– Legea 164/2001: art. 54 alin. 3
– Legea nr. 19/2000: art. 156
Litigiul de asigurări sociale având ca obiect contestaţie împotriva deciziei emise de Comisia de Contestaţii Pensii a Ministendui Internelor şi Reformei Administrative este de competenţa Tribunalului Bucureşti, având în vedere caracterul exclusiv al competenţei teritoriale prevăzute de Legea nr. 19/2000, aceasta fiind determinată de obiectul cauzei, prin interpretarea per a contrario a art. 19 Cod procedură civilă rezultând că în pricinile care nu sunt referitoare la bunuri, competenţa teritorială este exclusivă.
(Decizia nr. 1334/R din 26 mai 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 187 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Sălaj s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul P.V. împotriva Deciziei nr. 469 din
29.10.2008 emisă de intimata Comisia de Contestaţii Pensii a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P V., solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate de recurent şi din oficiu, Curtea apreciază că recursul este fondat, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă contestaţia împotriva Deciziei nr. 469/29.10.2008 emisă de Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
Conform art. 54 alin. 3 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare deciziile comisiilor de contestaţii pot fi atacate în instanţa potrivit Legii nr. 19/2000.
Drept urmare, în cauză este incident astfel art. 156 din Legea nr. 19/2000 care prevede că „cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei raza teritoriala îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei raza teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Competenţa teritorială prevăzută de Legea nr. 19/2000 este una exclusivă, fiind determinată de obiectul cauzei (litigiu de asigurări sociale), din interpretarea per a contrario a art. 19 C. pr. civ. rezultând că în pricinile care nu sunt referitoare la bunuri competenţa teritorială este exclusivă.
în consecinţă, constatând că instanţa competentă teritorial să judece în fond cauza este cea de la sediul pârâtului Ministerului Administraţiei şi Reformei administrative, respectiv Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel constată că Tribunalul Sălaj a soluţionat cauza cu încălcarea competenţei teritoriale absolute a altei instanţe, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. pr. civ. fiind astfel întemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior şi a art. 312 alin. 1 şi 3 C. pr. civ. se va admite recursul declarat de reclamantul P.V. împotriva sentinţei civile nr. 187 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Sălaj care va fi casată în întregime şi se va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti. (Judecător Laura Dima)
