Din ampla cerere de chemare în judecată, instanţa a înţeles că petitele acţiunii, aşa cum apar dispersat la paginile 1, 5 şi 6 din cerere sunt următoarele: anularea deciziei ca netemeinică şi nelegală; constatarea nulităţii absolute a deciziei; reintegrarea pe funcţia deţinută anterior; obligarea pârâtei la acordarea salariului negociat; plata diferenţei de salariu negociat, precum şi plata diferenţelor reprezentând cuantumul indemnizaţiilor şi a sporurilor reactualizate.
Reclamantul solicită anularea sau constatarea nulităţii absolute a deciziei ARR nr.141/11.02.2009, reintegrarea sa în funcţia de şef de agenţie, obligarea pârâtei la plata salariului negociat şi la plata diferenţei dintre acesta şi cel stabilit în mod unilateral de către pârâtă, la plata diferenţelor de salariu reprezentând cuantumul indemnizaţiei şi al sporurilor, de la momentul emiterii deciziei, până la plata efectivă, precum şi la daune morale de 50.000 lei.
Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Prin decizia nr.141/11.02.2009, reclamantul a fost revocat din funcţia de şef agenţie la Agenţia ARR Mureş, dispunându-se încadrarea acestuia în funcţia de execuţie de inspector de specialitate gradul I – inspector de trafic în cadrul acestei agenţii.
Decizia a fost emisă, susţine reclamantul, cu încălcarea art.41 ind.1 Codul muncii, contractul individual de muncă fiindu-i modificat unilateral. Totodată, i s-a modificat felul muncii, fără acordul reclamantului şi i s-au diminuat drepturile salariale.
În decizie s-a făcut trimitere la art.15 din ROF al ARR în condiţiile în care acesta nu poate modifica dispoziţiile codului muncii.
Decizia i-a fost înmânată de colegi, şi nu i-a fost comunicată oficial.
Destituirea prin decizia atacată, întrucât îi ştirbesc reprezentaţia profesională şi imaginea de conducător al unei structuri administrative cu atribuţii de control, impune, în opinia reclamantului, obligarea pârâtei şi la daune morale în sumă de 50.000 lei.
În sprijinul celor solicitate, a invocat jurisprudenţă, iar în drept Codul muncii, CCM, ROF al ARR.
A anexat înscrisurile de la filele 7-135.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar (f.142-152), a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi menţinerea deciziei atacate, astfel cum acesta a fost modificată prin decizia nr.234 din 6.03.2009 şi a anexat decizia nr.234/2009, actele adiţionale nr.4 şi 6 la CIM, decizia nr.2164/11.10.2007, hotărârea nr.625 din 24.09.1998 privind organizarea şi funcţionarea ARR, jurisprudenţă (f.153-179).
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f.183).
La termenul din 12.05.2009, reprezentanţa pârâtei a depus Ordinul nr.112/11.02.2009 al Ministerului Transportului şi Infrastucturii (f.185).
La termenul din 26.05.2009, reprezentanta pârâtei a depus la dosar note de şedinţă şi răspunsul la interogatoriul formulat de reclamant (f.188-192).
În şedinţa din 15.10.2009, reprezentanta pârâtei a depus la dosar certificate de concediu medical şi fişe de pontaj (f.199-218).
Instanţa, asupra cauzei deduse judecăţii, constată următoarele:
Reclamantul a fost numit şef de agenţie la ARR – Agenţia Mureş, prin decizia nr.2164/11.10.2007, începând cu data de 15.10.2007 (f.158), iar prin actul adiţional nr.4 la CIM nr.820/17.07.2007, i s-a stabilit un salariu de bază brut de 2640 lei, precum şi sporurile cuvenite (f.157).
Prin decizia nr.141 din 11.02.2009, atacată de reclamant, acesta a fost revocat din funcţia de şef agenţie (f.7), iar prin decizia nr.234/6.03.2009 s-a modificat decizia iniţială menţionată în sensul că reclamantului i-a fost menţinut salariul de încadrare de 2640 lei, la care se adaugă sporul de vechime în muncă, 20% şi cel pentru condiţii deosebite, 10%, corespunzător funcţiei de inspector de trafic, funcţia de execuţie pe care a fost încadrat reclamantul prin decizia nr.141/11.02.2009 (f.153).
Revocarea din funcţie s-a făcut în temeiul art.15 lit.a şi d din ROF a ARR, de către noul director general al ARR, C F, numit prin Ordinul nr.112/11.02.2009 al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii (f.185).
Regulamentul de Organizare şi Funcţionare este Anexa 1 la HG nr.625/24.09.1998, depus la dosar de către pârâtă (f.159-166).
Potrivit art.15 lit.d din ROF (f.164), preşedintele consiliului de conducere ARR, care este directorul general, numeşte şi, după caz, revocă personalul din conducerea compartimentelor.
Aşadar, data revocării din funcţie a reclamantului este aceeaşi cu data numirii noului director general, respectiv 11.02.2009.
Atribuţia conferită prin prevederea din ROF privind revocarea personalului nu înseamnă exercitarea acestuia în mod discreţionar, în condiţiile în care decizia atacată nu este motivată, reclamantului fiindu-i străine motivele revocării sale.
Potrivit art.41 alin.1 Codul muncii „Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.” Alin.2 dispune că „Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.”
Prin urmare, chiar dacă a făcut aplicarea art.15 lit.d din ROF, pârâta urma să-şi motiveze decizia luată, ceea ce nu a făcut.
Potrivit art.48 Codul muncii, „Angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii salariatului, şi în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.”
Măsura luată nu s-a datorat cazului de forţă majoră şi nu a fost luată pentru protecţia salariatului. Astfel cum a susţinut pârâta, nu a fost luată nici cu titlu de sancţiune disciplinară.
Din cele menţionate mai sus, rezultă că pârâta, prin preşedintele consiliului de administraţie-directorul general şi-a exercitat în mod arbitrar atribuţia prevăzută în art.15 lit.d din ROF, ceea ce conduce la admiterea acţiunii.
Întrucât petitul privind acordarea salariului de 2640 lei a fost satisfăcut prin modificarea deciziei iniţiale, acţiunea va fi admisă în parte.
Petitul privind acordarea de daune morale va fi respins, reclamantul neaducând nici o probă în acest sens, rezumându-se la simple afirmaţii. Revocarea din funcţie, chiar făcută abuziv, nu conduce automat la abaterea imaginii reclamantului şi la lezarea unor valori morale.
Pentru aceste considerente, acţiunea reclamantului va fi admisă în parte, potrivit distincţiilor de mai sus.
