cu el, a luat sacoșa a mers la spitalul județean și a declarat d-nei directoare adjuncte că, de fapt fosta sa prietenă, respectiv, a adus acasă produsele alimentare ca cele care se aflau în sacoșă.
A subliniat reclamantul că reclamația făcută la data de 09.09.2008 este o reclamație mincinoasă, făcută în semn de răzbunare pentru că a fost părăsit de către contestatoare.
În cauză a fost efectuată cercetarea disciplinară ocazie cu care a fost întocmit procesul verbal nr. 11.978 din 18.09.2008, reținându-se că, apărările formulate de către contestatoare au fost înlăturate în condițiile în care produse alimentare din lotul spitalului au fost găsite la domiciliul concubinului, care de altfel de bună voie le-a și predat spitalului.
În același proces verbal s-a reținut că declarația ulterioară dată de concubinul contestatoarei, înregistrată sub nr.11.888 din 16.09.2008, nu reprezintă un act în măsură să o absolve de vinovăție pe contestatoare.
Instanța a solicitat intimatului să depună la dosar răspunsul dat de Poliția T în legătură cu reclamația făcută de către acesta, vizavi de un posibil furt comis de către contestatoarea sau de alte persoane intimatul depunând în acest sens adresa nr. 14.083/28.10.2008 emisă de IPJ
Astfel, instanța reține că, prin adresa nr. 14.083 din 28.10.2008, depusă la dosar de către intimat, JTa comunicat intimatului că, urmare a petiției acestuia, aspectele sesizate de T întrunesc elementele infracțiunii de furt, faptă prev.și ped.de 208 alin.1 p, dispunându-se trecerea petiției intimatului în registrul lucrărilor penale, spre fi efectuate cercetări față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunii mai sus menționate. Prin aceeași adresă însă, JTa comunicat intimatului că, din primele verificări s-a stabilit că angajata ( contestatoarea în cauză ) nu se face vinovată de săvârșirea faptei descrise mai sus.
Analizând depoziția martorei, martor propus chiar de către intimat, instanța reține că aceasta a făcut parte din comisia care a verificat dacă alimentele ridicate de la locuința reclamantului fac parte din loturile de alimente ce se aflau în magazia spitalului. Astfel, aceasta a declarat că, datorită faptului că a avut și în magazia spitalului produse asemănătoare cu cele aflate la domiciliul numitului, crede că aceste produse provin din magazia spitalului, cu atât mai mult cu cât, o parte din acele produse similare cu cele găsite, încă mai existau în respectiva magazie. A menționat martora că, la verificarea produselor aflate la domiciliul numitului, a constatat că sticlele de ulei aveau pe inscripționat codul lotului cu care se aprovizionase spitalul, respectiv cel al SC, și că, pe unele conserve, a identificat existența codului lotului ce fusese furnizat la spital.
Se reține însă că, același martor a făcut și precizarea că, alimentele ce se aflau la acel moment în magazia spitalului există și pe piața liberă în comerț și că, nu are cunoștință dacă atunci când spitalul era aprovizionat de furnizori cu un lot de produse, era predat către acesta întregul lot, apreciind ca fiind posibil ca produse din același lot să fie distribuite și pe piața liberă și la spital.
În aceste condiții instanța, văzând răspunsul comunicat intimatului de către T și față și de depoziția martorului mai sus precizat, apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada certă a faptului că produsele găsite la domiciliul lui, care a reclamat așa-zisul furt comis de către contestatore, au fost sustrase efectiv de către contestatoare, de la locul său de muncă, în condițiile în care, chiar martorul intimatului a recunoscut ca fiind posibil ca, produse aflate în magazia U T, să se regăsească și pe piața liberă, aceasta cu atât mai mult cât nu s-a putut face dovada că firmele furnizoare virau loturi complete de alimente (loturi întregi) către această instituție.
De asemenea, din depozițiile celorlalți martori audiați în cauză, instanța reține că, având în vedere că în permanență, în preajma contestatoarei se aflau și alte persoane și faptul că, bucătăria în care își desfășura activitatea contestatoarea era tot timpul asigurată, fie cu cheie fie cu alt tip de personal, aceasta nu avea timpul fizic necesar pentru a putea sustrage alimente din respectiva bucătărie.
În aceste condiții instanța apreciază ca nefiind dovedită în cauză fapta comisă de către contestatoare și sancționată de către intimat prin dispoziția contestată, așa încât dispoziția nr. 604 din 26.09.2008 emisă de către intimatul Spitalul Județean de Urgență T apare ca nefondată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs intimatul. în motivarea recursului său a arătat următoarele: nu s-au efectuat cercetări de poliție din care să rezulte nevinovăția intimatei iar declarația martorului nu este credibilă; în acest sens s-a arătat că nu există nici o justificare pentru ca acest martor să fi declarat că a găsit bunurile într-o sacoșă în iarbă în loc să declare că le-a cumpărat dacă dorea să se răzbune iar revenirea asupra declarației s-a făcut sub presiunea unor plângeri penale și a “altor probleme de ordin juridic pe care i le-ar fi putut provoca” intimata; din declarația martorei rezultă că la domiciliul martorului s-au găsit și pastile de clorom care nu se găsesc în comerț, fiind folosite pentru dezinfectare în spitale iar prezența acestora nu poate fi justificată; în opinia recurentei, în realitate alimentele au fost luate de contestatoare și la domiciliul martorului cu care se afla într-o relație de concubinaj iar atunci când între cei doi au intervenit neînțelegeri martorul a dorit să se răzbune însă a revenit ulterior asupra declarațiilor sale din teama de a nu se formula împotriva lui plângere penală.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, se reține că în decizia contestată se invocă drept temei legal art. 48 din Codul Muncii potrivit cu care angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de acest cod.
Din decizia contestată rezultă că măsura a fost luată ca sancțiune disciplinară ceea ce atrage incidența prevederilor legale privind răspunderea disciplinară.
Se constată însă că în decizia contestată măsura a fost luată fără a se indica un termen astfel încât ea apare a fi luată pe termen nelimitat și în mod definitiv iar nu temporar astfel cum impune art. 48 din Codul Muncii. Din acest motiv, măsura este nelegală.
Apoi, în drept se arată că baterea disciplinară constă în încălcarea art. 31 lit. e din contractul colectiv de muncă la nivel de armură sanitară fără a se indica la ce contract se referă. În contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de ramură sanitară în anii 2005-2007, art. 31 alin.1 lit. e) se referă la dreptul angajatului de a constata și aplica sancțiuni disciplinare în timp ce litera e) din alineatul 2 al aceluiași articol se referă la obligația angajatorului de avea consultări cu sindicatul. În contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2008 (publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 16 din 20.10.2008 dar care conform art. 189 își produce efectele de la data înregistrării la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse) litera e) din alineatul 1 al art.31 se referă la dreptul salariatului la demnitate în muncă în timp ce litera e) din alineatul 2 al aceluiași articol se referă la obligația salariatului de a respecta măsurile de securitate și sănătate a muncii în unitate. Rezultă astfel că în realitate în decizia contestată nu se indică norma legală, din regulamentul intern sau din contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă care a fost încălcate în sensul art. 263 alin.2 din Codul Muncii. Fapta imputată intimatei ar putea constitui în realitate o infracțiune ceea ce nu exonerează însă angajatorul de obligația de a descrie fapta și de a indica norma încălcată astfel cum impune sub sancțiunea nulității art.268 alin. 2 lit. b din Codul Muncii. Ca urmare, și din acest motiv decizia este nelegală.
Pe de altă parte, în aceeași decizie contestată se rețin următoarele: “abaterea disciplinară constă în faptul că mai multe produse alimentare au fost predate angajatorului, aduse de dl.. Acesta a declarat că întrebând-o pe de unde sunt aceste produse, salariata a recunoscut că le are de la serviciul ei, adică din bucătăria de unde își desfășura activitatea. la predarea produselor s-a verificat lotul din care provin acestea și s-au identificat ca fiind din lotul furnizat instituției sanitare”. S-a mai reținut că fapta constituie abatere disciplinară fiind încălcate prevederile art. 31 lit. e din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.
Se constată că în realitate decizia contestată nu cuprinde o descriere a faptei ci constatări privind rezultatul unor presupuse fapte. Astfel, nu se indică sustragerea bunurilor de către intimată ci se presupune că ele ar fi fost sustrase de către aceasta pe baza declarației concubinului ei. Esențial este faptul că nu se indică în decizia data la care s-a săvârșit fapta pentru a se putea verifica respectarea termenelor prevăzute de art.268 alin.1 din Codul Muncii. De asemenea nu rezultă în nici un mod împrejurările în care se presupune că ar fi fost sustrase bunurile și nu sunt individualizate și nici evaluate bunurile presupus sustrase, contrar art. 268 alin.2 lit. a din Codul Muncii.
În realitate, se constată că recurenta s-a bazat pe simple supoziții când a emis decizia contestată, supoziții pe care le reiterează și în recurs, bazându-se nu pe fapte concrete dovedite prin mijloace admise de lege, chiar și prezumții, ci doar pe speculații.
Astfel, deși prezumția de nevinovăție este specifică dreptului penal, neexistând o astfel de garanție expresă în materie disciplinară, totuși, efectul prevederilor legale incidente este unul similar. Astfel, din prevederile art. 267 și 268 coroborate cu prevederile art. 287 din Codul Muncii, rezultă că angajatorul trebuie să dovedească existența abaterii disciplinare din perspectiva elementelor sale constitutive care rezultă din prevederile art. 263 alin. 2 din Codul Muncii, iar nu angajatul trebuie să își dovedească nevinovăția. Numai în cazul în care angajatorul probează aceste elemente sarcina probei este răsturnată astfel încât angajatul trebuie apoi să dovedească contrariul, respectiv inexistența faptei sau nevinovăția sa.
Or, recurenta nu a reușit să probeze dincolo de orice îndoială că intimata a sustras bunurile respective.
Astfel, intimata nu a fost surprinsă asupra sa cu bunurile respective, nu a fost văzută în timp ce le sustrăgea sau le transporta, nu a rezultat lipsa unor astfel de bunuri din bucătăria în care lucra reclamanta, declarațiile martorilor și fiind, din contră, în sensul că exista o procedură strictă de preluare a alimentelor de către bucătar, sub semnătură de primire și nu existau în principiu condiții pentru ca reclamanta să rămână singură în bucătărie și să își însușească alimente.
De asemenea, bunurile nu au putut fi identificate într-o asemenea manieră încât să conducă la concluzia indubitabilă că fac parte dintre cele predate de furnizor unității medicale în care activează reclamanta astfel cum corect a reținut instanța de fond din declarația martorei. Pe de altă parte, din declarația aceleiași martore rezultă că nu toate produsele predate de aveau corespondent în produse similare care să se fi găsit în magazia spitalului, iar pastilele de cloramină nu se folosesc în magazia spitalului ci la spălarea vaselor. Nici în privința acestor pastile de cloramină însă nu există nici o dovadă că ar fi fost sustrase de intimată, presupunerea recurentei bazându-se numai pe faptul că reclamanta este angajată a spitalului ceea ce nu este suficient în condițiile în care acestea nu au fost găsite asupra ei sau în locuința sa în care să fi locuit singură.
Ca urmare, nu există suficiente probe produse de recurentă pentru a se considera dovedită existența faptei și vinovăția intimatei – reclamante.
Se constată astfel că sentința recurată este temeinică și legală astfel încât în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
În conformitate cu art. 274 Cod.pr.civ. va fi obligat recurentul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat G – Baroul Tulcea – chitanța nr. 29/19.05.2009).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în municipiul T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr. 509/24.03.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în municipiul T,-, -.3A,. A,. 75, județ
Obligă recurenta către intimată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iulie 2009.
Ptr. Președinte, Ptr. Judecători,
– – – –
aflat în semnează – –
conf.art. 261 al.2 aflați în semnează
Președinte instanță, conf.art. 261 al.2
Președinte instanță,
Ptr.Grefier,
– –
Aflată în semnează
Conf.art. 261 al.2
Prim grefier,
Jud.fond – /
Red.dec.jud./05.08.2009
Tehnored.disp.gref./2ex./06.08.2009
