CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. ADMISIBILITATE.
Potrivit art.399 alin.3 Cod procedură civilă, în cadrulcontestaţiei la a unui titlul care nu emană dela o instanţă judecătorească, se pot invoca apărări de fondnumai dacă pentru contestarea valabilităţii titlului, nu seprevede o altă cale de atac.
Decizia de imputaţie nu poate fi contestată pe fondîntr-o contestaţie la executare, deoarece pentru verificarealegalităţii şi temeiniciei sale legea prevede o cale specială decontrol.
(Decizia civilă nr.162/R-CM din 26.04.2005a Curţii de Apel Piteşti).
Contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu societatea intimată şibiroul executorului judecătoresc, să se stabilească înţelesul, întinderea şiaplicarea titlului executor, suspendarea executării până la soluţionareacontestaţiei şi să se constate nulitatea absolută sub aspect formal a deciziei deimputaţie nr.68 din 24 august 2000 emisă de intimată.
În motivarea cererii, se arată că prin încheierea nr.2771/2003, aJudecătoriei Sibiu s-a încuviinţat începerea executării silite în favoareacreditoarei pentru recuperarea prejudiciului constatat prin decizia amintită.
Se mai arată că executarea se face în baza unui act ce nu este emisde o instanţă judecătorească, astfel că sunt aplicabile prev.art.399 alin.3 Codprocedură civilă.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.164 din 25.02.2005, aadmis în parte acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.68 din24.08.2000, respingând capătul de cerere privind suspendarea executării.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că emitereaDeciziei nr.68/2000, s-a făcut cu încălcarea disp.art.107 şi 108 din Codulmuncii, în vigoare la acea dată.
Motivarea deciziei s-a făcut şi pe prev.art.143 din Legeanr.131/1990, modificată, potrivit cărora contestatorul îşi desfăşura activitatea,în baza unui contract de mandat, situaţie în care nu este vorba de orăspundere materială, reglementată de Codul muncii, aplicabil la data naşteriiraportului juridic dedus judecăţii.
Întrucât decizia de imputaţie a fost emisă cu nerespectareadispoziţiilor legale imperative, s-a concluzionat că nu poate constitui titluexecutoriu pentru recuperarea unei pagube ce se pretinde că a fost produsăsocietăţii intimate de către contestator.
Societatea intimată a declarat recurs, susţinând nelegalitatea,decurgând din nepronunţarea pe excepţia inadmisibilităţii contestaţieiîntemeiată pe disp.art.399 alin.3 Cod procedură civilă, asupra excepţieiautorităţii de lucru judecat şi a celei privind lipsa de obiect a cauzei, întrucâtexecutarea silită imobiliară era complet epuizată din vânzarea la licitaţie abunului urmărit.
Recursul a fost motivat în drept pe disp.art.304 pct.8, 9 şi 10 Codprocedură civilă şi a fost admis prin decizia civilă nr.162/R-CM din 26 aprilie2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, cu consecinţa modificăriisentinţei, iar pe fond a respingerii contestaţiei, cu obligarea la platacheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că obiectul acţiunii îlconstituie stabilirea înţelesului, întinderea şi aplicarea titlului executor,suspendarea executării acesteia până la soluţionarea contestaţiei şi constatareanulităţii absolute sub aspect formal a deciziei titlului executor.
Prin decizia de imputare nr.68/2000, societatea intimată a imputatcontestatorului suma de 2.299.971.253 lei, prejudiciu cauzat în calitate dedirector al societăţii.
Instanţa de fond nu a avut în vedere că, împotriva acestei decizii,s-a formulat contestaţia ce a fost respinsă prin sentinţa civilă nr.2353/2001,de Judecătoria Sibiu, hotărâre intrată în puterea lucrului judecat ca urmare arespingerii recursului formulat de contestator.
S-a constatat astfel că decizia de imputare nr.68/2000, titluexecutoriu, a fost supus controlului judecătoresc, instanţa pronunţându-seprintr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Potrivit art.399 alin.3 Cod procedură civilă, în cadrul contestaţieila executare a unui titlul executor, care nu emană de la o instanţăjudecătorească, se pot invoca apărări de fond, numai dacă pentru contestareavalabilităţii titlului nu se prevede o altă cale de atac.
Decizia de imputaţie nu poate fi contestată pe fond într-ocontestaţie la executare, deoarece pentru verificarea legalităţii şi temeinicieisale legea prevede o cale specială de control.
Pe de altă parte, nu se poate pretinde că titlul executor nu este clarşi că se impune lămurirea întinderii şi aplicării acestuia.
Punerea în discuţie în faţa instanţei de executare a legalităţii şitemeiniciei titlului executoriu, atâta vreme cât s-a soluţionat contestaţiaîmpotriva acestuia, ar duce la încălcarea principiului autorităţii de lucrujudecat. Rezultă astfel, că instanţa nu mai era îndreptăţită să examineze fondulraporturilor juridice dintre părţi şi să analizeze din nou decizia de imputaţie,în condiţiile în care s-a pronunţat o hotărâre ce trebuia executată.S-a concluzionat, că instanţa de fond investită cu soluţionarea contestaţiei laexecutare şi-a depăşit competenţa, admiţând probe şi stabilind o altă situaţiede fapt, pronunţând astfel o hotărâre nelegală, ce a condus la admiterearecursului în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, în modalitatea mai susprezentată.
