Nu se solicita cheltuieli de judecata.
La termenul din 25.04.2012 cauza a fost disjunsa în sensul ca s-au format dosare separate pentru fiecare contestator.
În motivarea contestatiei contestatorul arata ca este angajat al DIRECTIEI MUNICIPALA PENTRU CULTURA, SPORT, TURISM SI TINERET MEDIAS si, în aceasta calitate, intimatul a emis o decizie prin care îi impune sa restituie sumele de bani reprezentând drepturi speciale acordate în baza CCM pe anul 2010, în caz contrar urmând sa i se retina din salariu.
Sumele i-au fost imputate urmare a emiterii deciziei nr.50/2011 a Camerei de Conturi Sibiu prin care s-a considerat ca aceste sume au fost platite fara justificare legala.
În contestatie se mai invoca nelegalitatea decizie raportat la art.169 alin.2 Codul muncii care prevede ca retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarâre judecatoreasca.
Nelegalitatea se invoca întrucât nu exista o fapta ilicita, prejudiciu cert si nici vinovatie pentru ca sumele au fost platite în baza CCM care constituie legea partilor.
Prin întâmpinare, intimata Directia Municipala pentru Cultura, Sport, Turism si Tineret a solicitat respingerea contestatiei întrucât decizia atacata este legala si temeinica. Decizia a fost emisa în temeiul deciziei nr. 50/2011 a Camerei de Conturi Sibiu prin care s-a considerat ca aceste sume au fost platite fara justificare legala. Aceeasi decizie a stabilit termen pentru recuperarea sumelor pâna la data de 31.12.2011.
Intimata invoca drept temei al decizie si art.256 alin.1 si 257 alin.1 Codul muncii care arata ca restituirea sumelor nedatorate încasate de salariati se retin în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauza din partea angajatorului.
În cauza a formulat întâmpinare si Primarul Municipiului Medias care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa în raport cu contestatorul întrucât serviciul public este angajatorul acestuia, are buget propriu si a emis decizia atacata.
Pe fond se sustine ca decizia atacata este legala si temeinica fiind emisa în temeiul deciziei nr. 50/2011 a Camerei de Conturi Sibiu prin care s-a considerat ca aceste sume au fost platite fara justificare legala. Ca si intimata, se invoca drept temei al decizie si art.256 alin.1 si 257 alin.1 Codul muncii care arata ca restituirea sumelor nedatorate încasate de salariati se retin în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauza din partea angajatorului.
Analizând actele si lucrarile dosarului tribunalul constata ca prezenta contestatie este întemeiata si va fi admisa pentru urmatoarele considerente.
Contestatorul este angajatul DIRECTIEI MUNICIPALA PENTRU CULTURA, SPORT, TURISM SI TINERET MEDIAS si, în aceasta calitate, intimatul a emis o decizie prin care îi impune sa restituie sumele de bani reprezentând drepturi speciale acordate în baza CCM pe anul 2010, în caz contrar urmând sa i se retina din salariu.
Sumele i-au fost imputate urmare a emiterii deciziei nr.50/2011 a Camerei de Conturi Sibiu prin care s-a considerat ca aceste sume au fost platite fara justificare legala. Aceeasi decizie a stabilit termen pentru recuperarea sumelor pâna la data de 31.12.2011.
Intimatele au invocat drept temei al decizie si art.256 alin.1 si 257 alin.1 Codul muncii care arata ca restituirea sumelor nedatorate încasate de salariati se retin în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauza din partea angajatorului.
Aceste dispozitii nu sunt aplicabile în cauza de fata.
Este adevarat ca ceea ce încearca intimatele este recuperarea unor sume despre care sustin ca au fost încasate necuvenit de catre contestator, si nu recuperarea unui prejudiciu produs prin fapta ilicita a contestatorului. Aceasta obligatie de restituire este distincta de raspunderea patrimoniala, dar procedura pentru reîntregirea patrimoniului angajatorului este aceeasi. Principalele modalitati de recuperare a prejudiciului produs angajatorului sunt învoiala partilor si actiunea în justitie.
Emiterea unei decizii de imputare, în lipsa învoielii partilor, este nelegala, aceasta neputând constitui, în sistemul actualului Cod al muncii, titlu executoriu pentru retinerile din salariu. Chiar si daca s-ar ajunge la o învoiala cu salariatul, daca ulterior acesta refuza plata, singura cale la îndemâna angajatorului pagubit este aceea de a sesiza instanta competenta.Ca urmare, emiterea unei decizii de impunere atrage nulitatea absoluta a acesteia, neexistând temei legal pentru emiterea si executarea silita a unui astfel de act.
Pentru aceste motive se va admite contestatia si se va anula decizia nr. 25/22.02.2012 emisa de intimata Directia Municipala pentru Cultura, Sport, Turism si Tineret Medias.
În ceea ce priveste contestatia formulata în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Medias se retine ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de acesta este întemeiata si va fi admisa, cu consecinta respingerii contestatiei formulate în contradictoriu cu acest intimat. Directia Municipala pentru Cultura, Sport, Turism si Tineret Medias este angajatorul contestatorului, acesta a stabilit drepturile pretins încasate necuvenit si a emis decizia atacata, deci nu exista nici un raport juridic cu Primarul municipiului Medias care sa justifice pozitia sa procesuala.
