R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 943/CM
Şedinţa publică de la 29 Iunie 2010
S-a luat în examinare, spre soluţionare în primă instanţă, acţiunea civilă
formulată de contestatoarea M.C., în contradictoriu cu intimata S.C. F.I.. S.A.,
având ca obiect contestaţie decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanţa, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa
publică din data de 23.06.2010, când susţinerile părţilor au fost consemnate în
încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta
sentinţă, iar în urma deliberării s-a pronunţat următoarea soluţie:
INSTANŢA
Prin contestaţia înregistrată la această instanţă sub nr. 1155/109/10.03.2010,
contestatoarea M.C. în contradictoriu cu intimata S.C. a solicitat ca prin hotărârea
judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de concediere
nr. 433/17.02.2010 , obligarea intimatei la achitarea unei despăgubiri egale cu
salariile indexate , majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi
beneficiat , calculate de la momentul concedierii şi până la data plăţii efective,
precum şi la plata , precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea arată că decizia de concediere nr.
433/17.02.2010 emisă de SC F.I.. S.A este nulă de drept netemeinică şi nelegală,
constând în faptul că nu au fost respectate disp.art 74 alin.1 din C.muncii ,respectiv
nu cuprinde lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în
care salariaţii pot să opteze pentru a ocupa un loc mde muncă vacant , în cond.
art. 64 Codul muncii .
De asemenea, nu au fost respectate nici disp.art. 64 alin.2 din C.muncii ,
neexistând dovada solicitării sprijinului Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de
Muncă , în vederea redistribuiri contestatoarei , corespunzător pregătirii sale
profesionale .
Decizia este nulă absolut şi pentru că nu s-a respectat termenul de preaviz .
Astfel, potrivit actului adiţional nr. 92/331.05.2007 (art. 52) angajatorul avea
obligaţia de denunţare efectivă a contractului individual de muncă cu cel puţin 90
de zile de la data notificării de încetare a contractului de muncă. De altfel,
angajatorul nu a respectat nici măcar cele 20 de zile de preaviz despre care se face
vorbire în cuprinsul decizii de concediere , notificarea fiind emisă cu o zi înainte de
emiterea deciziei de concediere,respectiv la data de 16.02.2010 .
Mai susţine contestatoarea că, decizia de concediere este nu numai
nelegală dar şi abuzivă, întrucât intimata nu a avut nici o cauză reală şi serioasă
care să determine concedierea, situaţia financiară a firmei fiind una prosperă,
societatea operând chiar noi angajări datorită creşterii volumului de livrări
intracomunitare .
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :
În baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.
139095/04.03.1999 , contestatoarea M.C. a fost angajată în funcţia de contabil,
începând cu data de 24.02.1999 pe perioadă nedeterminată.
Prin decizia nr. 433/17.02.2010 emisă de SC F. I. SA s-a dispus încetarea
contractului individual de muncă al contestatoarei M.C. conform art. 65 alin.(1) din
C.muncii , începând cu data de 17.02.2010.
Analizând legalitatea deciziei contestate , prin prisma motivelor invocate de
contestatoare , instanţa constată că , potrivit art. 76 din C.muncii , măsura
concedierii este lovită de nulitate absolută , deoarece nu s-au respectat dispoziţiile
art. 74 alin.1 lit. d C.muncii rap . la art. 64 din C.muncii .
Astfel, art. 74 lit. (d) din C.muncii prevede că, decizia de concediere se
comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu lista tuturor
locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să
opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant , în condiţiile art. 64 din C.muncii .
Art. 64 din C.muncii la care se face trimitere stipulează la alin.(1) că în cazul
în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit (c) şi (d)
precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în
temeiul art. 56 lit (f) ,angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri
de muncă vacante în unitate compatibile cu pregătirea profesională sau după caz
cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii .
Art. 64 alin.(2) din C.muncii , prevede că în situaţia în care angajatorul nu
dispune de locuri de muncă vacante ,acesta are obligaţia de a solicita sprijinul
agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă , în vederea redistribuirii
salariatului , corespunzător pregătirii profesionale, acesta având la dispoziţie un
termen de 3 zile lucrătoare pentru a-şi manifesta în scris consimţământul .
În speţă , intimata a desfăcut contractul individual de muncă al
contestatoarei fără a-i oferi acesteia un alt loc de muncă şi fără a-i comunica lista
locurilor de muncă vacante din unitate .
Intimata susţine că nu au fost trecute în decizie criteriile de stabilire a
ordinii priorităţilor şi lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate,
deoarece nu este vorba de o concediere colectivă , iar disp.art 64 din C.muncii se
aplică în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61
lit. (c) şi (d) , ci nu în situaţia în care concedierea se dispune pentru motivele
prevăzute la art. 65 alin.(2) .
Această susţinere este neîntemeiată , deoarece în practica judiciară s-a
apreciat că în pofida formulării limitative a art. 64 din C.muncii , dispoziţiile sale
trebuie aplicate şi în situaţiile vizate de art. 65 C.muncii, întrucât relaţiile de muncă
se bazează şi pe principiul bunei – credinţe al nediscriminării raporturilor de
muncă şi a garantării dreptului la protecţie împotriva şomajului .
Este real faptul că art. 74 lit (d) din C.muncii face trimitere la art. 64
C.muncii, care la rândul său instituie obligaţia de a propune salariatului alte locuri
de muncă vacante în unitate numai în cazul concedierii prevăzute de art. 61 lit(. c )
şi (d) C.muncii , însă nu înseamnă că această cerinţă nu este necesară în cazul
deciziei de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului ,cum este
cazul în speţă. Raţiunea trimiteri la art. 64 C.muncii este aceea de a nu mai reitera
conţinutul acestui articol.
Rezultă astfel că unitatea intimată nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de art.
74 lit. (d) din C.muncii în sensul că decizia de concediere să conţină , în mod
obligatoriu , şi lista locurilor de muncă vacante în unitate şi nici prevederile art. 64
din C.muncii de a-i propune acesteia alte locuri de muncă compatibile cu pregătirea
profesională.
În concluzie, intimata a încălcat legea , decizia de concediere fiind lovită de
nulitate absolută .
În raport de aceste considerente, constatând nelegalitatea deciziei
contestate, instanţa va admite contestaţia şi va constata nulitatea absolută a
deciziei nr. 433/17.02.2010 emisă de SC F. I. SA.
Având în vedere că nu s-a solicitat reintegrarea în postul deţinut anterior
de către contestatoare ,precum şi faţă de disp.art.78 din C.muncii instanţa va
obliga pe intimată să plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate
majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta de la
data concedierii şi până la data de 29.06.2010 .
Potrivit disp.art. 274 C.pr.civ. va fi obligată intimata la plata sumei de 1000
lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite contestaţia formulată de contestatoarea M.C. , în contradictoriu cu
intimata S.C. F.I.. S.A.
Constată nulitatea absolută a deciziei nr.433/17.02.2010 emisă de către
intimată.
Obligă intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile
indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat
aceasta, de la data concedierii şi până la data de 29.06.2010.
Obligă intimata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29.06.2010, la Tribunalul Argeş- Secţia
Civilă, complet specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Preşedinte,
Judecător,
Asistent judiciar,
Asistent judiciar,
Grefier,
4
