TRIBUNALUL PRAHOVA – SECTIA I CIVILA
DOSAR NR…./105/2011
SENTINTA CIVILA NR.1240
Sedinta publica din data de 17 Februarie 2012
….
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. …/105/2011, contestatorul LA a chemat in judecata pe intimata ARR, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna anularea Deciziei nr. 1094/14.06.2011 emisa de intimata, prin care s-a dispus in mod nelegal revocarea din functie, precum si repunerea in situatia anterioara, respectiv reincadrarea in functia detinuta anterior si obligarea intimatei la plata diferentei dintre veniturile aferente functiei de director general adjunct si cele obtinute in functia de inspector de specialitate gradul I – inspector de trafic gradatia 2 incepand cu data de 15.06.2011.
In motivarea actiunii contestatorul a aratat ca a fost angajat in cadrul societatii intimate potrivit contractului individual de incheiat pe perioada nedeterminata nr.614/17.05.2004, iar prin Decizia nr.940/ 24.03.2011 a fost promovat temporar pe o durata de 6 luni in functia de director general adjunct gradul II clasa 88, in cadrul DSR incepand cu data de 28.03.2011.
Mai arata contestatorul ca desi promovarea sa in functia de conducere s-a dispus pe o perioada de 6 luni, existand posibilitatea prelungirii, in mod arbitrar si fara nici un temei, dupa 3 luni de zile societatea intimata a emis decizia nr.1094/14.06.2011, prin care a dispus revocarea sa din functia de conducere si trecerea intr-o functie de executie, cu consecinta diminuarii salariului.
Contestatorul a mentionat ca raporturile dintre parti sunt supuse reglementarii Codului muncii, iar in art. 41 din acest act normativ se mentioneaza ca modificarea contractului individual de munca se poate face numai prin acordul partilor, astfel ca modificarea unilaterala a contractului sau de munca, cu privire la felul muncii, locul muncii si salariul, prin revocarea din functia de conducere detinuta, excede cadrului reglementarii legale.
In continuare a aratat ca prin decizia de revocare din functie au fost modificate de catre angajator, unilateral, elementele contractului individual de munca, iar caracteristicile respectivei decizii sunt ale unei sanctiuni disciplinare.
Continuand rationamentul pe decizia de sanctionare, a apreciat ca aceasta este lovita de de nulitate absoluta, intrucat nu contine elementele obligatorii prevazute de art.268 alin.2 din Codul muncii, nefiind descrisa fapta ce constituie abatere disciplinara, prevederile legale incalcate, motivele neefectuarii cercetarii disciplinare si temeiul de drept in baza caruia s-a aplicat sanctiunea disciplinara.
In drept, au fost invocate disp. art.1, 41, 78, 263-268 C.muncii.
In dovedire au fost depuse inscrisuri.
Intimata a depus intampinare, prin care a invocat doua exceptii : a lipsei de obiect si a lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea contestatiei, ca neintemeiata si mentinerea ca legala a Deciziei ARR nr.1094/14.06.2011.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Contestatorul LA a solicitat anularea Deciziei nr. 1094/14.06.2011 emisa de intimata, prin care s-a dispus in mod nelegal revocarea sa din functie, precum si repunerea in situatia anterioara, respectiv reincadrarea in functia detinuta anterior si obligarea intimatei la plata diferentei dintre veniturile aferente functiei de director general adjunct si cele obtinute in functia de inspector de specialitate gradul I – inspector de trafic gradatia 2 incepand cu data de 15.06.2011.
Contestatorul a fost angajat in cadrul societatii intimate potrivit contractului individual de munca incheiat pe perioada nedeterminata nr. 614/17.05.2004, iar prin Decizia nr.940/24.03.2011 a fost promovat temporar, pe o durata de 6 luni, in functia de director general adjunct gradul II clasa 88, in cadrul DSR incepând cu data de 28.03.2011.
Dupa 3 luni de zile societatea intimata a emis decizia nr.1094/14.06.2011, prin care a dispus revocarea sa din functia de conducere si trecerea intr-o functie de executie, cu consecinta diminuarii salariului.
Prin actul aditional nr.15 din 28.03.2011, la contractul individual de munca, au fost modificate locul muncii, felul muncii si salarizarea, odata cu promovarea temporara in functia de conducere.
Dupa revocarea din functie, prin actul aditional nr.16/15.06.2011 la contractul individual de munca, au fost din nou modificate locul muncii, felul muncii si salarizarea.
Analizând decizia nr.940/24.03.2011, prin care contestatorul a fost promovat temporar, pe o perioada de pana la maximum 6 luni de zile in functia de director general adjunct gradul II, clasa 88 in cadrul DSR, in temeiul art.25 alin.1-5 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, se desprinde concluzia ca ocuparea acestui post de conducere vacant a fost similara unei numiri cu delegatie, fara a sustine in prealabil un examen in acest sens, examen care sa ii confere drepturi si obligatii in acest sens.
Raportul de munca s-a realizat prin încheierea în scris a unui act aditional la contractul individual de munca, in care au fost incluse obligatiile si drepturile partilor contractante.
Actul aditional la contractul de munca trebuie sa cuprinda durata pentru care se încheie, functia (meseria) pe care urmeaza sa o îndeplineasca persoana încadrata, cu indicarea locului de munca si remuneratia tarifara de încadrare, obligatiile generale pe care si le asuma unitatea, alte obligatii ale unitatii si obligatiile generale ale persoanei încadrate în munca.
Legislatia muncii reglementeaza anumite cazuri când contractul de munca poate fi modificat unilateral de cel ce angajeaza.
Dintre aceste modificari este vizata si trecerea temporara în alta munca, ori modificarea locului de munca. Caracteristic pentru toate aceste cazuri este faptul ca cel în cauza îsi pastreaza functia în care a fost încadrat prin contractul de munca si remuneratia de încadrare, executând doar o alta munca sau aceeasi munca în alt loc, deci postul sau nu devine vacant si aceste situatii sunt temporare, urmând ca, dupa trecerea unui anumit timp, sa revina la locul sau felul de munca initial, lucru care s-a si intâmplat, in speta.
Cînd detasarea sau trecerea temporara în alta munca se face la o munca pentru care este stabilita o remuneratie mai mare, persoana detasata sau trecuta temporar în alta munca are dreptul la aceasta remuneratie.
Aceasta dispozitie, fata de prevederile exprese, ca cel în cauza îsi pastreaza functia si remuneratia avute anterior, nu poate fi interpretata în sensul ca persoana a fost încadrata în functia a carei remuneratie o primeste.
Pe baza celor expuse mai sus, putem spune ca exista un principiu general al inadmisibilitatii schimbarii unilaterale a locului de munca, felului muncii si a remunerarii, limitate de anumite exceptii bine stabilite, care însa totdeauna au un caracter temporar.
Examinând în lumina acestor principii dispozitiile potrivit carora conducerile unitatilor pot numi, prin decizie, în posturile de conducere devenite vacante, pâna la ocuparea acestora pe baza de examen sau concurs, un înlocuitor, se pune întrebarea daca acest caz se încadreaza în aceste principii sau este un caz deosebit.
Nu este un caz special, se încadreaza în sistemul consacrat de Codul muncii, dificultatea de interpretare provenind doar din terminologia folosita de text.
Numirea, prin decizie, a unui înlocuitor pentru a ocupa un post de conducere, care este vacant, în mod temporar, nu este altceva decât trecerea temporara în alta munca, cu dreptul la remuneratia locului de munca ocupat, deci este vorba de “ocuparea temporara, a unor posturi de conducere devenite vacante”. Expresia “pot numi” nu se poate interpreta în sensul de “încadrare” în postul de conducere, caci, în cazul acesta, contractul de munca anterior al persoanei respective s-ar schimba într-unul cu durata determinata, iar postul lui anterior ar deveni vacant, ceea ce, credem, nu a fost în intentia legiuitorului; asa ca expresia “pot numi” trebuie interpretata în sensul de “pot delega”, bineînteles, în acest caz, delegarea neavând sensul celei prevazute de Codul muncii.
Aceasta delegare, numire, dureaza pâna la ocuparea postului de conducere, pe baza de examen sau concurs, de un titular, deci este o masura temporara, si fiind vorba de o numire temporara, credem ca aceasta poate fi revocata fara nici un motiv de cel ce angajeaza si înainte de încadrarea unui titular al postului respectiv de conducere, persoana vizata neavând un drept câstigat pentru detinerea postului.
Întrucât cel numit temporar si-a pastrat încadrarea sa initiala – postul sau initial din statul de functiuni – executând doar temporar o alta munca si primind pentru aceasta o remuneratie mai mare, pe baza principiului remunerarii dupa cantitatea si calitatea muncii, încadrarea sa la aceasta se va putea face – credem – numai în raport de functia si remuneratia avute înainte de numire.
In cazul functiilor de conducere ocupate temporar, prin numire provizorie, se face distinctie în ce priveste ocuparea temporara a unei functii de conducere si situatiile în care înlocuirea priveste un post de conducere care nu este vacant, când titularul este temporar lipsa din unitate (fiind în concediu de boala, concediu fara plata, scos din productie pentru diferite activitati de stat sau obstesti etc.) si cazurile când persoana încadrata ocupa temporar, cu o “numire provizorie”, o functie de conducere.
Trecerea unei persoane din unitate pe o functie de conducere devenita vacanta (ca masura provizorie) presupune acordul partilor de a modifica, temporar, contractul de munca în ce priveste obiectul si remunerarea muncii si, ca urmare, se produc modificari si în drepturile si obligatiile nascute din contractul de munca.
Distinctia care se face între cele doua situatii: trecerea temporara într-o munca de conducere, pentru un post de conducere care nu este vacant si trecerea provizorie în aceeasi munca, dar într-un post vacant, ni se pare ca nu este concludenta pentru elucidarea problemei puse. Aceasta distinctie nu o face nici legea, iar principiul general, potrivit caruia, pe durata trecerii temporare într-o alta munca decât cea prevazuta în contractul de munca, cel în cauza îsi pastreaza functia si remuneratia avute anterior, este in masura sa faca aplicabil principiului remunerarii dupa cantitatea si calitatea muncii.
Atunci când trecerea temporara se face la o munca pentru care este stabilita o remuneratie mai mare, persoana respectiva are dreptul la aceasta remuneratie, în conditiile prevazute de lege. Aceste conditii prevazute de lege pentru o remuneratie superioara sunt cunoscute: remuneratia functiei de baza, plus diferenta pîna la functia îndeplinita, în situatia înlocuirii titularului temporar lipsa si remuneratia postului vacant, în cea de-a doua. Este de observat ca, în ambele cazuri, nivelul remuneratiei este acelasi si functia anterioara se pastreaza pe durata trecerii temporare într-o munca superioara (inclusiv de conducere).
Chiar daca se face o “numire provizorie” – consecintele juridice trebuie sa fie aceleasi, nu se face distinctie între situatia celui care a fost numit temporar într-un post de conducere vacant si a celui care înlocuieste o persoana cu functie de conducere ce lipseste o anumita perioada din unitate.
În cazul trecerii temporare pe o functie de conducere devenita vacanta se produc implicit modificari în drepturile si obligatiile de munca din contract, este la fel de vadit ca aceste modificari, cu consecintele lor, opereaza numai pe durata trecerii temporare într-o alta munca. În consecinta, la încetarea acestei situatii, cel în cauza revine eo ipso la functia si remuneratia anterioara, chiar în baza modificarii contractului de munca în sensul acordului partilor.
Ca atare, revenindu-se la situatia anterioara, în raport de functia avuta anterior trecerii temporare în alta munca si de remuneratia corespunzatoare, ar fi inechitabil sa continue a fi remunerat pentru o munca ce nu o mai îndeplineste si contrar principiului remunerarii dupa cantitatea si calitatea muncii.
În ce priveste pretinsele “drepturi câstigate” referitoare la remunerarea muncii, ale celor ce îndeplinesc temporar o functie de conducere, din moment ce remuneratia celor în cauza este provizorie, temporara, pâna la încadrarea unei persoane în postul de conducere vacant, nu se poate, credem, conchide, pe cale de interpretare, ca dreptul la remunerare a functiei de conducere ar fi un drept câstigat, definitiv, în patrimoniul înlocuitorului, mai ales ca legea prevede ca cei în cauza îsi pastreaza functia si remuneratia avute anterior.
În fine, socotim ca nu s-ar putea atribui un regim juridic deosebit celor ce ocupa temporar functii de conducere, oricât s-ar aprecia activitatea sporita si amplele responsabilitati ce le implica munca de conducere, în realitate, în ipoteza in discutie, functia de conducere poate fi exercitata un timp foarte scurt, ceea ce n-ar justifica promovarea definitiva într-o încadrare superioara, careia nu i-ar mai corespunde munca si raspunderea functiei de conducere.
Pentru toate aceste motive, conchidem ca, în cazul ocuparii temporare a unei functii de conducere, functia si remuneratia avute nu pot urma persoana dupa expirarea acestei perioade.
Numirea provizorie a fost o clauza acceptata chiar de catre contestator, iar potrivit art.40 alin.1 lit.a din Codul muncii, angajatorul este in drept sa stabileasca organizarea si functionarea societatii, iar in momentul in care apreciaza ca masura dispusa, cu caracter temporar, nu mai trebuie mentinuta, sa ia masuri in consecinta.
In cuprinsul Deciziei nr.1094/14.06.2011 nu au fost retinute abateri disciplinare savârsite de catre contestator si drept urmare nu au fost aplicate masuri de sanctionare, care sa determine procedura de urmat in cazul desfacerii disciplinare a contractului de munca.
Prin decizia contestata au incetat efectele promovarii temporare in functie, motiv pentru care toate celelalte solicitari si aparari sunt neîntemeiate, deoarece contestatorul a fost reîncadrat in funtia de inspector de specialitate gradul I – inspector de trafic gradatia 2, clasa 52 la Agentia ARR Prahova, cu revenirea la drepturile banesti avute anterior promovarii.
Mai mult, la data de 21.11.2011 contestatorul si-a manifestat dorinta de încetare a contractului de munca nr.614/16.04.2004, in baza art.79 din C. Muncii, prin demisie, de la data depunerii cererii, apreciind eronat ca acesta ar fi detinut doua functii la acel moment, in doua zone geografice diferite.
In baza acestei solicitari a fost emisa Decizia nr.1602/23.11.2011, prin care a incetat contractul individual de munca al contestatorului, in baza disp.art.55 lit.c si art.81 alin.1 din C.muncii, decizie pe care acesta nu a contestat-o.
Fata de aceste considerente, Tribunalul urmeaza sa respinga contestatia, ca neintemeiata.
Fata de solutia data cererii principale, in baza principiului accesoriul urmeaza principalul, aceeasi va fi solutia si in ce priveste cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE
Respinge in totalitate contestatia formulata de contestatorul LA, în contradictoriu cu intimata ARR, ca neîntemeiata.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 17.02.2012.
