Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.92/CM
Ședința publică din 23 februarie 2010
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, – Sc.A,.1,.3, împotriva sentinței civile nr.897/26.08.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în C, Post, Clădirea, nr.1, având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant, iar pentru intimata pârâtă Autoritatea Navală Română se prezintă s-na , în baza delegației depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87. și urm.pr.civ.
După referatul grefierului de ședință;
Recurentul reclamant depune la dosar adresa primită de la Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța din 25.01.2010 – cu privire la dosar nr.3//2010, precum și citația emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Constanța, din care reiese că urmare disjungerii dispuse prin rezoluția 1760/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța a fost înregistrat sub nr.2026/P/2009 și a fost trimis în vederea efectuării de cercetări Serviciului de Poliție Transporturi Maritime Port Raportat la înscrisurile depuse, învederează instanței că Poliția Transporturi Maritime Port C nu este un organ competent de cercetare penală.
Reprezentanta intimatei pârâte, față de înscrisurile depuse de către recurentul reclamant, învederează că instanța de fond a concluzionat că plângerea penală nu are legătură cu prezenta contestație ce a fost respinsă ca tardiv formulată.
Recurentul reclamant susține că are legătură în ce privește schimbarea sa de pe o funcție pe alta.
Reprezentanta intimatei pârâte susține că decizia a fost comunicată salariatului la data de 13.11.2007, a semnat personal de primirea acesteia, iar contestația a fost introdusă la instanță la data de 12.05.2008, după aproximativ 6 luni de la confirmarea primirii deciziei atacate.
Instanța, față de înscrisurile depuse, constată că împotriva reclamantului nu s-a început urmărirea penală și fiind lămurită această chestiune este întrebat recurentul dacă mai are alte cereri de formulat sau alte înscrisuri de depus.
Atât recurentul reclamant cât și reprezentanta intimatei pârâte, susțin că nu mai au alte cereri de formulat, motiv pentru care, instanța acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Având cuvântul recurentul reclamant susține următoarele:
– s-a adresat cu cerere în administrativ întrucât i-au fost lezate niște drepturi ce se încadrează în prevederii Legii nr.544/2004, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei la instanța de contencios administrativ întrucât a respectat termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile legale în materie. Mai susține că Autoritatea Navală Română este o instituție publică și consideră că în decizia contestată de el nu s-a indicat instanța unde se poate adresa și nici termenul în care poate contesta respectiva decizie.
Pentru considerentele mai sus expuse solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta intimatei pârâte, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în cauza de față este în discuție o decizie dată ca urmare a modificării contractului unilateral de muncă, întocmită după conlucrarea cu salariatul, iar termenul de contestare a acesteia este de 30 de zile și nu de 6 luni.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la data de 20 octombrie 2009 împotriva sentinței civile nr.897/26.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În fapt:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța – Secția Contencios Administrativ la data de 12.05.2008, contestatorul a solicitat in contradictoriu cu Autoritatea, repararea vătămării produse prin decizia nr. 415/13.11.2007 vizând numirea de referent de specialitate de gradul II, emiterea unei noi decizii prin care să se dispună repunerea sa în funcția deținută anterior, repararea prejudiciului produs ca urmare a deciziei emise contestate.
Contestatorul a arătat că procedura de schimbare a sa din funcția de inspector de specialitate a început la data de 01.10.2007 din dispoziția directorului general, ceea ce constituie un abuz al conducerii piritei.
Incepând cu aceeași dată, pârâta nu respecta contractul de referitor la plata orelor suplimentare prestate si a sporului cuvenit pentru acestea.
Pârâta a invocat excepția necompetentei materiale deoarece actul atacat nu este administrativ in sensul legii 554/2004, fiind emisă în temeiul art. 1 si 3 codul muncii si art. 77 din CCM.
Se arată că potrivit art. 9 alin. 7 din HG nr. 1133/2002 personalul nu este încadrat in categoria funcționarilor publici.
Instanța investita a apreciat prin încheierea motivată nr.1089 din data de 15.07.2008, că natura cauzei este de litigiu de munca, ce atrage competența speciala a secției civile a Tribunalului Constanta, conform art. 2 pct.1 lit. c cod pr.civilă.
Recursul declarat de contestator împotriva acestei încheieri, a fost respins ca inadmisibil prin decizia civila nr. 565/COM/10.11.2008 de către Curtea de Apel Constanța.
Fiind reînregistrat pe rolul secției civile a acestei instanțe, litigiul a urmat cu invocarea excepției tardivității formulării contestației, de către pârâtă, motivată pe faptul că cererile întemeiate pe disp. art. 283 alin. 1 lit. a codul muncii, se formulează in termen de 30 de zile calendaristice de la data la care le-a fost comunicată decizia.
Pârâta a depus la dosarul cauzei acceptul contestatorului la modificarea contractului individual de munca, referitor la funcția deținută si locul de munca.
Prin sentința civilă nr.897/26.08.2009, Tribunalul Constanțaa admis excepția tardivității formulării acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această soluția, instanța de fond a reținut următoarele:
Art. 283 alin. 1 din codul muncii prevede că încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă se atacă de către salariatul în cauză, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei unilaterale.
In speță, decizia privește numirea în funcția de referent de specialitate grad III in cadrul Serviciului Secretariat Relații Publice, în baza cererii contestatorului nr.15588/12.11.2007, fiind astfel în prezența unei decizii unilaterale de modificarea contractului individual de munca.
Această decizie a fost comunicată contestatorului la data de 13.11.2007, dovadă este semnătura salariatului pe decizie -fila 39 verso, din dosarul nr-, astfel că nu se poate susține că dovada de comunicare nu reprezintă realitatea comunicării, iar contestatorul nu se înscrie în fals împotriva semnăturii sale aplicate pe față/verso a deciziei.
In aceste împrejurări, contestația formulată la data de 12.05.2008, este cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, motiv pentru care s-a admis excepția tardivității invocata de intimata și pe cale de consecință, a fost respinsă contestația ca tardivă.
ritica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență, respingerea eronată a acțiunii ca tardiv formulată prin prisma faptul că acest dosar s-a constituit la data de 06.08.2008 în baza încheierii nr.1089/15.07.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Constanța, hotărâre ce a dezlegat problema de drept referitoare la competență.
Recurentul a învederat că s-a ajuns la această situație întrucât în decizia nr.415/13.11.2007 emisă de Autoritatea Navală Română, decizie ce face obiectul contestației nu s-a menționat instanța competentă să judece o eventuală contestație, creând premisele unui proces inechitabil și al îngrădirii accesului la justiție.
A învederat totodată că prin Rezoluția din 21.09.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, se conturează existența unor fapte penale săvârșite de alte persoane.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din prisma criticilor formulate prin motivele de recurs, îl va respinge pentru următoarele considerente:
Art.283(1) lit.a din Codul muncii (Legea nr.53/2003), dispune:
“(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate:
a) în termen de 30 zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Termenul de 30 zile mai sus citat, are natura unui termen imperativ, fiind un termen de prescripție.
Exercitarea dreptului de acces liber la justiție, poate fi supusă unor condiționări legale, cum sunt și termenele stabilite pentru introducerea cererilor menite să asigure restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate, precum și stabilirea raporturilor juridice. Legiuitorul are dreptul, potrivit art.126 alin.(2) din Constituție, de a opta pentru instituirea unor termene în considerarea deosebirilor ce există între natura și obiectul diferitelor litigii. Aceasta nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, acest principiu nu presupune uniformitate, astfel că situații obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat”.
Nu se poate reține că nulitatea absolută a deciziei atacate poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune fie pe cale de excepție, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile legislației muncii, derogatorii de la dreptul comun și obligatorii potrivit interpretării sistematice a legii civile, ținând seama de raportul dintre lega generală (regula) și legea specială (excepția), exprimat în adagiile: “generalia specialibus non derogant” și “specialia geralibus derogant”.
Recurentul reclamant nu a fost în situația de a i se fi respins acțiunea ca tardiv formulată pentru că a introdus cererea în mod eronat la instanța de contencios administrativ, ci pentru că această cerere a fost formulată cu depășirea termenului de 30 zile mai sus arătat.
Termenul de 30 zile fiind unul de prescripție, regimul acestuia, în ceea ce privește repunerea în termen este guvernat de disp. art.19 din Decretul nr. 167/1958. Așa fiind, când cel în cauză a pierdut termenul de sesizare a organului de jurisdicția muncii el poate cere, pentru motive temeinice, repunerea în termen.
Recurentul reclamant nu a investit tribunalul cu o asemenea cerere, motivându-se tardivitatea pe împrejurarea că în cuprinsul deciziei nr. 415/13.11.2007 nu s-a menționat instanța competentă să judece contestația.
Această apărare nu poate fi primită întrucât tribunalul a calculat termenul de 30 de zile prin raportare la cererea introductivă de instanța inițială, chiar dacă instanța de contencios administrativ nu era competentă din punct de vedere material și a aplicat disp. art.158 cod pr.civilă.
Sintetizând, subliniem că tribunalul nu a considerat acțiunea ca fiind tardivă urmare depunerii acesteia la o instanță necompetentă, ci datorită depunerii acesteia cu depășirea termenului de 30 de zile.
De altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a consacrat în jurisprudența sa că nu este competentă să se pronunțe cu privire la regimul juridic al prescripției extinctive în dreptul intern, decât dacă prescripția ar fi opusă reclamantului la un stadiu avansat al unei proceduri (a se vedea, 6 dec.2001, /Greciei), ipoteză exclusă în cazul reclamantului, întrucât prescripția a fost invocată chiar în fața instanței de fond și a constituit temeiul în baza căruia s-a soluționat cererea.
Drept urmare, nefiind incidentă nici o încălcare de natura celei prev. de art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului, curtea va respinge recursul în conformitate cu disp. art.312 cod pr.civilă, însușindu-și totodată considerentele tribunalului – pe care le apreciază legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -.1,.A,.1.3, împotriva sentinței civile nr.897/26.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în C, Port, Clădirea nr.1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.02.2010.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/12.03.2010
Tehnored.gref.RD/2ex/15.03.2010
