Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 584/2014 din data de 13.03.2014
Dos. Nr.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 584/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind judecarea cauzei formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâta C. J. P. G .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul și S. C. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul C. N. a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată și ulterior precizată.
Consilier juridic S. C., pentru pârâtă, a solicitat respingerea contestației pentru motivele inserate în întâmpinare.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj reclamantul C N: a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare nr. 169343 din 21.12.2012 emisă de pârâta C. J. P. G solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta emiterea unei decizii de pensionare prin care să fie valorificate la stabilirea dreptului de și adeverințele nr.89/20.06.2012 și 91/20.06.2012 emise de SC R. K. SRL S.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că prin adeverințele mai sus menționate a fost evidențiat faptul că reclamantul a desfășurat activitate peste programul normal de lucru în mod sistematic pe o perioadă de 19 ani, 9 luni și 6 zile.
A mai arătat reclamantul că deși a adus la cunoștința pârâtei aceste aspecte, la emiterea deciziei de pensionare pârâta C. J. P. G nu a valorificat aceste adeverințe, motiv pentru care a înțeles să conteste decizia de pensionare.
În drept , reclamantul a invocat OUG nr.4/2005 și art.10 din Legea nr.491992.
În dovedire , reclamantul a depus decizia contestată și adeverințele nr.89/20.06.2012 și 91/20.06.2012, emise de unitatea angajatoare, adresa CJPG nr.39016/14.02.2013 către C. C. de C., contestația reclamantului adresată C. C. de C.
Reclamantul a depus , în dovedire, adeverința nr.16673/11.11.2010 , extras buletinul de calcul aferent deciziei de pensionare nr.169343 din 10.09.2010 și al deciziei nr. 169343 din 21.12.2012.
Pârâta C. J. P. G a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată, motivând că sumele din adeverința nr.89/21.12.2012 nu au fost avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, deoarece nu au un caracter permanent, nefiind prevăzute în anexa 15 din HG nr.257/2011 și că există neconcordanțe între sporul de vechime din adeverința nr.89/21.12.2012 și prevederile art.165, ali.3 din Legea nr.263/2010.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterate susținerile din cererea de chemare în judecată invocând prevederile legii nr.49/1992.
Prin sentința nr.4259/12.09.2012, T. G. a admis contestația reclamantului C. N., a anulat decizia nr. .169343/21.12.2012 emisă de CJP G și a obligat pârâta CJP G să emită o nouă decizie de pensionare care să aibă în vedere la stabilirea pensiei că în perioadele menționate în adeverințele nr.89/20.06.2012 și 91/20.06.2012 reclamantul a beneficiat de spor pentru lucru sistematic peste programul de muncă normal.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a formulat recurs pârâta CJPG, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 9648/04.12.2013 pronunțată de C. de A. C. a fost admis recursul formulat de pârâta CJPG a fost casată în sentința și trimisă cauza pentru rejudecarea aceleiași instanțe.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul T. G., secția CMAS.
La rejudecare, reclamantul a înțeles să-și precizeze acțiunea, în sensul indicării deciziei a cărei anulare o solicită, respectiv decizia nr. 169343/21.12.2012, precizând totodată și adeverințele nr. 89/20.06.2012 și nr. 91/20.06.2012 care trebuia să fie luate la calculul punctului de pensie.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
S-a arătat de către pârâtă că prin cererea înregistrata la nr. 20364/10.08.2009, reclamantul a solicitat CJPG înscrierea la de limita de vârsta, in baza Legii nr. 19/2000.Urmare analizării cererii înaintate si a actelor depuse la dosar, CJPG a emis decizia nr. 169343/09.10.2009 prin care a admis cererea contestatorul de acordare a pensiei de invaliditate, iar ulterior, prin decizia nr. 169343/9.09.2011 acesta a beneficiat de transformarea pensiei fie la invaliditate la limita de vârsta.
Pârâta a relatat faptul că prin cererea nr. 26218/13.07.2012, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei, depunând in acest sens adeverințele nr. 88, 89, 90, 91, 92, si 93/20.06.2012, eliberate de SC R. K. SRL S., motiv pentru care CJP a emis decizia de pensionare nr. 169343/09.10.2012.
Raportat la îndrumările instanței de control judiciar, pârâta a învederat ca CJPG nu a valorificat sporul de vechime din adeverința nr.90/2012, deoarece este valorificat conform art.165 din Legea 263/2010 ” ” Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor lunare este următorul:
a )perioada 1 martie 1970-1 septembrie 1983:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;
5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;
7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani;
10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;
b) perioada 1 septembrie 1983-1 aprilie 1992:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani;
6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;
9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;
12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani;
– 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani”, iar potrivit prevederilor alin.4 de la același articol “Pentru perioadele de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utili/ut la stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare”;.
De asemenea, a arătat pârâta că referitor la veniturile din adeverințele nr. 89 si 91/20.06.2012, acestea ca nu au fost valorificate la determinarea punctajului mediu anual, din următoarele motive:
Cu privire la sporul pentru ore suplimentare menționat in adeverința nr. 89/21.12.2012 nu a fost valorificat la calculul punctajului mediu anual, întrucât nu are caracter permanent si nu e menționat in anexa 15 din HG nr. 257/2011.
In ceea ce privește adeverința nr. 91/20.06.2012, pârâta a arătat ca in aceasta adeverința se menționează la coloana 2-salariu tarifar lei si coloana 3-salariu brut lei.
A menționat pârâta că a avut în vedere la determinarea punctajului mediu anual salariul tarifar din adeverința nr. 91/20.06.2012, care, de altfel, este menționat si in carnetul de muncă. Venitul brut din aceasta adeverința nu poate fi avut in vedere la determinarea punctajului mediu anual deoarece contravine prevederilor art. 165 din Legea nr. 263/2010 si HG nr. 257/2011.
Cu referitor la adeverințele nr. 88/2012 si 93/2012, a menționat pârâta că sporul de condiții deosebite a fost valorificat conform mențiunilor din carnetul de muncă. Ulterior, CJP G, a revizuit decizia nr. 169343/9.10.2012, prin emiterea deciziei nr. 169343/21.12.2012, prin care a fost adăugat stagiul de cotizare 01.07.2009-05.08.2009, decizie pe care reclamantul nu a contestat-o la Comisia Centrala de Contestații.
Analizând actele și lucrările dosarului, și față de dispozițiile aplicabile în cauză, instanță urmează să admită în parte contestația formulată de reclamantul C. N., cu următoarea motivare:
Prin cererea formulată, reclamantul C. N. a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. 169343/21.12.2012, așa cum de altfel a precizat de mai multe ori pe parcursul procesului. Susține reclamantul că la emiterea acestei decizii nu au fost valorificate două adeverințe pe care le-a prezentat pârâtei, respectiv adeverința nr. 89/20.06.2012 și adeverința nr. 91/20.06.2012.
La rândul său, pârâta a arătat că adeverința nr. 89/20.06.2012 atestă sporul pentru ore suplimentare, care nu are caracter permanent, acesta fiind motivul pentru care nu a fost valorificat. În ceea ce privește adeverința nr. 91/20.06.2012, a precizat că a fost valorificat salariul tarifar, potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010.
Este astfel cert faptul că prima adeverință nu a fost valorificată la emiterea deciziei de pensionare nr. 169343/21.12.2012, iar în cazul celeilalte, a fost utilizat salariul tarifar, iar nu cel brut și acesta este motivul pentru care decizia a fost contestată. Prin urmare, instanța va examina decizia în raport de cele două adeverințe.
Prima adeverință, cea cu numărul 89/20.06.2012 (filele 5-6 din dosarul nr. 642/95/2013) atestă faptul că reclamantul a beneficiat de spor pentru ore suplimentare în timp ce lucra la SC TPSUT SA Rovinari. Temeiul legal în baza acordării acestui spor a fost art. 71 alin. 4 din Legea nr.57/1974, în cuprinsul adeverinței fiind menționat și faptul că a fost virată contribuția de asigurări sociale pentru întreaga perioadă.
Prin decizia nr. 19/10.12.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.
În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Cum în cazul de față, angajatorul a achitat contribuția pentru asigurările sociale la sumele menționate în adeverința nr. 89/20.06.2012, pârâta are obligația valorificării la stabilirea drepturilor de pensionare cuvenite reclamantului.
În ceea ce privește adeverința nr. 91/20.06.2012 (filele 50-51 din dosar), vizează salariul tarifar și salariul brut pe care le-a avut reclamantul în perioada aprilie 1983-decembrie 1985 la SC TPSUT SA.
Potrivit art. 165 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada 1 iulie 1977-31.12.1990 se utilizează salariile nete, iar nu cele brute, așa cum consideră reclamantul. Cum pârâta a avut în vedere salariile nete menționate în adeverință, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 34 din primul dosar, criticile reclamantului referitoare la această adeverință sunt neîntemeiate.
În consecință, va fi admisă în parte contestația formulată de reclamant, va fi anulată decizia nr. 169343/21.12.2012 emisă de pârâtă, urmând ca aceasta să fie obligată să emită o nouă decizie de pensionare cu valorificarea adeverinței nr. 89/20.06.2012, drepturile de pensionare urmând a fi stabilite începând cu data de 1 august 2012, potrivit art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010 (data formulării cererii de recalculare fiind 13.07.2012).
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâta C. J. P. G.
Anulează decizia de pensionare nr.169343/21.12.2012 emisă de pârâtă.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2014 la Tribunalul Gorj
Președinte Asistenți judiciari Grefier
