Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 459/CM
Ședința publică din data de 22 Iulie.2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul – reclamant, domiciliat în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 208/cm/ 18 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtă, cu sediul în C, Port Maritim, 34, având ca obiect – contestație de modificare unilaterală a contractului de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul – reclamant G, personal și asistat de avocat, iar pentru intimata – pârâtă – d-nul, conform delegației de serviciu depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
După referatul grefierului, reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar practică judiciară, respectiv sentința civilă nr. 978/CA/12.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA – Secția comercială, maritimă și fluvială, administrativ și fiscal.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, propune proba cu înscrisuri și depune la dosar un set de înscrisuri în susținerea motivelor de recurs, comunicând un exemplar reprezentantului intimatului.
Față de înscrisurile depuse de recurent, reprezentantul intimatei pârâte consideră că acestea nu privesc cauza de față, întrucât este un terț iar corespondența cu alți salariați nu are relevanță în prezenta cauză.
Instanța, verificând înscrisurile depuse de apărătorul recurentului pârât, și anume: 2 înscrisuri emanate de la în care se exprimă unele opinii de interpretare a normelor metodologice privind medicina muncii, acte medicale care privesc terți și cuprind date cu caracter personal, constată că nu au legătură cu speța de față nefiind sunt utile cauzei, și în consecință le restituie apărătorului recurentului.
În raport de susținerile reprezentanților părților, în sensul că nu mai au alte cererii prealabile sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, susține că sentința primei instanțe a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. Activitatea salariatului în cadrul societății este reglementată de actele juridice pe care acesta le încheiere cu angajatorul, respectiv și fișa postului. În speță recurentului i s-a comunicat o decizie de modificare a locui de muncă, având în vedere problema acestuia de sănătate. În acest caz era necesar, conform contractului individual de muncă, să îi fie comunicat reclamantului avizul medical în baza căruia s-a constatat că este inapt pentru lucrul la înălțime, pentru ca acesta să poată să se adreseze unei Comisii medicale în vederea reevaluării. Simpla împlinire a vârstei de 55 de ani nu duce la schimbarea locui de muncă, vârsta nu reprezintă un handicap.
Cu privire la lucrul la înălțime, arată că platforma maritimă implică o problemă de izolaționism nu de lucru la înălțime, neexistând probleme în acest sens. Afirmațiile recurentei în referire la inaptitudinea intimatului de a lucra la înălțime sunt neîntemeiate, având în vedere că nici în contractul individual de muncă al acestuia și nici în fișa postului nu se specifică faptul că reclamantul ar executa muncă la înălțime.
Prezent în sala de ședință, întrebat fiind de către instanță, recurentul reclamant precizează că înălțimea maximă la care se află aparatura cu care lucrează ca electrician este de aproximativ 2, în interiorul platformei, fiind vorba despre aparatură amecistică, și nu este nevoie de folosirea unei scări pentru a fi folosită. Mai arată că, sunt câteva aparate plasate în exteriorul platformei însă accesul la acestea se face, de asemenea, fără a implica folosirea unui echipament de escaladare. unde se află aparatura fiind extinsă în afara platformei și îngrădită.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
Având cuvântul, reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat. Față de avizul medical, arată că reclamantul având 55 de ani este inapt pentru lucrul la înălțime. Precizează că, persoanele care lucrează pe platformă sunt transportate cu vaporul, iar pe platformă sunt ridicate cu macaraua într-un. Potrivit art. 48 din Codul Muncii “angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului și în cazul unor situații unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau de măsură de protecție a salariatului în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod”. Astfel, urmează a se observa că în considerarea protecției salariatului s-a procedat la modificarea locului de muncă.
În replică, apărătorul recurentului arată că reprezentantul intimatei a insistat pe transbordarea salariaților de pe vapor pe platformă. Ori, acest lucru nu reprezintă salariatului ci modul de ajungere la locul de muncă, coșul având caracteristicile unei telecabine.
În replică, reprezentantul intimatului susține că salariații sunt considerați ca fiind la locul de muncă din momentul în care s-au urmat pe nava de transport către platforma maritimă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în recurs.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Gad eclarat recurs la data de 17 aprilie 2009 împotriva sentinței civile nr.208/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta C, solicitând anularea deciziei nr. 696/23.10.2008 de schimbare a locului de muncă și reintegrarea sa pe funcția deținută anterior, cu plata diferențelor de drepturi salariale corespunzătoare de la 01.09.2008 și până la data reintegrării efective.
În considerente s-a arătat că reclamantul este salariatul societății pârâte
( fiind transferat de la de la data înființării ), pe toată perioada de activitate deținând funcția de electrician și specialist pe platforma maritimă – 3.
S-a susținut că, la data de 01.07.2008, reclamantul a fost anunțat că s-a schimbat locul de muncă, în sensul că nu i se va mai permite să urce pe platforma maritimă deoarece a depășit vârsta de 55 de ani.
Reclamantul a beneficiat de timp liber în compensare pe perioada 01.07.2008 – 31.07.2008, iar la data de 01.08.2008 s-a prezentat la locul de muncă, însă conducerea societății l-a informat că nu sunt disponibile locuri pe platformă; în aceste condiții, salariatul a solicitat și efectuat concediul de odihnă în perioada 1 – 31.08.2008.
Aceeași situație a fost întâmpinată de către salariat după întoarcerea din concediu, fapt pentru care angajatorul i-a oferit un post în baza din 34, ca muncitor necalificat, fără a avea o decizie scrisă în acest sens.
Reclamantul a precizat că ulterior i s-a înmânat actul adițional la contractul individual de muncă, prin care i se modifica în mod unilateral locul de muncă, anume, în electrician la un post de transformare electric în incinta 34, cu sporuri mult diminuate.
S-a invocat faptul că, după refuzul salariatului de a semna acest act adițional, conducerea societății i-a comunicat acestuia decizia nr. 696/23.10.2008 privind trecerea sa într-o altă localitate.
Reclamantul a arătat că a acceptat să se prezinte la noul loc de muncă pentru a nu se proceda la desfacerea contractului său, însă a fost nemulțumit de măsura dispusă, deoarece deși a împlinit vârsta de 55 de ani, este perfect sănătos clinic, motiv pentru care nu pot fi invocate dispozițiile art. 165 Codul Muncii.
Societatea pârâtă a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. Au fost invocate disp. art. 27 al. 1 Codul Muncii, art. 31 din, art. 177 al. 1 Codul Muncii, art. 18 al. 1 lit. m din Legea nr. 90/1996, art. 182 Codul Muncii.
S-a susținut că reclamantului i-a fost eliberat avizul medical nr. 2316/06.06.2008, prin care acesta a fost declarat, condiționat – clinic sănătos, electromecanic cu ochelari, inapt lucru la înălțime – vârstă peste 55 de ani.
S-a susținut că angajatorul trebuie să țină seama, în raport de prevederile art. 173 al. 2 Codul Muncii, de următoarele principii generale de prevenire: evaluarea riscurilor, evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate, adaptarea muncii la om, înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceva care este mai puțin periculos.
S-a arătat că nr.HG 355/11.04.2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor specifică, la capitolul V,Condiții de muncă, fișa 123 –Munca la înălțime, contraindicațiile – vârsta sub 18 ani și peste 55 de ani.
Pârâta a susținut că în acest caz nu s-a dispus o modificare unilaterală abuzivă a locului de muncă, întrucât doctrina juridică a statuat în sensul că
într-un asemenea caz trebuie avut în vedere criteriul felului muncii; ori, în cauză, reclamantul și-a păstrat aceeași funcție ( electromecanic ), precum și salariul de bază anterior, la care se adaugă sporurile specifice noului loc de muncă.
Prin sentința civilă nr.208/18.02.2009, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta s
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin decizia nr. 696/23.10.2008 emisă de C s-a dispus schimbarea locului de muncă al salariatului G – electromecanic pe platformele marine – ca electromecanic la Laboratorul, cu menținerea salariului de bază avut anterior și beneficiul sporurilor aferente noului loc de muncă.
Actul decizional s-a fundamentat, astfel cum reiese din preambulul său, pe avizul medical nr. 2316/06.06.2008 în care salariatul este declarat, condiționat – clinic sănătos, electromecanic cu ochelari, inapt lucru la înălțime – vârstă peste 55 de ani, precum și pe prevederile art. 165 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, acest text stabilind că, Salariații care au împlinit vârsta de 55 ani bărbații și 50 de ani femeile, cu o vechime în muncă de 25 de ani bărbații și respectiv, 20 de ani femeile, care din cauze obiective ( vârstă, sănătate ) nu-și mai pot desfășura activitatea în aceleași condiții de muncă, pot fi trecuți în alte locuri de muncă care să permită menținerea salariului de bază avut anterior.
Această prevedere se regăsește și în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, unde prin art. 112.al. 1 se menționează că:,În cazul în care salariatul a devenit inapt pentru postul pe cale îl ocupă, pe baza avizului dat de medicul de medicina muncii, administrația, împreună cu reprezentantul sindicatului, va analiza posibilitățile de redistribuire a lui și se va face trecerea la un alt loc de muncă – fila 137.
Reclamantul a susținut că măsura este nelegală, întrucât pe de o parte nu se încadra în activități desfășurate,la înălțime – atribuțiile sale realizându-se la cota 0 platformei marine, iar pe de altă parte starea foarte bună a sănătății sale nu impunea o asemenea schimbare a locului muncii.
Aceste susțineri, sunt însă, neîntemeiate.
Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 319/2006, angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc și accidentare, informarea și consultarea, precum și instruirea lucrătorilor și a reprezentanților lor.
Potrivit art. 12 din lege, angajatorul are totodată obligația de a realiza și de a fi în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice, precum și de a decide asupra măsurilor de protecție care trebuie luate.
Reclamantul avea împlinită, la data evaluării stării sale de sănătate, vârsta de 56 de ani, situație față de care devin aplicabile prevederile nr.HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, care astfel cum se arată în art. 1, stabilește cerințele minime pentru supravegherea sănătății lucrătorilor față de riscurile pentru securitate și sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenți nocivi, fizici, fizico- sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum și a suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.
Avizul medical dat de medicul de medicina muncii a ținut seama, așadar, de contraindicațiile consemnate în anexa actului normativ, la capitolul V,Condiții de muncă particulareFișa 123 Munca la înălțime, anume, vârsta sub 18 ani și peste 55 ani.
sunt, astfel cum se menționează și în preambulul anexei, relative, ele necesitând evaluarea raportului dintre gravitatea bolii și a factorilor constitutivi ai condiției de muncă,evaluare efectuată de medicul specialist de medicina muncii.
Ori, în speță, medicul de medicina muncii a realizat această evaluare medicală prin emiterea fișei de aptitudine, care nu a fost contestată de către salariat în condițiile art. 30 și 31 din nr.HG 355/2007.
Reclamantul nu poate susține, totodată, că aceste indicații nu se aplică în cazul său pentru locul de muncă de pe platforma marină, pe considerentul că activitatea desfășurată acolo se realiza la cota 0 platformei.
În absența unei definiții legale date sintagmei,muncă la înălțime, trebuie luat în considerare criteriul poziționării locului de muncă în raport de cota 0 solului/apei, nu a platformei, pentru că altfel s-ar distorsiona sensul urmărit de legiuitor pentru acest tip de activitate ( factorul de referință neputând fi, cu titlu de exemplu, în înțelesul urmărit de reclamant, platforma pe care un salariat lucrează suspendat în aer ). Din acest punct de vedere, platforma marină constituie indubitabil un loc de muncă încadrabil în categoria celor ce implică munca la înălțime, nu doar datorită faptului că transbordarea personalului se realizează pe calea aerului, ci și în considerarea elementelor constructive ale acesteia și a ambientului de exploatare.
De altfel, activitatea de pe platformele marine a făcut obiectul unor norme specifice de securitate a muncii și sub imperiul Legii nr. 90/1996, tocmai în considerarea condițiilor deosebite în care își desfășoară activitatea personalul și a implicațiilor în planul măsurilor de protecție a muncii.
Faptul că reclamantul nu mai beneficiază de sporurile acordate pentru activitatea pe platformă nu conferă măsurii angajatorului un caracter abuziv și prejudiciabil, întrucât imperativul respectării normelor care reglementează domeniul securității în muncă prevalează interesului patrimonial al salariatului.
Din precizările scrise depuse la dosar de către pârâtă la termenul din 13.02.2009 rezultă că reclamantului i-a fost păstrat salariul tarifar de încadrare de 1.206 lei, sporul de vechime de 25%, sporul pentru vechime în ramură 5%, precum și de un spor de muncă grea de 17,5% ( față de cel de 30% corespunzător activității de pe platformă ), la care se adaugă tichetele de masă și tichetele valorice pentru masa caldă zilnică.
În raport de aceste considerente, se va reține că măsura dispusă de către angajator, în sensul de a oferi salariatului un alt loc de muncă, păstrându-se felul muncii ( atribuțiile de serviciu ) și salariul de bază – cu acordarea sporurilor corespunzătoare – se înscrie în prevederile legale statuate prin art. 48 Codul Muncii și în normele speciale ale Legii nr. și nr.HG 35/2007, fără ca o asemenea dispoziție să fie obligatoriu precedată, pentru legalitate, de acordul salariatului, deoarece ea privește punerea în aplicare a unor norme privind securitatea și sănătatea în muncă.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Activitatea salariatului în cadrul oricărei societăți este reglementată de actele juridice pe care acesta le încheie cu angajatorul, respectiv și fișa postului. Modalitatea prin care poate fi modificat este stipulat în contractul colectiv de muncă cu procedura acolo stabilită.
În cazul recurentului fișa postului arăta foarte clar faptul că postul ocupat de reclamant pe platforma de foraj marin nu este unul de natură să atragă lucrul la înălțime, cum motivează nefondat instanța de fond, deoarece nu s-a dovedit cu nici un mijloc de probă acest lucru, iar chestiunile de notorietate în acest caz nu sunt admise.
2. În ce privește modificarea unilaterală a Contractului individual de muncă acesta nu este nici pe departe un gest de ocrotire a salariatului, cum se lasă să se înțeleagă, deoarece decizia a fost emisă abuziv, fără avizul consultativ al sindicatului.
În sentință se critică atitudinea reclamantului care nu a contestat în condițiile art.30 și 31 din nr.HG355/2007 evaluarea medicală, însă această fișă nu i-a fost comunicată decât odată cu decizia contestată, lucru care a fost reținut de instanță în încheierea de ședință.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, îl va respinge pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
1. Primul motiv vizează dezlegarea eronată (din punctul de vedere al recurentului) a sintagmei “lucru la înălțime”, salariatul apreciind că împrejurarea de a lucra pe o platformă de foraj marin este echivalentă cu a lucra la cota “0” respectiv la sol.
O asemenea interpretare nu poate fi primită și avem aici în vedere probatoriile administrate în fața instanței de fond (fila 49) care confirmă împrejurarea că accesul personalului de pe puntea navei de transport pe puntea platformei de foraj se face cu ajutorul unui legat de macaraua platformei, iar înălțimea de transbordare este de aproximativ 20 metri peste nivelul mării.
În susținerea celor afirmate în dosarul tribunalului, au fost depune planșe fotografice care prezintă modalitatea în care se face transbordarea de pe navă pe platformă cu macaraua care susține un care nu are parapet de protecție continuu, salariații fiind fixați cu o coardă de protecție de stâlpul central al coșului.
Așa cum se poate cu ușurință observa coșul în care se află salariații este suspendat la înălțime deasupra mării în momentul transbordării, persoanele transporte fiind expuse rafalelor de vânt ce se creează în largul mării.
Chiar și în lipsa unor influențe meteorologice (transbordarea făcându-se în această modalitate în toate anotimpurile) simplul fapt de a fi suspendat în coșul de transbordare implică o poziționare la înălțime.
Nici modalitatea de transbordare și nici planșele fotografice care atestă această modalitate, nu au fost contestate de către recurentul reclamant.
Dificultatea în care s-a aflat instanța de fond în privința clarificării sintagmei “lucru la înălțime” a fost determinată de absența unei definiții legale acesteia.
Cu toate acestea, tribunalul a dezlegat în mod corespunzător această chestiune, dând calificarea juridică adecvată intenției urmărite de legiuitor atunci când a avut în vedere acest tip de activitate.
Iată deci că într-adevăr pe platforma marină locurile de muncă pot fi încadrate ca făcând parte dintre cele ce implică munca la înălțime, nu numai datorită transbordării cu ajutorul coșurilor macaralei poziționată pe platformă (deci pe calea aerului), ci și în considerarea elementelor constructive și tehnice de poziționare a platformei deasupra luciului apei pe piloni de susținere.
2. Cea de-a doua critică este de asemenea neîntemeiată și va fi respinsă având în vedere următoarele:
Potrivit nr.HG355 din 11.04.2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor la capitolul V Condiții de muncă particulare – fila 123 – munca la înălțime, se specifică la contraindicații – vârsta sub 18 ani și peste 55 ani.
În considerarea acestei dispoziții legale, ținând cont de vârsta reclamantului, a fost emis avizul medical nr.2316, față de care societatea a procedat la emiterea deciziei nr.696 din 23.10.2008, prin care reclamantului i s-a schimbat locul de muncă cu păstrarea funcției de electromecanic și salariul de bază avut anterior.
De altfel, chiar și în urma comunicării fișei medicale acesta nu a fost contestată de salariat.
Potrivit art.48 din Codul Muncii, angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau de măsură de protecție a salariatului în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.
Modificarea contractului individual de muncă, potrivit art.-41 alin.3 din Codul Muncii se referă la următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă.
Contestatorul a invocat modificarea unilaterală a locului de muncă, drept pentru care a solicitat anularea deciziei de schimbare a locului de muncă.
Față de dispozițiile art.48 din Codul Muncii, în această situație nu era necesar acceptul reclamantului pentru schimbarea locului de muncă ce s-a produs în temeiul unor dispoziții legale, tocmai ca o măsură de protecție a salariatului.
Din decizia contestată reiese că, contestatorul își desfășoară activitatea în aceeași funcție, respectiv aceea de electromecanic, nefiind obligat să îndeplinească alte atribuții decât cele specifice funcției de electromecanic.
Prin exercitarea funcției de electromecanic pe platforme marine, ca și pentru exercitarea funcției de electromecanic în cadrul Laboratorului sunt necesare aceleași calificări profesionale, respectiv cele de electromecanic.
Prin emiterea deciziei i s-a păstrat salariul de bază anterior, la care se adaugă sporurile aferente noului loc de muncă.
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile neîntemeiate va respinge recursul ca nefondat în baza art.312 cod pr.civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, însușindu-și în totalitate considerentele avute în vedere de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant, domiciliat în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 208/cm/ 18 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtă, cu sediul în C, Port Maritim, 34, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.07.2009.
Președinte, Ptr. Judecători,
– – – –
– –
– –
aflați în semnează
conf.art. 261 al.2
Președinte instanță,
Grefier,
Jud.fond /
Red.dec.jud. –
23.07.2009
Dact.gref.
2 ex./ 27.07.2009
