2. contestaţie modificare unilaterală contract individual de muncă
Prin cererea înregistrată la 9.06.2009, contestatoarea T.D.F. solicită ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei nr. 202/4/221/2009 emisă de intimata REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR CRAIOVA, reintegrarea pe locul şi funcţia deţinute anterior şi obligarea intimatei la plata drepturilor salariale, precum şi daune interese.
În motivare se arată că a ocupat funcţia de instructor regional ticketing până în 17.03.2009 când s-a emis decizia 202/4/221/2009 prin care a fost trecută ca instructor de staţie de la REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR CRAIOVA la staţia Craiova cu un salariu mai mic decât cel avut. Această decizie nu i-a fost comunicată
Se arată că intimata a încălcat grav art. 41 alin 1 CM.
Intimata a depus întâmpinare la 29.06.2009 prin care a solicitat respingerea acţiunii.
În motivare se arată că este tardivă contestaţia întrucât a luat cunoştinţă de conţinutul deciziei, pe fond arată că este neântemeiată contestaţia deoarece postul deţinut a fost desfiinţat şi s-a urmărit menţinerea acesteia în activitate.
Părţile au solicitat proba cu înscrisuri.
Instanţa din oficiu a solicitat organigrama înainte şi după desfiinţarea postului deţinut de contestatoare, precum şi relaţii cu privire la criteriile avute în vedere la desfiinţarea a 2 posturi din cele 4 de instructor regional ticketing.
La 9.11.2009, intimata a depus înscrisurile solicitate.
La 23.11.2009, contestatoarea a renunţat la cererea referitoare la daune interese.
În baza art. 246 c.pr.civ., instanţa a luat act de renunţarea contestatoarei la judecarea cererii de daune interese.
Cu privire la excepţia tardivităţii se constată că este neântemeiată întrucât nu s-a făcut dovada comunicării deciziei contestate pentru ca să se poată calcula termenul în care se poate contesta. Termenul de contestare curge de la comunicarea decizie şi nu are relevanţă că partea a luat cunoştinţă de conţinutul deciziei prin alte mijloace.
Prin sentinţa nr. 3606/23.11.2009 Tribunalul Dolj a luat act de renunţarea contestatoarei la judecarea cererii de acordarea de daune interese, a admis în parte contestaţia , a anulat decizia nr. 202/4/221/2009 emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia şi locul de muncă deţinute anterior emiterii deciziei, a obligat intimata la plata diferenţei dintre drepturile salariale aferente funcţiei deţinute anterior şi cele corespunzătoare funcţiei deţinute conform deciziei nr. 202/4/221/2009 de la emiterea acesteia şi până la reintegrarea efectivă, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a făcut dovada efectuării acestora reţinând următoarele :
Prin adresa nr. 202/4/221/2009, s-a dispus modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al acesteia începând cu data de 17.03.2009 în sensul că s-a dispus, în baza art 41.3 lit b, c, e din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, trecerea sa în funcţia de instructor regional ticketing de la RTFC Craiova, în funcţia de instructor de staţie la Staţia Craiova,cu un salariu de 1579 lei corespunzător clasei de salarizare 35, mai mic decât cel de 1965 lei avut anterior.Reclamanta contestă măsura motivat de faptul, pe de o parte că nu i s-a adus la cunoştinţă anterior emiterii acestei adrese măsura , fiind nerespectate astfel disp. art 17 din Codul muncii , iar pe de altă parte că măsura nu putea fi dispusă unilateral , ci doar prin acordul părţilor.
În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art 17 din Codul Muncii privind obligaţia angajatorului de a informa, anterior modificării contractului individual de muncă,salariatul cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le modifice , se constată că neîndeplinirea acestei obligaţii nu este de natură să atragă anularea deciziei , legiuitorul prevăzând în art 19 din acelaşi act normativ doar dreptul salariatului la despăgubiri pentru eventualul prejudiciu suferit din culpa angajatorului.
Reclamanta a mai contestat decizia de modificare unilaterală a contractului şi sub aspectul nerespectării dispoziţiilor legale privind modificarea contractului individual de muncă , care prevăd ca regulă modificarea acestuia numai cu acordul părţilor , după cum rezultă din art 41 alin 1 Codul Muncii.
Având în vedere apărările pârâtei , instanţa va analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile legale privind modificarea unilaterală a contractului de muncă, prevăzută ca excepţie în alin 2 al art 41 din Codul Muncii.
Astfel , se constată că legiuitorul a prevăzut în art. 48 condiţiile în care se poate modifica unilateral contractul individual de muncă şi care elemente esenţiale dintre cele enumerate la art. 41 alin 3 din acelaşi act normativ , se pot modifica .
Observând hotărârea nr. 2/2009 a Adunării Generale a Acţionarilor SNTCFC CFR Călători SA, ştatele de funcţii înregistrate sub nr. 200/2158/2008 şi 200/572/2009 şi adresa nr. 201/3/486/2009 se constată că intimata a luat măsura modificării celor trei elemente esenţiale ale contractului individual de muncă , respectiv felul , locul muncii şi salariul ,fără consimţământul salariatului, ca urmare a reorganizării unităţii , conform art 40 alin 1 lit a C. muncii, concretizată în desfiinţarea unor posturi , inclusiv al reclamantei .
De observat că art 48 menţionează doar două elemente ale contractului individual de muncă ce se pot modifica în situaţii de forţă majoră şi doar temporar , fără acordul salariatului şi anume : felul şi locul muncii.
În speţă, s-a modificat locul muncii reclamantei , de la RTFC Craiova la Staţia Craiova, element al contractului ce nu a fost modificat legal , în raport de disp. art 45- 46 C. muncii .
A fost modificată şi funcţia reclamantei de instructor regional ticketing, aceasta fiind trecută în cea de instructor de staţie, element care, de asemenea nu poate fi modificat unilateral de angajator în condiţiile art 48 C.muncii, fără acordul salariatului
În ceea ce priveşte modificarea unilaterală a salariului , se constată că sub acest aspect măsura nu a fost legal dispusă , întrucât acest element nu se regăseşte printre excepţiile menţionate de art 48 C.muncii , iar potrivit art 41 alin 1 C.muncii , modificarea salariului , în speţă, poate avea loc doar cu acordul salariatului .
Apărările intimatei în sensul că, potrivit art 41 alin 2 din acest contract colectiv de muncă clauzele actului adiţional , chiar nesemnat de către salariat , sunt valabile şi se aplică atât timp cât salariatul acceptă să presteze serviciul sunt irelevante în cauză , întrucât pe de o parte , acestea contravin disp. art 38 din C.muncii care prevede interdicţia renunţării la drepturile recunoscute salariaţilor şi art 165 care prevăd inadmisibilitatea renunţării salariatului la drepturile salariale ,, iar pe de altă parte acestea privesc încheierea actului adiţional la contractul individual de muncă , ce excede obiectului prezentei cauze.
