Contestaţia în anulare, reglementată de dispoziţiile art.317 – 318 Cod pr.civilă, este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Contestaţia în anulare, reglementată de dispoziţiile art.317 – 318 Cod pr.civilă, este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Calitatea de contestator o pot avea doar părţile care au participat la judecarea pricinii în care s-a pronunţat hotărârea ce se atacă, , succesorii în drepturi sau avânzii cauză ai acestora, întrucât hotărârea judecătorească în materie civilă are putere de lucru judecat numai între părţile litigante.
Mandatarului uneia dintre părţi nu are calitate procesuală activă de a formula în nume propriu calea extraordinară de atac ci doar în numele părţii care a împuternicit-o. Prin urmare cererea de contestaţie în anulare formulată în nume propriu de către mandatarul părţii este formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi urmează a fi respinsă pentru acest motiv.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia nr. 2000/18 decembrie 2006
În deliberare constată că prin contestaţia înregistrată la această instanţă în dosar nr. 3357/57/2006, Asociaţia Civică „DREPTATE” cu sediul în Hunedoara, în calitate procesuală activă a solicitat în temeiul art.318 alin.1 Cod pr.civilă, anularea deciziei civile nr. 1209/2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 2459/57/2006 şi evocând fondul admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
În expunerea de motive, contestatoarea a arătat că instanţa de recurs a făcut o gravă confuzie între termenul de 45 zile prevăzut de art.70 din Codul muncii şi termenul de preaviz reglementat de art.73 din Codul muncii şi art.22 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă pe societate.
De asemenea, greşit a susţinut că desfacerea contractului de muncă al salariatului termenul de preaviz, nu constituie concediere intempestivă.
A precizat că termenul de preaviz putea fi acordat în interiorul termenului de 45 zile sau după terminarea acestei perioade, însă în ambele situaţii, societatea trebuia să notifice salariatului începerea perioadei de preaviz sau concedierea fără preaviz, funcţie de situaţie în cel de al doilea caz.
Consideră că instanţa de recurs a adăugat la înţelesul art.80 alin.7 din C.C.M., condiţia ca raporturile de muncă să înceteze nu numai înainte de împlinirea termenului de 45 zile ci şi înainte de momentul de la care ar fi trebuit să curgă termenul de preaviz, pentru ca salariatul disponibilizat să aibă dreptul de a beneficia de a beneficia de compensaţiile prevăzute la lit. „a”.
Ori, acest drept se cuvenea a fi acordat salariaţilor indiferent dacă li s-ar fi acordat sau nu preavizul stabilit de contractul de muncă sau contractul colectiv de muncă, condiţia acordării acestuia fiind concedierea în interiorul termenului de 45 zile şi nu în interiorul termenului de preaviz a cărui respectare sau nu, nu are nici o relevanţă sub aspectul calificării concedierii ca intempestive.
Sub un ultim aspect, a susţinut că instanţa de recurs nu a făcut nici o referire la nerespectarea termenului de 45 de zile de notificare a proiectului de concediere colectivă faţă de I.T.M. şi Sindicatele „Solidaritatea 2000” şi Sindicatul „Sintec”, obligaţie ce rezultă din art.80 alin.1 din C.C.M. iar lipsa acestei notificări şi concedierea salariaţilor în termenul de 45 zile, constituie concediere intempestivă, urmată de acordarea drepturilor prevăzute de art.80 alin.7 lit.”a” din C.C.M.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata S.C. „Mittal Steel Hunedoara” S.A. a solicitat respingerea contestaţiei ca netemeinică şi nelegală invocând pe cale de excepţie lipsa calităţii procesuale active a Asociaţiei Civice „DREPTATE” întrucât nu a avut calitatea de parte în cauza ce a format obiectul dosarului soluţionat de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia contestată.
Pe fondul cauzei a arătat că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cazurile prevăzute limitativ de art.318 Cod pr.civilă, pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac.
Examinând decizia atacată raportat la dispoziţiile art.318 Cod pr.civilă şi criticile formulate, Curtea reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1209/2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 2459/57/2006 a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.A. împotriva sentinţei civile nr. 1846/2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr. 1740/2006.
Calitatea de contestator o pot avea doar părţile care au participat la judecarea pricinii în care s-a pronunţat hotărârea ce se atacă, în speţă reclamantul şi pârâta S.C. „Mittal Steel Hunedoara” S.A., succesorii în drepturi sau avânzii cauză ai acestora, întrucât hotărârea judecătorească în materie civilă are putere de lucru judecat numai între părţile litigante.
Asociaţia Civică „DREPTATE” reprezentată de ing. G. T. a avut calitatea de mandatar al reclamantului, fiind împuternicită de acesta să-l reprezinte, nu de parte.
Împuternicirea acordată de parte, nu conferă mandatarului calitatea procesuală activă, cum în mod greşit consideră contestatoarea ci doar dreptul de a o reprezenta şi de a acţiona în numele ei.
Ca atare, această asociaţie putea să exercite orice cale de atac, inclusiv contestaţia în anulare, însă nu în nume propriu, cum a procedat în speţă ci în numele părţii care a împuternicit-o.
În consecinţă, având în vedere că prezenta contestaţie a fost formulată în nume propriu de Asociaţia Civică „DREPTATE” împotriva unei decizii în care nu a fost parte, ci mandatar, Curtea o va respinge reţinând lipsa calităţii procesuale active a contestatoarei.
Întrucât această excepţie este dirimantă admiterea ei împiedică examinarea pe fond a cauzei
