R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinţa Nr. 211/2012
Şedinţa publică de la 19 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol se află soluţionarea contestaţiei de modificare unilaterală contact de muncă formulată de către petentul F C în contradictoriu cu intimata U C B.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns petentul personal asistat de avocat C M cu împuternicire avocaţială GJ nr.0007165 emisă în baza contractului de asistenţă juridică depusă la fila 4 din dosar şi pentru unitatea intimată P V cu delegaţie nr.9886 din data de 05.09.2011 depusă la fila 15 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, iar dosarul se află în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond.
Avocat C M , pentru petent, a invocat excepţia nulităţii absolute a deciziei contestate, solicitând admiterea acesteia, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată în sensul anulării deciziei nr.529/24.06.2011 emisă de unitatea intimată, repunerea petentului în situaţia anterioară, respectiv în meseria de muncitor-bucătar, obligarea unităţii intimate la plata diferenţei dintre drepturilor salariale cuvenite funcţiei de muncitor bucătar şi cele acordate pentru funcţia de îngrijitor, începând cu data de 24.06.2011 până la repunerea în situaţia anterioară, precum şi reactualizarea acestor drepturi cu indicele de inflaţie, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentantul unităţii intimate-consilier juridic P V a solicitat respingerea excepţiei invocate de petent, iar pe fondul cauzei solicită respingerea ca netemeinică şi nelegală a contestaţiei, fără cheltuieli de judecată, depunând la dosarul cauzei concluzii scrise şi înscrisuri (filele 105-107).
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj-Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. …….., petentul F C a chemat în judecată intimata U C B solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 529/24.06.2011 emisă de unitatea intimată, repunerea petentului în situaţia anterioară emiterii acestei decizii, obligarea unităţii intimate la plata drepturilor salariale cuvenite şi neacordate, precum şi reactualizarea acestor drepturi cu indicele de inflaţie pentru perioada cuprinsă între data când trebuiau acordate fiecare dintre salariile cuvenite şi data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-şi contestaţia, petentul a arătat că în fapt, a îndeplinit funcţia de muncitor bucătar la unitatea intimată U C B ,, începând cu data de 27.10.2008, conform contractului individual de muncă încheiat între angajat şi angajator, pe perioadă nedeterminată. Mai mult, arată petentul că activitatea a desfăşurat-o în cadrul bucătăriei din cadrul Complexului Studenţesc Debarcader, cu un program complet începând cu orele 08.00-16.00, îndeplinindu-şi obligaţiile de serviciu, dar începând cu data de 30.06.2011 i-a fost comunicată decizia nr.529 prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că postul său a fost restructurat şi că va trece de pe postul de muncitor bucătar pe post de îngrijitor.
Mai învederează petentul că această decizie este nelegală, fiind lovită de nulitate, întrucât nu îndeplineşte cerinţele legale nici ale unei modificări ale contractului individual de muncă şi nici ale unei decizii de concediere individuală. Aceasta decizie prin care nu se încetează contractul individual de muncă, dar se modifică ,,felul, locul muncii, condiţiile de muncă şi salariul ,,nu se putea dispune decât în baza acordului de voinţă al ambelor părţi, respectiv angajat şi angajator având în vedere dispoziţiile art. 41 din Codul Muncii. De asemenea nici în situaţia prevăzută de art.42 din Codul Muncii nu se poate modifica unilateral contractul individual de muncă, deoarece locul de muncă poate fi modificat unilateral de către angajator, ca urmare a delegării sau al detaşării, pe durata căreia, salariatul îşi păstrează funcţia şi celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă şi pentru ca această decizie să fie una de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, aceasta însemnă că angajatorul trebuia să respecte dispoziţiile art.65 Codul Muncii, iar decizia trebuia să conţină în mod obligatoriu cerinţele prevăzute de art. 74 din Codul Muncii, însă niciuna din aceste dispoziţii nu a fost respectată, aşa încât această decizie este lovită de nulitate. Mai mult, prevederile acestei decizii sunt abuzive, în realitate nu este efectivă, nu are o cauza reală şi serioasă.
S-a mai arătat că în cadrul Complexului Studenţesc, odată cu începerea activităţii studenţeşti, activitatea de bucătărie este absolut necesară, fiind servite de către studenţi două mese, prânz şi cina şi în cadrul acestui serviciu de administraţie a rămas un muncitor-bucătar pensionar cu o jumătate de normă, iar salariul de bază este asigurat din fonduri repartizate de la bugetul de stat, 1a care se adaugă o plată între 10-30% din fonduri proprii, astfel faţă de aceste considerente decizia este nulă şi nelegală.
În dovedire a depus petentul la dosar în fotocopie decizia nr. 529/24.06.2011, contractul individual de muncă, diploma de absolvire a şcolii profesionale seria FN nr. 136470, carta U C B ,, şi cartea de identitate seria GZ nr. 254357.
Intimata Universitatea ,, Constantin Brâncuşi ,, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii absolute a deciziei întrucât decizia contestată de către petent a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 65 din Legea nr.53/2003 cu modificările şi completările ulterioare, iar pe fondul cauzei respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei nr. 529/24.06.2011 ca temeinică şi legală.
Se arată de către intimată că intenţia de a restructura unul din cele două posturi de bucătar, dată în cursul anului prin Hotărârea nr.85/16.05.20011 de către Senatul Universităţii nu a fost contestată de către petent, acesta fiind actul administrativ principal, iar decizia este actul subsecvent. De asemenea decizia cuprinde motivele de fapt şi de drept care au stat la baza sa, respectiv reorganizarea activităţii, desfiinţarea (restructurarea) unuia din cele două posturi de bucătari, precum şi dificultăţile economico-financiare cu care s-a confruntat şi se confruntă intimata, iar restructurarea a corespuns din aceste considerente unei nevoi reale a intimatei şi nu a fost un pretext de înlăturare a petentului din cadrul acesteia. Mai mult desfiinţarea locului de muncă a îndeplinit condiţiile cumulative cerute de lege, respectiv : desfiinţarea postului să fie determinată de dificultăţile economice prin care trece angajatorul, ca spre exemplu pierderile economice şi imposibilitatea obiectivă de a îndeplini obligaţiile contractuale, de transformările tehnologice care se impun şi care pot viza întreaga activitate a intimatei sau doar a unor compartimente, sau de reorganizare a activităţii angajatorului în scopul eficientizării activităţii .
De asemenea se învederează că intimata s-a aflat în prezenţa unei cauze reală şi totodată obiectivă, întrucât restructurarea unuia din cele doua posturi de bucătar a avut loc ca urmare a existenţei unuia din motivele enumerate expres şi limitativ de art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, iar nu ca urmare a atitudinii subiective a intimatei faţă de salariatul pe care îl consideră că nu mai corespunde postului. Mai mult criza economică a intimatei, dificultăţile financiare ale acesteia în special, eforturile susţinute ale conducerii intimatei de a menţine întregul personal existent, imposibilitatea de a organiza concursuri pentru ocuparea posturilor vacante, indiferent de natura acestora, încetarea raporturilor de muncă cu acordul părţilor, în mod unilateral prin demisie sau în urma pronunţării unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, dar şi adoptarea unor acte administrative de raţionalizare a cheltuielilor prin restructurare, care vizau printre altele şi un post de bucătar, sunt suficiente motive să adopte şi să emită actele administrative invocate în sfera legalităţii şi temeiniciei.
S-a mai arătat că dificultăţile economico-financiare reale, obiective ş i concrete cu care se confruntă intimata sunt datorate scăderii drastice a alocaţiei bugetare acordate
intimatei de către M.E.C.T.S., scăderii substanţiale a cifrei anuale de şcolarizare şi implicit a
numărului de studenţi, eliminarea unor taxe percepute de către subscrisa şi care se constituiau venituri proprii, prin intrarea în vigoare a noi legi a educaţiei naţionale şi imposibilitatea normei de plată cu ora către cadrele didactice asociate, reorganizarea întregii activităţi cuprinzând şi nivelul funcţiilor de conducere, astfel prin această măsură a restructurării intimata a realizat o economie substanţială privind salariile, restructurându-se un post cu normă întreagă şi plătind un salariu lunar mai mic celuilalt bucătar, salariu corespunzător unei fracţiuni din normă întreagă ( 1 ).
S-a depus la dosar de către unitatea intimată în fotocopie, hotărârea nr. 282 din data de 28 iulie 2011, hotărârea nr. 85 din data de 16 mai 2011, decizia nr.529 din data de 24.06.2011, actul adiţional nr. 2 la contractul de muncă nr.452/27.10.2008, contractul de muncă nr. 452 din data de 27.10.2008 .
Intimata U C B ”a formulat note de şedinţă prin care a reiterat susţinerile formulate prin întâmpinare, depunând practică judiciară.
În dovedire, a depus, în copie: Hotărârea nr.81 din 09.03.2011a Senatului, adresa nr.10852/03.10.2011, adresa nr.10847 din
03.10.2011, U C B”, referatul nr.10696 din 28.09.2012.
Faţă de excepţia nulităţii absolute a deciziei invocată de petent, instanţa va admite excepţia şi constată nulitatea absolută a deciziei pentru următoarele considerente:
Instanţa constată însă că în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. 1 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai cu acordul părţilor. Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că oricare dintre elementele contractului individual de muncă poate fi modificat, cu titlu de excepţie, în mod unilateral, numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute în cod.
În conformitate cu dispoziţiile art.48 din Codul Muncii, angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului şi în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului.
De asemenea, intimata nu a susţinut că modificarea felului muncii a fost luată ca sancţiune, ci a invocat măsuri de eficientizare a activităţii sale. O astfel de apărare nu poate fi primită de instanţă, această situaţie nefiind prevăzută de dispoziţiile legale enunţate.
Nu poate fi primită nici susţinerea intimatei potrivit căreia petentului i s-a propus mutarea la un alt compartiment ca îngrijitor, tocmai pentru a fi îndeplinită a doua condiţie de fond intrinsecă necesară pentru validitatea deciziei contestate întrucât decizia contestată nu este o decizie care îndeplineşte cerinţele unei modificări a contractului individual de muncă şi nici prevederile art.76 lit.d) din Codul Muncii, întrucât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 64 din Codul muncii.
Mai mult decât atât, intimata a emis un act adiţional la contractul individual de muncă al petentului (fila 28 din dosar) prin care se precizează la art.1 că se modifică contractul individual de muncă începând cu data de 24.06.2011 când se va trece de pe postul de muncitor bucătar din cadrul Complexului Studenţesc Debarcader, pe postul de îngrijitor în cadrul Serviciului Administrativ, Achiziţii şi Investiţii, urmare a restructurării postului de muncitor bucătar, act adiţional pe care petentul nu l-a semnat.
În acest context, intimata nu a putut justifica modificarea unilaterală a felului muncii şi că principiul stabilităţii în muncă a fost încălcat.
De asemenea potrivit art.65 din Codul Muncii „Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Dispoziţiile art.76 din Codul muncii statuează faptul că decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:
a) motivele care determină concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.
Ori prevederile art.78 din acelaşi act normativ stabilesc în mod imperativ “faptul că concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Analizând decizia nr.529/24.06.2011(fila 5 din dosar) nu rezultă însă că măsura dispusă de intimată reprezintă o restructurare a postului petentului, în preambulul deciziei fiind enumerate Hotărârea nr.85/2011 a Biroului Senatului U C B ”, Contractul Colectiv de muncă unic la nivelul Universităţii şi art. 64 pct.g din Carta Universităţii fără a fi îndeplinite condiţiile obligatorii prevăzute de art.78 din Codul Muncii. Singura menţiune referitoare la restructurare a fost făcută în art.1 din decizie şi anume „urmare a restructurării postului de muncitor bucătar”.
Prin urmare nu poate fi reţinută apărarea intimatei cum că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art.65 din Codul Muncii cu modificările şi completările ulterioare.
Simpla menţiune în preambulul deciziei a Hotărârii nr.85/16.05.2011 a Biroului Senatului Universităţii „Constantin Brâncuşi” nu înlocuieşte expunerea motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza sa şi care au fost menţionate în întâmpinare de intimată.
Mai mult decât atât, din lecturarea hotărârii mai sus menţionate (filele 24-26 din dosar) reiese că singura menţiune referitoare la restructurarea postului petentului este la art.16 prin care „se aprobă restructurarea unui post de muncitor–bucătar şi pentru a găsi soluţii privind eficientizarea activităţii la Complexul Studenţesc Debarcader”, neanalizându-se sub nici o formă „reorganizarea activităţii, desfiinţarea (restructurarea) unuia din cele două posturi de bucătari, precum şi dificultăţile economico-financiare cu care s-a confruntat şi se confruntă
intimata „ aşa cum se menţionează în întâmpinare (fila 17 din dosar ) „ .
Astfel, în ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine temeinicia contestaţiei formulată de către petent pentru următoarele considerente:
Intimata arătat că motivele care au determinat concedierea petentei au fost dificultăţile economico-financiare reale, obiective şi concrete cu care se confruntă instituţia, respectiv, scăderi drastice a alocaţiei bugetare acordate de către M.E.C.T.S., scăderea substanţială a cifrei anuale de şcolarizare, şi implicit a numărului de studenţi, eliminarea unor taxe percepute şi care constituiau venituri proprii, imposibilitatea achitării normei de plată cu ora către cadrele didactice asociate.
În fapt, petentul a fost angajatul intimatei Universitatea „Constantin Brîncuşi”, în funcţia de muncitor-bucătar, începând cu 27.10.2008, conform contractului individual de muncă (filele 6-8 din dosar) şi până la data de 24.06.2011 când postul său a fost restructurat şi petentul fost trecut pe postul de îngrijitor , fără a se preciza temeiul juridic al măsurii luate.
Motivele invocate de intimată în luarea acestei măsuri, au fost reorganizarea activităţii, desfiinţarea (restructurarea) unuia dintre cele două posturi de muncitor-bucătar, precum şi dificultăţile de ordin economico – financiar cu care se confruntă aceasta.
În speţă, nu există o cauză reală şi serioasă a desfiinţării postului petentului.
Cu privire la respectarea dispoziţiile art. 65-66 din Codul Muncii, instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile acestui articol, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă , să aibă o cauză reală şi să fie serioasă.
Prin caracterul efectiv al desfiinţării locului de muncă trebuie să se înţeleagă respectarea cerinţei ca respectivul loc de muncă să fi fost suprimat din statul de funcţii.
Pentru ca o cauză să fie reală şi serioasă este necesar să fie întrunite următoarele condiţii : să aibă caracter obiectiv, respectiv în temeiul Codului Muncii (art.65 alin.1), să fie impusă de dificultăţi economice, transformări tehnologice sau de o reorganizare a activităţii, cauza trebuind să fie independentă de factori subiectivi ; să fie precisă (exactă) , să constituie veritabilul motiv al concedierii, adică să nu disimuleze în alt temei (cum ar fi intenţia de a-l concedia cu orice chip pe un anumit salariat, prin susţinerea uneia dintre ipotezele stabilite de art.65 alin.1); să fie serioasă, în sensul că dificultăţile economice, transformările tehnologice sau o reorganizare a activităţii, după caz, să aibă o anumită gravitate care să impună cu adevărat reducerea unui loc de muncă sau unor locuri de muncă, respectiv să existe un raport proporţional între cauză şi efect.
În ceea ce priveşte caracterul efectiv al desfiinţării locului de muncă, instanţa reţine că un post de muncitor–bucătar a fost desfiinţat, dar desfiinţarea locului de muncă nu a avut o cauză reală şi serioasă.
În ceea ce priveşte faptul că nu a existat o cauză reală şi serioasă, instanţa reţine din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că prin hotărârile interne emise la nivelul instituţiei de învăţământ superior, respectiv, Hotărârea nr.282/28.07.2011 a Senatului UCB, ulterioară de altfel măsurii restructurării postului petentului s-a hotărât reducerea programului de lucru şi numărul de zile reduse pentru fiecare persoană/lună(filele 51-53 din dosar ).
Prin Hotărârea nr. 90/07.07.2011(filele 57 -59) de asemenea nu există nici o referire la dificultăţile economice existente şi nici cu privire la măsurile de eficientizare a activităţii în vederea redresării .
Nici prin Hotărârile nr.81/09.03.2011, 80 din 25.02.2011(filele 60-76 ) nu se face nici o referire concretă la necesitatea restructurărilor ca urmare situaţiei financiare a unităţii.
Toate celelalte aspecte invocate de intimată constând în măsuri de raţionalizare strictă şi imediată a cheltuielilor, au fost infirmate de chiar de înscrisurile depuse de intimată şi menţionate mai sus.
Potrivit adresei nr.13257/15.12.2011 postul rămas în urma restructurării pe petentului este ocupat în prezent de Bălăşin Pătru pensionar cu grad de invaliditate, conform deciziei nr.714/19.02.2010 a Casei Judeţene de Pensii Gorj.
Mai mult decât atât, din situaţia privind cheltuielile de personal pentru funcţia de muncitor bucătar şi adresa nr.423/17.01.2012 în anul universitar 2011/2012, la Căminul Studenţesc Debarcader au servit masa în medie un număr de 41 studenţi/lună , prin urmare a crescut numărul de studenţi ulterior măsurii desfiinţării postului petentului, ceea ce nu mai justifica măsura desfiinţării postului .
Sintagma invocată de intimată în decizia de concediere, respectiv desfiinţarea postului a fost obiectiv determinată de necesitatea reorganizării instituţiei de învăţământ superior, implică nu doar invocarea unor simple motive de ordin economic, ci este necesară dovedirea unor greutăţi reale în ansamblul activităţii societăţii, aspect pe care intimata nu l-a dovedit aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
De asemenea, intimata nu a demonstrat că restructurarea postului petentului este singura soluţie posibilă în redresarea sa economică, celelalte măsuri de reorganizare dovedindu-se insuficiente sau inadecvate, angajatorul trebuind să aducă justificări serioase legate de necesitatea desfiinţării postului raportat la motivele de ordin economic, de dovedirea unor greutăţi reale din punct de vedere financiar pe care nu le poate depăşi decât prin desfiinţarea anumitor posturi (în speţă postul de muncitor-bucătar).
Or, deşi conform art. 287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, petentul nu este ţinut să facă dovada unui fapt negativ din raţiuni evidente, ţinând de imposibilitatea dovedirii unui asemenea fapt. Faptul negativ nu poate fi dovedit decât indirect prin proba faptului pozitiv contrar.
Faţă de toate aceste considerente, tribunalul apreciază că intimata nu a făcut dovada legalităţii deciziei contestate astfel încât urmează să admită contestaţia şi în baza art.80 din Codul Muncii va fi obligată intimata să repună petentul în situaţia anterioară emiterii deciziei, respectiv funcţia de muncitor bucătar în cadrul Complexului Studenţesc Debarcader şi obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite funcţiei de muncitor bucătar şi cele acordate pentru funcţia de îngrijitor, începând cu data de 24.06.2011 şi până la repunerea în situaţia anterioară, reactualizate la data plăţii efective.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata către petent a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanţei nr.95 din 15.09.2011 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 529/24.06.2011 invocată de petent.
Constată nulitatea absolută a deciziei nr.529/24.06.2011 şi pe fond admite contestaţia formulată de către petentul F C cu domiciliul judeţul Gorj în contradictoriu cu intimata U C B ,, cu sediul judeţul Gorj.
Obligă intimata să repună petentul în situaţia anterioară emiterii deciziei, respectiv funcţia de muncitor bucătar în cadrul Complexului studenţesc Debarcader.
Obligă intimata la plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite funcţiei de muncitor bucătar şi cele acordate pentru funcţia de îngrijitor, începând cu data de 24.06.2011 şi până la data repunerii în situaţia anterioară, reactualizată la data plăţii efective.
Obligă intimata la plata către petent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică azi, 19.01.2012, la Tribunalul Gorj.
