ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2021/R/2008
Ședința publică din 22 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Lucia Ștețca Laura
–
GREFIER:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de reclamanta, și, respectiv de pârâta, împotriva sentinței civile nr.1157 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pârâtul, dosarul având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat, și reprezentantul pârâtei recurente SC SRL; avocat, în substituirea doamnei avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ambele recursuri au fost formulate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților, și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în conformitate cu disp. art.98 alin.(4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (modificată prin Hotărârile nr.352/2006, 635/2006 și 461/2007) completul de judecată este compus din doamna judecător și domnul judecător, care sunt membri ai completului de judecată C 7-R, și doamna judecător, ca urmare a admiterii cererii de abținere formulată de domnul judecător.
Reprezentantul reclamantei recurente învederează că, nu mai susține excepția tardivității recursului formulat de către pârâta recurentă SC SRL și excepția nulității acestuia.
Întrebat fiind, reprezentantul reclamantei recurente arată că cererea de completare a dispozitivului sentinței aflată la fila 8 din dosarul de recurs nu a primit termen de judecată pentru soluționarea acesteia.
Curtea dispune descoaserea de la dosar a filelor 8 și 9 ce conțin cererea de completare a dispozitivului sentinței și trimiterea acesteia la Tribunalul Cluj.
Se constată că la data de 2 septembrie 2008, prin registratura instanței, reclamanta recurentă a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente SC SRL.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentanților părților prezente în temeiul art. 306 alin. (2) Cod procedură civilă, ca motiv de recurs de ordine publică nulitatea încheierii ce consemnează dezbaterile asupra fondul cauzei din data de 12 iunie 2008, aflată la fila 71 din dosarul de fond, și a încheierii prin care se amână pronunțarea hotărârii din data de 16 iunie 2008, aflată la fila 84 din dosarul de fond, care nu sunt semnate de judecătorii completului de judecată, acestea fiind semnate doar de către asistenții judiciari și grefierul de ședință.
Reprezentantul pârâtei recurente SC SRL solicită amânarea pronunțării hotărârii, pentru a depune la dosar concluzii scrise cu privire la întâmpinarea formulată de reclamanta recurentă, având în vedere că doar la acest termen de judecată i-a fost comunicată această întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul pârâtei recurente SC SRL susține propriul recursul așa cum a fost formulat, solicită admiterea acestuia. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta recurentă solicită respingerea acestuia, urmând a își detalia în scris poziția procesuală prin concluziile scrise pe care le va depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că în ceea ce privește excepția pusă în discuție din oficiu, lasă soluționarea acesteia la aprecierea instanței, întrucât nu s-a solicitat de către partea adversă și nu înțelege să invoce această excepție. De asemenea, în ceea ce privește recursul declarat de pârâta recurentă SC SRL, pune concluzii de respingere acestuia, ca fiind nefondat, netemeinic și inadmisibil, atât raportat la motivele în drept invocate de aceasta cât raportat la motivele de fapt invocate de către pârâta recurentă, dezvoltă pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Totodată, solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune la dosar concluzii scrise. În ceea ce privește propriului recurs, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a contestației formulate de către reclamantă prin acțiunea introductivă, în sensul acordării reclamantei a drepturilor salariale începând cu data de 7 februarie 2008 și până la data reintegrării reclamantei în postul deținut anterior concedierii și suspendării, obligarea pârâtei recurente SC SRL la plata întregului onorariu avocațial acordat în fața Tribunalului Cluj în cuantum de 3.000 lei și nu de 2.500 lei așa cum le-a redus prima instanță în mod nejustificat și nelegal, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 4.000 lei, reprezentând onorariu avocațial, susține pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1157 din data de 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația formulată și precizată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata și în consecință s-a dispus anularea Deciziei de Suspendare a Contractului Individual de Muncă nr. 187/07.02.2008, s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 3/08.03.2008 emisă de intimată în sarcina contestatoarei, a fost obligată intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate aferente perioadei 07.02.2008 și până la 18.06.2008, s-a respins capătul de cerere privind plata daunelor interese și a fost obligată intimata la plata sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale – onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, ontestatoarea a fost angajată a societății intimate în funcția de economist în baza contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr. 16 din 31.10.2006, desfășurând, potrivit contractului, activitatea de contabilitate.
Prin Decizia nr. 187 din 07.02.2008 ( 4 dosar fond ) intimata a procedat la suspendarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu 07.02.2008 în vederea cercetării disciplinare prealabile pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu.
La data de 08.03.2008, intimata a procedat la emiterea Deciziei nr. 3 prin care a desfăcut contractul individual al contestatoarei în temeiul art. 61, lit. a, reținând în sarcina acesteia nedepunerea în termen a declarațiilor fiscale la. precum și încălcarea atribuțiilor de serviciu constând în obligativitatea întocmirii registrelor contabile, de evidență fiscală, jurnal și inventar.
În speță, nu poate fi considerată ca fiind legală procedura cercetării, atâta timp cât intimata nu a făcut dovada convocării legale a contestatoarei la cercetarea prealabilă disciplinară.
Mențiunea inserată în cuprinsul deciziei de concediere, referitoare la neprezentarea salariatei la cercetare și la refuzul de a primi orice corespondență, nu poate fi reținut, atâta timp cât angajatorul nu a dovedit îndeplinirea cerințelor legale privind convocarea salariatului.
depuse de intimată la dosar nu îndeplinesc cerințele legale. Procesul Verbal nr. 2/07.03.2008 nu poartă nici un număr de înregistrare, el nefiind nici măcar semnat de comisia despre care se face vorbire.
Mai mult, nici adresa de la fila 58 nu poate constitui dovada convocării legale a salariatei, ea nefiind înregistrată la societate, iar comunicarea acesteia nedovedită conform prevederilor legale. În aceste condiții, aceste înscrisuri pot fi apreciate ca fiind întocmitepro causa.
În aceste condiții de absență a dovezii de comunicare legală a convocării pentru cercetarea disciplinară, scriptele intimatei reprezintă acte unilaterale, care fiind întocmite fără cunoștința salariatului nu pot fi avute în vedere.
Pentru toate aceste motive, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind emiterea măsurii de concediere, instanța a admis în parte contestația și a dispus anularea deciziei nr. 3/08.03.2008 ca fiind nelegală.
În ce privește decizia de suspendare a contractului de muncă nr. 187/07.02.2008, instanța a anulat reținând că măsura suspendării contractului de muncă din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare este o măsură complementară, în strânsă legătură cu măsura principală. Astfel, constatând nelegalitatea deciziei de concediere, instanța a dispus, pe cale de consecință și anularea deciziei de suspendare a contractului de muncă.
În aceste condiții, angajatului i s-a cuvenit despăgubiri, în temeiul art. 78 alin. 1., echivalente cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat, pe perioada cuprinsă între data de 07.02.2008 și până la data pronunțării sentinței, respectiv. 18.06.2008.
În ceea ce privește despăgubirile bănești pentru daune interese, acordarea acestora nu se justifică. Chiar dacă prevederile art. 269, alin. 1. stabilesc cadrul legal, vătămarea sub acest aspect trebuie indicată, individualizată și dovedită de către salariat sub aspectul vătămării interesului, onoarei, a demnității ori a prestigiului profesional. În speță, contestatoarea nu a probat aceste aspecte, așa încât instanța a respins acest capăt de cerere.
În temeiul art. 274.pr.civ. fiind în culpă procesuală, instanța a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 2.5000 lei în favoarea contestatorului, cu titlu de onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatoarea în termenul legal, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a contestației formulate de către contestatoare.
În dezvoltarea motivelor de recurs contestatoarea a arătat că prima instanță a încălcat grav prevederile imperative ale art. 78 din Codul Muncii și i-a acordat, fără nici un temei legal, doar drepturile salariale ce i s-a cuvenit începând cu data de 7.02.2008 și până la data de 18.06.2008, adică doar până la data pronunțării prezentei sentințe civile, care nu poartă nici un fel de număr, neexistând nici o prevedere legală care să-i confere instanței de judecată o astfel de posibilitate.
Mai mult, având în vedere că sentința de fond nu este irevocabilă ci doar definitivă și executorie, acesta fiind încă un motiv în plus pentru ca instanța de recurs să-i admită prezentul recurs și să oblige pârâta la plata drepturilor salariale pe care i le datorează până la data reintegrării contestatoarei pe postul pe care îl deținea la pârâtă înainte de suspendarea și desfacerea contractului individual de muncă.
Cu privire la obligarea pârâtei S la plata întregului onorariu de avocat, în cuantum de 3.000 lei, s-a precizat că avocatul contestatoarei s-a prezentat la toate termenele de judecată fixate în prezentul dosar de către Tribunalul Cluj, a insistat pe toată durata desfășurării prezentei cauze ca instanța să acorde termene mai scurte, având în vedere caracterul urgent al litigiilor în domeniul Dreptului, a făcut toate demersurile legale pentru a-i apăra cât mai bine interesele procesuale, depunând chiar și concluzii de 8 pagini, justificându-se pe deplin cuantumul onorariului de avocat solicitat de acesta însă în ciuda acestor aspecte, pe care instanța le-a ignorat pur și simplu și a diminuat în mod ilegal onorariul avocatului de la 3.000 lei la 2.500 lei, fără să-i justifice în nici un fel această decizie.
În speța de față, instanța nu a făcut dovada unui abuz de drept din partea contestatoarei iar pe cale de consecință nu s-a justificat dispoziția Tribunalului Cluj de a reduce cuantumul onorariului plătit de contestatoare către avocatul ales de ea.
Având în vedere faptul că prin Sentința Civilă mai sus amintită onorata instanță de judecată nu s-a pronunțat în cuprinsul dispozitivului și cu privire la reintegrarea contestatoarei la, pe postul pe care era încadrată înainte de emiterea atât a Deciziei de Suspendare a Contractului Individual de Muncă cât și a Deciziei de Desfacere a, în ciuda faptului că a dispus anularea atât a deciziei de suspendare a contractului individual de muncă emisa la data de 7.02.2008 cât și pe cea de desfacere a contractului individual de nr. 3 din 8.03.2008, situația locului de muncă al reclamantei nefiind reglementată, fiind cât se poate de firesc ca în cazul în care instanța a constat faptul că aceste două decizii au fost emise cu încălcarea prevederilor imperative ale legii instanța trebuia să dispună și reintegrarea contestatorului la vechiul loc de muncă, adică să-și reia activitatea la, acesta fiind efectul anulării deciziilor amintite mai sus, indiferent dacă contestatoarea a solicitat sau nu pe calea Contestație formulate inițial acest lucru, fiind de la sine înțeles ca în cazul admiterii Contestației formulate de către contestatoare părțile trebuiau să fie repuse în situația anterioară emiterii atât a deciziei de suspendare cât și a deciziei de desfacere a
Prin recursul formulat de pârâta în termenul legal, s-a solicitat admiterea căii de atac promovate și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate pârâta a arătat că Sentința Civilă nr. 1157/18 iunie 2008 dată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr- nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.
S-a omis, de asemenea, cercetarea tuturor înscrisurilor depuse în probațiune de societatea sa în calitate de angajator, prin care a făcut dovada respectării legalității prin măsurile luate prin deciziile emise, cu evidențierea și a stări de fapt creată prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către contestatoare. Ca rezultat, în cuprinsul sentinței recurate nu s-a făcut nici o referire la situația de fapt, la culpa contestatoarei de a nu-și fi îndeplinit în mod repetat, o mai lungă perioadă de timp, o mare parte a atribuțiilor de serviciu, aducând prejudicii morale și materiale majore angajatorului, respectiv societății pârâte.
Înscrisurile depuse la dosar fac dovada clară a motivelor pentru care a societatea pârâtă a luat măsurile prevăzute de lege față de contestatoare.
Notificările organului de control financiar C-N a precizat că, prin neîndeplinirea unor atribuții de serviciu reclamanta a adus societatea pârâtă în situația de a încălca dispozițiile art. 219, alin. 1, lit. b din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicat cu completării și modificările ulterioare cu consecințe deosebit de grave și totodată prejudicind-
Instanța era obligată de a analiza atent aceste înscrisuri fiindcă evidențiau o mai îndelungată neglijență în serviciu a contestatoarei care exclud posibilitatea comiterii unei fapte minore, de o mai mică importanță singulară, ce ar putea fi trecută cu vederea. Din conținutul înscrisurilor a rezultat cu evidență, neîndeplinirea mai multor atribuții de serviciu.
Numai raportat la această situație apare ca motivare decizia de suspendare luată de societatea pârâtă comercială, fiindcă intrarea în legalitate nu se putea face decât prin ridicarea tuturor actelor contabile, încredințarea lor unei alte persoane care să le întocmească și să le depună la. C-
Așa cum rezultă acestea au fost întocmite și depuse la data de 4 iunie 2008 cu un an și o lună întârziere, și nu erau depuse la data emiterii deciziei de suspendare, așa cum a afirmat contestatoarea.
Măsura achitării contestatoarei drepturilor salariale restante, indexate, majorate și reactualizate, este complet nejustificate cu atât mai mult cu cât neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, precizate de către contestatoare a cauzat un prejudiciu major societății comerciale pârâte.
din cele de mai sus, judecata trebuia să aprecieze și urgența cu care societatea pârâtă trebuia să remedieze situația și să intre în legalitate și raportat la această cerință imperativă ( de respectare a dispozițiilor legale ) să analizeze măsurile luate, privitoare la suspendarea pe durata cercetării disciplinare și concedierii.
Prin întâmpinare reclamanta, a solicitat respingerea Cereri de Acordare a Suspendării Executării Titlului Executoriu, Sentinței Civile pronunțată de către Tribunalul Cluj ca fiind nefondată și netemeinică, prin care invocă excepția tardivității motivării prezentului recurs împotriva sentinței mai sus amintite și excepția tardivității formulării prezentei cereri de suspendare a executării hotărârii recurate.
Prin concluzii scrise reclamanta a solicitat respingerea recursului formulat de către ca fiind nefondat, netemeinic și inadmisibil, atât raportat la motivele în drept invocate de aceasta cât și raportat la motivele de fapt invocate de către pârâta-recurentă, precum și admiterea recursului formulat de către însăși reclamanta și pe cale de consecință să se dispună anularea atât a deciziei de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantei cu nr. 187 din data de 07.02.2008, precum și reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior concedierii, obligând pârâta-recurentă să-i achite drepturile salariale restante începând cu data de 07.02.2008 și până la reintegrare, sume indexate, majorate și reactualizate, precum și la acordarea întregului onorariu de avocat în cuantum de 3.000 lei și nu 2.500 lei așa cum a fost redus de instanța de fond în mod nejustificat și nelegal.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurenți și a celui de ordine publică pus în discuția părților din oficiu în condițiile art. 306 alin. (2) Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate, urmând să le admită pentru următoarele considerente:
Încheierea ce consemnează dezbaterile asupra fondul cauzei și prin care s-a amânat prima dată pronunțarea,din data de 12 iunie 2008, aflată la fila 71 din dosarul de fond și încheierea prin care s-a amânat pronunțarea hotărârii din data de 16 iunie 2008, aflată la fila 84 din dosarul de fond nu sunt semnate de judecătorii care au compus completul de judecată, acestea fiind semnate doar de către asistenții judiciari și grefierul de ședință.
Dispoziția legală prevăzută de art. 147 Cod procedură civilă potrivit căreia dezbaterile urmate în ședința de judecată se vor trece într-o încheiere de ședință care va fi semnată de judecători și grefier, are caracterul unei dispoziții imperative având în vedere finalitatea ei. Dacă instanța amână pronunțarea, dezbaterile asupra fondului sunt consemnate într-o încheiere ce face parte integrantă din hotărâre. Neîntocmirea acestei încheieri sau nesemnarea ei de către unul din membrii completului constituie o nulitate procedurală, deoarece s-a cauzat părților o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
Având în vedere aceste considerente și reținând că prin nesemnarea încheierilor de amânare a pronunțării nu se poate verifica legalitatea constituirii completului și, deci este imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la acest aspect, Curtea reține că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1)-(3) și (5) Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de reclamanta și de pârâta L împotriva sentinței civile nr. 1157 din 18 iunie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa în întregime și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta și de pârâta L împotriva sentinței civile nr. 1157 din 18 iunie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
– – – – – –
RED.
DACT.
3 EX./18.11.2008.
JUD. FOND.,.
