Contestaţie în anulare. Necercetarea tuturor motivelor de recurs. Lipsa unui răspuns detaliat pentru fiecare argument invocat în recurs.
-art.318 c.pr.civ. alin.1 teza a II-a
-art.304 pct.9 c.pr.civ.
Cele trei motive de recurs care, în opinia contestatorului, nu au fost examinate reprezintă de fapt argumente în susţinerea aceluiaşi motiv de recurs , putându-se observa că instanţa de recurs şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva, fără ca acest fapt să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte.
Instanţa de recurs a analizat aspectele considerate esenţiale, în lumina circumstanţelor speţei, iar în condiţiile în care a analizat situaţia de fapt, în raport de care s-a ajuns la concluzia că pretinsele abateri disciplinare nu sunt fundamentate probator, rezultă că a răspuns implicit tuturor aspectelor deduse judecăţii, inclusiv celor ce formau obiectul recursului declarat de angajator.
( Decizia nr.72/20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti )
Prin Decizia nr. 1811 din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat, recursul declarat de intimat Primarul Oraşului P., a admis recursul declarat de contestatorul S.Ş., şi în consecinţă a modificat în parte sentinţa recurată în sensul că a admis contestaţia şi a anulat Dispoziţia nr.6189 din 24.11.2008, dispunând reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii, cu plata drepturilor salariale conform art.78 alin.1 Codul muncii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare Primarul oraşului P. ,susţinând,în esenţă, că hotărârea atacată este anulabilă pentru neexaminarea unor motive de recurs, fiind incident astfel motivul enunţat de art.318 teza a II-a Cod pr.civilă, motiv susţinut de comparaţia între motivele de recurs şi textul lor, pe de o parte, şi motivele deciziei de recurs.
Mai precis, instanţa de recurs nu a analizat criticile referitoare la conduita intimatului, în sensul de avizare a unui număr de 350 de curse de transport materiale de pavaj stradal pentru care nu a existat contractul de prestaţii corespunzător, care nu poate fi calificată decât ca o abatere gravă de la disciplina muncii.
De asemenea, s-a susţinut că un alt motiv de recurs omis este cel referitor la dozarea sancţiunii, rezultând din disp.art.263 C.muncii că acesta este dreptul exclusiv al angajatorului şi că instanţa nu se poate substitui angajatorului.
A mai susţinut contestatorul că al treilea motiv de recurs ce nu a fost examinat priveşte respingerea de către instanţa de fond, fără motivare, a obiecţiunilor la expertiza construcţii, dar şi a solicitării de a se dispune expertize specialitatea topo şi geotehnică.
În fine, susţine contestatorul, motivarea deciziei de recurs priveşte numai recursul intimatului – contestator S.Ş.
Curtea observă mai întâi că în cererea de recurs , contestatorul de faţă, în calitate de recurent, nu a indicat nici un temei juridic pentru motivele de recurs, dar din conţinutul acestora rezultă că, în realitate, se prefigurează un singur motiv de recurs, ce se încadrează în disp.art.304 pct.9 c.pr.civ..
Prin urmare, cele trei motive de recurs mai sus arătate şi care, în opinia contestatorului, nu au fost examinate reprezintă de fapt argumente în susţinerea aceluiaşi motiv de recurs , putându-se observa că instanţa de recurs şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva, fără ca acest fapt să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte.
Nu se poate susţine că motivarea se referă exclusiv la recursul declarat de intimat, deoarece, în esenţă, ambele recursuri au vizat aceleaşi aspecte, respectiv săvârşirea unei abateri grave şi vinovăţia salariatului, dar argumentate diferit, astfel că instanţa de recurs a analizat aspectele considerate esenţiale, în lumina circumstanţelor speţei.
Este adevărat că în motivare nu s-a răspuns punctual fiecărei afirmaţii, însă, în condiţiile în care s-a analizat situaţia de fapt, în raport de care s-a ajuns la concluzia că pretinsele abateri disciplinare nu sunt fundamentate probator, rezultă că instanţa a răspuns implicit tuturor aspectelor deduse judecăţii, inclusiv celor ce formau obiectul recursului declarat de angajator.
Se impune a se menţiona că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa CEDO şi anume că art.6 alin.1 din Convenţie obligă instanţele să-şi motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument(Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cazul Ruiz Torija contra Spaniei ).
Faţă de considerentele expuse, Curtea a respins ca nefondată contestaţia în anulare declarată de Primarul oraşului P. împotriva deciziei de recurs nr.1811/18.11.2010 şi întemeiată pe disp.art.318 alin.1 teza a II-a c.pr.civ.
Judecător Grigore Mirela
