Prin sentinţa civilă nr. 110 din 11 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins acţiunea formulată de reclamantul C.G. împotriva pârâtei CASA JUDETEANA DE PENSII CLUJ, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că în baza deciziei nr. 53/24.06.2010 emisă de către pârâtă, reclamantului i-a fost imputată suma de 5.382 lei plătită fără temei legal, pentru perioada 1.07.2007 – 30.06.2010.
În această perioadă reclamantului i s-a acordat suma de 33.313 lei şi i s-a cuvenit conform punctajului mediu anual şi valorii punctului de suma de 27.766 lei şi i s-a reţinut un impozit de 165 lei rămânând debitul de 5.382 lei.
Potrivit prevederilor art. 187 alin. 1 din Lg.19/2000 în vigoare la data formulării cererii, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani.
Condiţiile prevăzute de lege respectiv sumele necuvenite şi perioada de prescripţie sunt îndeplinite, decizia contestată este legală, astfel că cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.G. solicitând anularea deciziei de debit nr.53/2010 emisă de pârâtă şi restituirea sumelor reţinute în baza acestei decizii.
În motivarea recursului, s-a arătat că pârâta a imputat suma fără nici un motiv, reclamantul fiind pensionar pentru depusă şi limită de vârstă.
Arată că ţinând cont de prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, decizia de debit nu a fost emisă cu îndeplinirea prevederilor legale astfel că se impune anularea acesteia.
Apreciază că nu se poate proceda la reţinerea acestei sume şi la emiterea unei ademenea decizii, cu atât mai mult cu cât reclamantul este pensionar şi veniturile sunt reduse.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs care se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Contestatorul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă începând cu data de 1.06.1990 stabilită prin decizia nr. 124347.
Din dosarul de al reclamantului depus la dosarul cauzei, reiese că după apariţia OUG nr. 4/2005, pensia acestuia a fost recalculată, însă ca urmare a menţionării în buletinul de calcul a unui cod numeric personal eronat, s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 ani aplicabil femeilor, astfel că a fost stabilit un punctaj mediu anual de 1.11965 puncte.
La data de 16.07.2010 s-a emis o nouă decizie de pensie, noul punctaj mediu anual fiind de 1.01974 puncte, rezultat în urma utilizării unui stagiu total de cotizare de 30 ani aplicabil bărbaţilor.
Prin decizia nr. 53/24.06.2010 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi contestată în prezenta cauză, s-a constituit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 5.382 lei reprezentând pensia plătită fără temei în perioada 01.07.2007 – 30.06.2010.
Curtea reţine că, potrivit prevederilor 89 alin. 1 din legea nr. 19/2000, în situaţia în care se constată erori în stabilirea si în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile si modificările legale, iar potrivit art. 187 alin. 1 din acelaşi act normativ sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani.
Aşadar, prima instanţă a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, stabilit că decizia atacă este legală, în condiţiile în care prin acesta s-a dispus recuperarea sumelor plătite recurentului fără temei legal în interiorul termenului de prescripţie de 3 ani.
Criticile recurentului privitoare la faptul că este pensionar, iar veniturile sale nu sunt reduse, nu sunt de natură a duce la anularea deciziei de debit, şi nu reprezintă motive care să înlăture obligaţia sa de restituire.
Atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin memoriul de recurs, reclamantul a arătat că faţă de prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului decizia de debit nu a fost emisă cu îndeplinirea prevederilor legale, însă Curtea reţine că nici aceste susţineri nu sunt de natură a duce la modificarea soluţiei instanţei de fond, deoarece pe de o parte deciziile de debit nu fac obiectul propriu-zis al acestei convenţii, iar pe de altă parte nu se poate reţine încălcarea de către intimată prin emiterea deciziei contestate a încălcării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevăzute de convenţie.
Pentru aceste considerente şi văzând că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs invocate, în temeiul art. 299 şi urm. şi art. 312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul urmând a menţine hotărârea atacată. (Judecător Sergiu Cătălin Boboş)
