Legea nr. 128/1997, art. 141, art. 142
Operarea în carnetul de muncă a schimbării felului muncii cu nerespectarea dispoziţiilor legale speciale prevăzute de art. 142
din Legea nr. 128/1997, dar şi cu încălcarea prevederilor generale din Codul muncii este nelegală.
Decizia civilă nr. 85/M din 16 martie 2006 – C.Ş.
Prin sentinţa civilă nr. 514/M/2005 a Tribunalului B. s-a constatat nelegalitatea măsurii de trecere a contestatorului P.A. din funcţia de conferenţiar universitar în cea de asistent universitar, operată în baza Hotărârii Biroului Senatului nr. 14/20.09.2004 din cadrul Universităţii Transilvania B.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin
O.M.I. nr. 146/2.10.2003 s-a prevăzut că profesorii universitari, conferenţiarii care se aflau sub incidenţa art. 142 din Legea nr. 128/1997 la data de 1.09.1997 şi nu au avut posibilitatea să se înscrie la doctorat până la apariţia H.G. nr. 37/1999 pot fi menţinuţi în funcţia didactică respectivă până la data de 1.09.2005. Totodată, s-a reţinut schimbarea din funcţie a contestatorului nu se încadrează în niciuna din condiţiile prevăzute de art. 48 C. muncii.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata „U.T.” B. iar prin motivele de recurs se arată, în esenţă, că ordinul M.E.C.T. nr. 4987/2003 nu era aplicabil situaţiei contestatorului deoarece specialitatea educaţie fizică şi sport este specializare de doctorat în România din anul 1997, acesta fiind doctorand chiar din acel an. în acest sens înainte de începerea anului universitar 2004/2005, prin hotărâre de Birou Senat nr. 13/2004 şi 14/2004 s-a decis ca toate cadrele didactice care nu îşi susţinuseră public teza de doctorat până la 1.10.2004 să fie încadrate ca asistenţă titulari.
Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 141 din Legea nr. 128/1997 „profesorii şi conferenţiarii universitari fără titlul ştiinţific de doctor pot să-şi continue activitatea pe posturile pe care le ocupă cel mult „6 ani de la intrarea în vigoare a legii”. Articolul 142 din acelaşi act normativ prevede că sunt exceptate de la prevederile art. 141 „specializările nominalizate prin ordin al ministrului învăţământului la care nu se organizează doctorat. Tocmai în aplicarea acestui din urmă text de lege a fost emis Ordinul nr. 4987/24.09.2003 în care se prevede că profesorii şi conferenţiarii universitari care se aflau sub incidenţa art. 142 din Legea nr. 128/1997 „pot fi menţinuţi în funcţie didactică respectiv până la 1.09.2005; Ulterior, acest termen a fost prelungit până la 1.10.2006 prin ordinul ministrului nr. 4805/16.08.2005 în care se prevede, de data aceasta expres, că prelungirea se referă la „cadrele didactice care funcţionează în domeniile fundamentale, arte şi cultură fizică şi sport „această măsură fiind impusă de existenţa „unui număr redus de conducători ştiinţifici de doctorat aprobaţi de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare”.
în speţă, contestatorul s-a înscris la doctorat la Academia de Educaţie Fizică şi Sport din Chişinău în anul 1997 însă şi-a susţinut teza de doctorat abia la 24.05.2005 datorită numărului mic de cadre îndrumătoare de doctorat în specialitatea acestuia (volei) coroborat cu numărul foarte mare de candidaţi ce a determinat prelungirea parcurgerii etapelor de studii.
Prin urmare, astfel cum a susţinut şi instanţa de fond, hotărârea Biroului Senatului nr. 14/2004 contravine ordinelor ministrului analizate mai sus, ordine ce făceau aplicabile prevederile de excepţie ale art. 142 din Legea nr. 128/1997. în acest context, operarea în carnetul de muncă a schimbării felului muncii cu nerespectarea dispoziţiilor legale speciale arătate mai sus, dar şi cu încălcarea prevederilor generale din Codul muncii, apare ca nelegală cu atât mai mult cu cât, în realitate, în această perioadă contestatorul a desfăşurat atribuţii specifice de conferenţiar, dar nu a fost salarizat corespunzător acestei funcţii.
