ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MURE
SECȚIA CIVIL, DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1640/
Ședința public din 23 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judector:
Judector:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 645 din 30 aprilie 2009, pronunțat de Tribunalul Mure ș în dosarul nr-.
În lipsa prților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale prților au fost consemnate în încheierea de ședinț din 13 octombrie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțrii pentru data de 20 octombrie 2009, apoi pentru astzi 23 octombrie 2009, încheieri care fac parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civil nr. 645 din 30.04.2009, Tribunalul Mure șaa dmis în parte acțiunea civil formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SRL și în consecinț:
– a anulat dispoziția nr. 96 din 03.02.2009, emis de pârât;
– a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a tuturor drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit ca urmare a emiterii deciziei anulate;
– a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.500 lei reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite pentru perioada 01.03.2008 – 31.12.2008:
– a respins restul pretențiilor reclamantului.
Pârâta SRL a formulat recurs împotriva acestei hotrâri, solicitând casarea acesteia, ca netemeinic și nelegal.
În considerentele recursului,s-au artat urmtoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei și ca urmare a efecturii unor inventare la magazinul la care lucra reclamantul s-au constatat lipsuri în valoare de 104.055,81 lei.
Pentru cercetarea împrejurrilor în care au aprut aceste lipsuri pârâta a depus o plângere penal la Parchetul de pe lâng Judec toria Târgu Mure ș și, în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003, a emis o hotrâre prin care s-a dispus suspendarea contractului de munc a reclamantului.
Instanța de fond a admis în mod greșit acțiunea pornind de la premisa c reclamantul nu avea calitate de gestionar la magazinul la care s-a constatat aceste lipsuri și c nici nu exist acordul celorlalți cogestionari prevzut de art. 7 din Legea nr. 22/1969.
În realitate, reclamantul avea calitate de gestionar și toți ceilalți angajați, care lucrau la acest magazin, aveau calitate de cogestionari, în acest sens fiind anexat declarației de recurs atât decizia nr. 22 din 28.02.2008 privind acordul de cogestionare cât și inventarul realizat la 28 februarie 2008.
Potrivit fișei postului, reclamantul avea gestiunea bunurilor din magazin, evidența intrrilor și ieșirilor fiind realizat pe cale electronic.
În privința orelor suplimentare pentru care reclamantul a pretins acordarea drepturilor salariale cuvenite, în realitate toate drepturile au fost achitate la zi, iar dac se depșea programul de lucru de 8 ore, pentru livrarea mrfurilor, toți angajații au beneficiat de ore libere, din cadrul programului de lucru.
La declarația de recurs a fost anexat decizia nr. 22 din 28.02.2008, precum și lista de inventariere realizat în 28 februarie 2008.
Reclamantul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În opinia reclamantului hotrârea instanței de fond este una legal și temeinic bazat pe probele administrate în dosar. Astfel, pentru orele suplimentare, instanța de fond a acordat drepturile salariale având în vedere declarația martorului audiat în cauz precum și extrasele de cont din care rezult salariul achitat de ctre pârât.
De asemenea, salariile neachitate din perioada în care contractul de munc a fost suspendat, i se cuvin ca urmare a anulrii dispoziției nr. 96 din 03.02.2009.
În fine, instanța de fond în mod corect a dispus anularea deciziei de suspendare a contractului de munc, având în vedere c reclamantul nu a exercitat funcția de gestionar, nu exist un acord de cogestionare iar actul la care face trimitere în recurs pârâta nici mcar nu este semnat de toți angajații. De altfel, raporturile de munc au și încetat între prți din inițiativa reclamantului, la data de 14.07.2009.
Verificând hotrârea atacat, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constat urmtoarele:
În fapt, la data de 07.03.2008, reclamantul a încheiat un contract de munc cu pârâta, urmând s lucreze în calitate de lucrtor comercial la magazinul din Târgu
Ulterior, printr-un act adițional încheiat la 31.11.2008, reclamantul își schimb locul de munc la un alt magazin. În fișa postului depus la dosar și semnat de ctre reclamant, se menționeaz c denumirea postului este cea de gestionar lucrtor comercial, deși în contractul individual de munc se menționeaz c funcția este doar de lucrtor comercial.
Potrivit declarațiilor martorului audiat în cauz, pe lâng programul de 8 ore prevzut chiar în contractul individual de munc, reclamantul a prestat munc și dup program.
În aceste împrejurri potrivit actului adițional nr. 1 din 10.11.2009, pârâta era obligat s plteasc o majorare de salariul cu pân la 50% dac aceste ore suplimentare nu pot fi compensate cu zile libere.
În urma unor verificri efectuate de ctre pârât, aceasta a ajuns la concluzia c din inventarul magazinului la care reclamantul a lucrat pân în data de 4.11.2008, lipsesc bunuri în valoare de peste 100.000 lei.
Ca urmare, a hotrât depunerea unei plângeri penale la Parchetul de pe lâng Judec toria Târgu Mure
În acest sens s-a emis decizia nr. 33 din 29.07.2009, și s-a formulat plângerea înregistrat sub nr. 4951/P/2008.
Deși pârâta a susținut c în urma unor inventarieri s-a constatat existența unor lipsuri nu au fost depuse acte oficiale din care s rezulte acest lucru. La dosarul cauzei au fost depuse numai plângerea penal, precum și decizia prin care s-a hotrât depunerea acestei plângeri penale, dar, nu s-a dovedit c reclamantul ar fi cauzat un prejudiciul pârâtei.
De asemenea, Curtea constat c deși pârâta a susținut c la data angajrii reclamantului s-a efectuat un inventar al bunurilor, trebuie observat c acest inventar este întocmit anterior datei de la care începe s-și produc efectele contractul de munc. Astfel, inventarul depus la dosar este întocmit la data de 29 februarie 2008, dar reclamantul este angajat doar la 7.03.2008.
Așadar, curtea constat c nici la data începerii activitții și nici la data încetrii activitții ca urmare a suspendrii, nu s-au întocmit inventare. Reclamantul recunoaște într-unul dintre înscrisurile depuse la dosar c s-a întocmit un inventar a bunurilor din magazin dar precizeaz c nu l-a semnat.
Pe de alt parte, art. 7 din Legea nr. 22/1969 stabilește obligativitatea acordului cogestionarilor atunci când este vorba de o gestiune comun, ori pârâta nu a putut s prezinte un astfel de acord, ci doar a depus o decizie de realizare a unui inventar. Acest acord de cogestionare trebuia s existe la momentul începerii activitții de ctre reclamant, ori și acest document prezentat de pârât este întocmit anterior începerii activitții reclamantului.
Art. nr. 52 alin.1 lit. c din Codul muncii stabilește dreptul angajatorului de a dispune suspendarea contractului individual de munc în cazul în care a depus o plângere penal, îns constatându-se faptul c pârâta nu a fcut dovada c reclamantul ar fi vinovat de cauzarea unui prejudiciu, așa cum susține, aceast msur apare ca ilegal.
De altfel, reclamantul a susținut, iar pârâta nu a negat, c raporturile de munc dintre prți au încetat ca urmare a demisiei reclamantului.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare, curtea constat c acest pretenții sunt dovedite, martorul audiat în cauz confirmând susținerile reclamantului și cum în cauz aceste ore suplimentare nu mai pot fi compensate cu ore libere în mod corect s-au acordat compensații bnești. Pârâta a susținut c reclamantul ar fi beneficiat de ore libere în compensarea muncii prestate peste program îns nu a dovedit acest lucru deși avea aceast obligație conform art. 1169 Cod civil.
Faț de starea de fapt constatat și în raport cu temeiurile de drept invocate, Curtea constat c instanța de fond fcut o legal aplicare a dispozițiilor în materie și, ca urmare, în temeiul art. 312 Cod procedur civil va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 645 din 30 aprilie 2009 pronunțat de Tribunalul Mure
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 23 octombrie 2009.
Președinte Judector Judector
Grefier
Red.
Tehnored.
4 exp./09.12.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.;
