( Tribunalul Mehedinţi – s.c. 203/13.10 2011)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, la data de 25.08.2011, contestatoarea S.M. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi a formulat contestaţie împotriva Deciziei 138069/11.07.2011, privind revizuirea pensiei de serviciu, solicitând : anularea acestei decizii; obligarea intimatei la plata pensiei stabilite şi reactualizate prin deciziile 138069/12.04.2007, 138069/13.05.2008 şi 138069/12.10.2008; obligarea intimatei la plata diferenţelor drepturilor de cuvenite începând cu luna august 2010, dată la care i s-a recalculat pensia de serviciu, având în vedere că efectele HG 737/2010 au fost suspendate, fiind abrogată prin OUG 59/2011 şi până la rămânerea definitivă a cauzei.
A precizat că, a îndeplinit funcţia de grefier anterior pensionării, iar prin Decizia 138069/12.04.2007, reactualizată a beneficiat conform art.68 din Legea 567/2004 de de serviciu.
A arătat că la data de 01.09.2010, intimata i-a comunicat Decizia 138069/11.07.2011, prin care i-au fost recalculate drepturile de pensie, conform Legii 19/2000 şi a HG 737/2010, acestea diminuându-se faţă de cele stabilite iniţial, măsură pe care a contestat-o la Tribunalul Mehedinţi, în prezent cauza fiind suspendată, iar concomitent cu această contestaţie a solicitat şi suspendarea aplicabilităţii HG 737/2011, acţiune ce a fost admisă.
Ulterior, prin OUG 59/2011 s-a dispus revizuirea din oficiu a pensiilor prevăzute de art.1 lit.c) –h) din Legea 119/2010.
Faţă de decizia de revizuire, contestatoarea a arătat că aceasta este nelegală , fiind întocmită şi comunicată cu încălcarea prevederilor art.136 şi următoarele din Tratatul CEE, art.1 din Protocolul Adiţional 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art.13 şi 15 din aceeaşi convenţie şi a art.15 şi 20 din României, potrivit cărora, „ orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.
A mai arătat că, prin modul de lucru al Guvernului, referitor la adoptarea OUG 59/2011, se încalcă flagrant prevederile art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar conform jurisprudenţei Curţii, drepturile de pensie şi implicit cele salariale sunt considerate bunuri, în înţelesul Protocolului Adiţional 1 la Convenţie, astfel că, diminuarea pensiilor trebuie examinată prin raportare la aceste prevederi.
Mai mult, a arătat că, pensiile de serviciu urmăresc să asigure mijloacele de subzistenţă persoanelor care au îndeplinit funcţii specifice în interesul şi pentru folosul statului, speranţa legitimă a acestei categorii de personal fiind indisolubil legată de statul de drept.,
Contestatoarea a precizat că, jurisprudenţa CEDO este izvor de drept şi se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile dreptului intern, iar potrivit acestei jurisprudenţe, este reţinută posibilitatea prevalării de un drept dobândit dacă faptul generator al acestuia s-a produs în timpul unui statut anterior modificării dispoziţiilor statuare, astfel că este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege – ceea a pensiilor de serviciu, să nu poată fi concretizat în practică.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa reţine următoarele :
În conformitate cu prevederile art.68 alin.1 din Legea 567/2004, contestatoarea S.M. fost grefier în cadrul T.M., este beneficiara unei pensii de serviciu, conform Deciziei 138069 din 12.04.2007 şi din 13.05.2008.
Prin Legea 119/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi ale parchetelor au devenit pensii în înţelesul Legii 19/2000, privind sistemul public de pensii alte drepturi de asigurări sociale.
Potrivit art.3 din Legea 119/2010, pensiile de serviciu au fost recalculate prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar din cadrul instanţelor a fost stabilită prin HG 737/2010.
Având în vedere exigenţele instituite de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicţional cu ocazia aplicării Legii 119/2010 în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituţiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii dreptului de pensie în mod obiectiv şi justificat, a fost adoptată OUG 59/2010.
Potrivit art.1 din OUG 59/2011, pensiile de serviciu care au făcut obiectul recalculării, conform prevederilor Legii 119/2010, se revizuiesc din oficiu prin emiterea unei decizii de revizuire. Pentru revizuirea pensiilor se utilizează metodologia de calcul prevăzută de lege.
Prin aceeaşi ordonanţă a fost abrogată HG 737/2010.
Avându-se în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate, prin Decizia 138069/09.08.2010, pensia de serviciu acordată contestatoarei a fost recalculată în conformitate cu dispoziţiile Legii 119/2010 şi a HG 737/2010.
Prin decizia din 11.07.2011, pensia recalculată a fost supusă revizuirii din oficiu, conform art.1 din OUG 59/2011.
Contestatoarea a susţinut că, decizia de revizuire încalcă dispoziţiile art.15 şi 20 din Constituţia României şi art.1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Susţinerile nu sunt întemeiate, întrucât OUG 59/2011 a fost adoptată tocmai având în vedere exigenţele instituite de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicţional cu ocazia aplicării Legii 119/2010 şi prin aceasta dispoziţii HG 737/2010 au fost abrogate expres.
Ca urmare, pensia de serviciu, devenită pensie în conformitate cu Legea 119/2010, a fost revizuită din oficiu, conform metodologiei stabilite de OUG 59/2011 şi nu HG 737/2010 .
Instanţa constată că revizuirea pensiei nu s-a făcut cu încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum susţine contestatoarea.
Deşi, potrivit jurisprudenţei CEDO ( cauza Buchen contra Republicii Cehe – 2002) dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia un drept de proprietate privată în sensul celor cuprinse în art.1 din Primul Protocol , în cazul de faţă recalcularea pensiei de serviciu şi apoi revizuirea acesteia nu poate echivala practic cu o pentru cauză de utilitate publică, ci este justificată de legislaţie.
Pensiile de serviciu au în componenţă lor două elemente şi anume : pensia contributivă şi un supliment din partea statului, care prin cumularea cu pensia contributivă reflectă cuantumul pensiei de serviciu stabilită prin legi speciale. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor de stat şi este rezultatul contribuţiei fiecărui asigurat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat.
Acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale.
Această compensaţie ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie ca element constitutiv al acesteia.
Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată potrivit interpretării pe care CEDO a dat-o art.1 din Protocol, în noţiunea de „bun”, reprezintă din această perspectivă un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la intrarea în vigoare a noii legii, iar suprimarea acesteia pentru viitor nu are semnificaţia unei exproprieri, cu atât mai mult cu cât în speţă dreptul contestatoarei – pensia de serviciu – nu este obţinut printr-o hotărâre judecătorească, ci rezultă dintr-o lege.
Sub aspectul proporţionalităţii, trecerea de la pensia de serviciu la pensia în înţelesul Legii 19/2000 nu poate conduce eo ipso la încălcare a prevederilor CEDO astfel că trebuie avută în vedere şi marja mare de apreciere pe care Curtea Europeană o lasă statelor în stabilirea propriilor politici în această materie. Se apreciază că această marjă este şi mai mare atunci când necesitatea intervenţiei statului rezultă din consecinţele pe care criza economică internaţională le produce asupra deficitului bugetar.
Mai mut, din compararea celor două decizii emise de intimată, respectiv cea de recalculare şi cea de revizuire, se observă faptul că, cuantumul dreptului de pensie a rămas acelaşi, astfel că, contestatoarea nu a fost prejudiciată .
Ca atare, în mod legal pensia de serviciu a contestatoarei a devenit pensie în înţelesul Legii 19/2000, care ulterior a fost revizuită.
