Limitele învestirii instanţei. Caracterul definitiv al deciziei de stabilire a pensiei care nu a fost contestată în termen legal
În situaţia în care reclamantul a formulat o cerere de recalculare a pensiei în baza unor adeverinţe ulterioare şi contestă decizia prin care se soluţionează această cerere, în cadrul acestei contestaţii nu poate formula critici referitoare la alte aspecte privind modul de stabilire a punctajului mediu anual în decizii anterioare care nu au fost contestate, devenind astfel definitive, ci numai critici referitoare la modul de valorificare a veniturilor atestate de adeverinţele în baza cărora s-a emis decizia contestată, având posibilitatea să urmeze procedura revizuirii pensiei.
Secţia I civilă, Decizia nr. 655 din 12 noiembrie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Casa Teritorială de Pensii Constanţa şi Casa Naţională de Pensii Publice Constanţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. […]/2012 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi obligarea la emiterea unei noi decizii de pensionare. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată nu au fost luate în calcul adeverinţele emise de foştii angajatori cu privire la sporurile pentru muncă grea, pentru muncă periculoasă, precum şi alte sporuri pentru care s-a reţinut şi s-a virat CAS. […]
Prin sentinţa civilă nr. 2350/2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru muncă depusă şi limită de vârstă stabilită sub imperiul Legii nr. 263/2010. Prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Constanţa sub nr. […]/13.06.2012, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor realizate în perioada 21.10.1984 – 03.01.1986, prezentând în acest sens adeverinţa nr. […]/21.05.2012 emisă de SN „I.F.” SA. Cererea de recalculare a fost soluţionată de casa de pensii prin decizia nr. […]/07.08.2012, prin care a stabilit în favoarea reclamantului o pentru limită de vârstă în cuantum de 1.499 lei, corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 0,81661 puncte. Nemulţumit de rezultatul recalculării pensiei, reclamantul a contestat decizia menţionată în temeiul art. 149 din Legea nr. 263/2010, promovând totodată acţiune în instanţă, în condiţiile în care contestaţia administrativă nu a fost soluţionată în termenul legal. În cursul judecăţii, a fost emisă însă şi hotărârea nr. […] a Casei Naţionale de Pensii – Comisia Centrală de Contestaţii, hotărâre prin care s-a respins contestaţia administrativă formulată de reclamant, dispunându-se totodată revizuirea pensiei sub aspectul valorificării salariului de 1.590 lei, pentru perioada 01.06.1976 – 01.05.1977, respectiv a salariului minim pe economie pentru perioada 25.06.1986 – 22.05.1987, în lipsa adeverinţei cu venituri eliberată de fostul angajator. Reclamantul a contestat şi hotărârea menţionată, atât din perspectiva soluţiei de respingere a contestaţiei sale, cât şi cu privire la revizuirea din oficiu a deciziei de pensionare. În condiţiile în care reclamantul a renunţat la proba cu expertiză contabilă, încuviinţată de instanţă, în analiza contestaţiei sale se va ţine seama de înscrisurile depuse la dosar şi care alcătuiesc şi dosarul administrativ aflat la baza deciziei de pensionare contestate.
Astfel, aspectul esenţial ce se impune a fi reţinut priveşte emiterea deciziei de pensionare din data de 7.08.2012 în considerarea cererii de recalculare a pensiei formulate de reclamant la data de 13.06.2012. Cum prin această cerere de recalculare reclamantul a solicitat valorificarea adeverinţei nr. […]/21.05.2012 emisă de SN „I.F.” SA, instanţa va verifica doar luarea în considerare de către casa de pensii a acestui înscris, depus la dosarul administrativ ulterior deschiderii drepturilor de pensie. Prin urmare, nu se impune o reanalizare a întregii documentaţii care alcătuieşte dosarul administrativ, antamându-se astfel elemente de calcul ce au influenţat stabilirea punctajului mediu anual prin decizii anterioare necontestate şi devenite astfel definitive. Astfel, din examinarea adeverinţei menţionate, rezultă că aceasta atestă salariul tarifar realizat de reclamant în perioada de 21.01.1984 – decembrie 1985, în cuantum de 2.414 lei. Potrivit buletinului de calcul depus la dosar, casa de pensii a avut în vedere salariul prevăzut în adeverinţa prezentată de reclamant, procedând deci la recalcularea pensiei pe baza datelor ce au fost confirmate de fostul angajator. În ce priveşte motivele de revizuire a pensiei de către Casa Naţională de Pensii Publice, se constată că acestea privesc valorificarea întocmai a menţiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, pentru perioada 1.06.1976 – 22.05.1987, respectiv valorificarea salariului minim pe economie pentru perioada 25.06.1986 – 22.05.1987, în cazul în care reclamantul nu prezintă o adeverinţă eliberată de unitatea angajatoare din care să rezulte salariile avute pe perioada detaşării. Prin probele administrate, reclamantul nu a dovedit că în perioada 1.06.1976 – 22.05.1987 a avut alt salariu decât cel reţinut de Casa Naţională de Pensii Publice şi nici nu a probat existenţa unei adeverinţe din care să rezulte veniturile avute în perioada 25.06.1986 – 22.05.1987. Pentru motivele expuse, s-a reţinut că atât decizia de recalculare a pensiei, cât şi hotărârea prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă sunt legale şi temeinice, astfel că s-a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul. În motivarea recursului său, acesta a arătat următoarele: instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că din adeverinţele depuse la dosarul administrativ, adeverinţe emise de către SC R., SC R. şi SN IF, rezultă că a beneficiat de numeroase sporuri; pentru aceste sporuri care erau cuprinse în salariul brut s-a plătit CAS şi, deşi erau evidenţiate clar în adeverinţe, nu apar în buletinul de calcul la capitolul sporuri; o simplă verificare a acestui buletin de calcul ar arăta clar că aceste sume de bani consistente nu au fost luate în calcul; nu era necesară o expertiză contabilă care să stabilească acest lucru, deoarece din documentele pârâtei rezultă veridicitatea afirmaţiilor reclamantului. În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 6-9 C.proc.civ.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041C.proc.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se are în vedere că prin cererea introductivă reclamantul a contestat decizia nr. […]/02.08.2012, iar această decizie s-a emis urmare a cererii din 13.06.2012. Prin această cerere contestatorul a solicitat recalcularea drepturilor de prin valorificarea salariului tarifar din perioada 21.10.1984 – 03.01.1986 indicat în cuprinsul adeverinţei nr. […]/21.05.2012 eliberată de SN I.F. – sucursala D. Ca urmare, instanţa de fond a fost chemată să verifice legalitatea acestei decizii de recalculare. Instanţa de recurs este chemată la rândul său să verifice legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate în limitele învestirii.
Verificând cuprinsul adeverinţei prezentate de reclamant şi cel al buletinului de calcul depus de pârâtă, Curtea constată că în mod corect Tribunalul a reţinut că salariul tarifar atestat de această adeverinţă este indicat şi în buletinul de calcul al punctajului stabilit prin decizia contestată. Fiind vorba de o contestaţie împotriva unei decizii emise urmare a unei cereri cu un conţinut limitat la valorificarea unor venituri atestate de o adeverinţă nouă, Tribunalul nu putea verifica în general modul de calcul al pensiei reclamantului. Or, atât în cererea introductivă cât şi în cererea de recurs, recurentul reclamant critică decizia contestată susţinând că pârâta nu a avut în vedere anumite sporuri respectiv sporul pentru muncă grea, pentru condiţii periculoase şi alte sporuri indicate generic fără a fi individualizate. Dar, în conformitate cu art. 169 din Legea nr. 19/2000, recalcularea pensiei poate avea loc numai prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia, această posibilitate regăsindu-se şi în art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. De asemenea, în art. 89 din Legea nr. 19/2000 şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 este reglementată posibilitatea revizuirii pensiei. În condiţiile în care decizia de pensie nu a fost contestată în termenul şi în condiţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 19/2000, aceasta a devenit definitivă şi nu se poate eluda această dispoziţie legală, în special termenul legal stabilit, prin formularea ulterioară a unei cereri de obligare a pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie în care să revină asupra deciziei de pensii necontestate. Reclamantul a avut la dispoziţie posibilitatea de a contesta decizia de pensie în ceea ce priveşte valorificarea sporurilor indicate şi are posibilitatea formulării la Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a unei cereri de recalculare sau revizuire cu privire la sporurile salariale care consideră că nu au fost valorificate, dacă este cazul, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege şi numai în situaţia în care pârâta nu ar răspunde unei astfel de cereri ar putea solicita instanţei obligarea acesteia la soluţionarea cererii şi emiterea unei decizii care, la rândul său, ar putea fi contestată. Astfel, se constată că în mod corect Tribunalul a reţinut că, pe această cale, aleasă de reclamant, nu poate fi repus în discuţie punctajul mediu anual stabilit şi aflat în plată decât în limitele cererii din 13.06.2012. Pentru acest motiv, analiza modului de valorificare a unor sporuri nu se poate realiza în prezenta cauză faţă de obiectul acţiunii.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., se va respinge recursul ca nefondat.
(Judecător Răzvan Anghel)
