Potrivit art. 178 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, contractul individual de muncă al persoanelor care ocupă funcţia de manager se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului.
Ca efect al acestei dispoziţii se impune ca la încetarea contractului de management să se dispună reintegrarea salariatului pe funcţia şi postul deţinute anterior acestei suspendări de drept a contractului său de muncă.
Secţia I civilă, Decizia nr. 613 din 13 martie 2013
Prin decizia nr. 613/13.03.2013, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 5429 din 26.11.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât Spitalul Orășenesc, a modificat în tot sentința sus menționată, în sensul că a admis acțiunea, cu consecința reintegrării reclamantului în funcția și pe postul pe care le-a deținut anterior intervenirii contractului de management nr. 374/30.03.2007, în cadrul Spitalului Orășenesc, fiind obligată pârâta la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și la alte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data de 2.12.2010 până la data reintegrării efective.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că obiectul prezentei acțiuni îl constituie solicitarea reclamantului de a fi reintegrat în cadrul Spitalului Orășenesc B, în funcția și postul deținute anterior numirii sale în funcția de manager al Spitalului de Boli Infecțioase P, urmare a intervenirii contractului de management nr. 374/30.03.2007.
Potrivit art. 178 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, contractul individual de muncă al persoanelor care ocupă funcția de manager se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului.
Cu toate acestea, deși reclamantul a solicitat întreruperea contractului de muncă pentru intervenirea acestei situații, conform cererii înregistrate sub nr. 667/30.03.2007, pârâta a emis decizia nr. 53/30.03.2007 prin care s-a dispus ca începând cu data de 1.04.2007 contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată al reclamantului să înceteze conform art. 55 lit. b) C.muncii.
Această decizie a format obiectul controlului judiciar ca urmare a contestării de către reclamant, iar prin sentința civilă nr. 2167/04.10.2011 Tribunalul Prahova a admis contestația acestuia și a anulat decizia sus arătată, motivat de faptul că ea a avut la bază o cerere dactilografiată prin care se solicita încetarea contractului în temeiul art. 55 lit. b) C.muncii, dar cu același număr, respectiv nr. 667/30.03.2007 mai exista și o cerere olografă prin care contestatorul solicita întreruperea contractului de muncă.
Având în vedere că această din urmă cerere era scrisă, datată și semnată de către contestator, cât și aplicând principiul in dubio pro reo, tribunalul a apreciat că voința acestuia a fost de a întrerupe contractul de muncă pe perioada exercitării funcției de manager, și nu de a înceta raporturile de muncă cu unitatea intimată.
Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 1274/28.03.2012, astfel încât se bucură de puterea de lucru judecat.
La încetarea funcției de manager (conform dispoziției nr. 8286/29.11.2010 a Primăriei P), prin cererea nr. 2146/22.11.2010, contestatorul a solicitat reîncadrarea, începând cu data de 1.12.2010, pe postul avut anterior, dar intimata a constatat că la acea dată nu se putea dispune reîncadrarea întrucât contractul de muncă era desfăcut, potrivit deciziei nr. 53/30.03.2007 ce a fost anulată ulterior, așa cum s-a arătat maia sus.
Ca atare, s-a procedat la încheierea unui contract de muncă pe durată determinată de trei luni, astfel cum rezultă din adresa Direcției de Sănătate Publică P nr. 580/17.01.2011, această situație de provizorat finalizându-se prin decizia nr. 28/15.07.2012 de încetare a contractului individual de muncă.
Existența acestui contract pe durată determinată și încetarea acestuia nu poate avea relevanță în judecarea prezentei pricini câtă vreme această situație de fapt era impusă de decizia nr. 53/2007 de încetare a contractului de muncă al contestatorului ce a fost anulată ulterior, abia la data de 4.10.2011, prin sentința civilă nr. 2167 a Tribunalului Prahova rămasă irevocabilă la data de 28.03.2012.
Având în vedere cele expuse mai sus, curtea de apel a constatat că în mod greșit Tribunalul Prahova a dat prevalență faptului că ulterior solicitării de reîncadrare a contestatorului acesta a acceptat să încheie un contract de muncă pe durată determinată cu intimata, contract ce a încetat prin ajungerea la termen la data de 20.07.2011, conform deciziei nr. 28/15.07.2012, decizie menținută prin respingerea contestației formulate de reclamant prin sentința civilă nr. 4329/2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, irevocabilă prin nerecurare.
Sub acest aspect instanța de recurs a constatat că decizia nr. 53/30.03.2007 este actul care a condus la încheierea unui contract de muncă pe o perioadă determinată, iar anularea ei are un efect determinant asupra actelor subsecvente.
Tribunalul a reținut în mod greșit că în cadrul acțiunii prin care a fost anulată decizia nr. 53/2007 sus arătată trebuia să se solicite și reintegrarea contestatorului și plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, câtă vreme, așa cum s-a arătat anterior, contractul de muncă al reclamantului era suspendat la data emiterii deciziei din anul 2007 ca urmare a încheierii contractului de management cu Spitalul de Boli Infecțioase P.
Efectul legal al anulării deciziei sus arătate nu poate fi decât acela de a se constata suspendarea de drept a contractului de muncă al reclamantului, respectiv contractul nr. 34/1992, astfel cum a fost prelungit prin actele adiționale, până la încetarea funcției de manager ocupată de contestator, conform art. 178 alin. (5) din Legea nr. 95/2006.
Reintegrarea contestatorului pe funcția și postul deținute anterior acestei suspendări de drept a contractului său de muncă pe perioada exercitării mandatului de manager face obiectul prezentei acțiuni ca efect al respingerii cererii de reintegrare depuse la data de 22.11.2010.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 178 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, curtea de apel a admis recursul declarat în cauză, constatând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., fiind fondate motivele de nelegalitate invocate de către recurent.
Existența unei hotărâri a Consiliului Local B, respectiv HCL nr. 31/2011, prin care s-a aprobat structura organizatorică a Spitalului Orășenesc B, nu poate impieta asupra punerii în și admiterii cererii de reintegrare a contestatorului în funcția și postul avute anterior, câtă vreme, astfel cum rezultă din anexa acesteia, încă mai este prevăzut un cabinet de boli infecțioase.
Pe de altă parte, este nerelevantă existența sau nu, la acest moment, a unui post în cadrul Spitalului Orășenesc B, asemănător celui ocupat de reclamant anterior ocupării funcției de manager al Spitalului de Boli Infecțioase P, câtă vreme la data încetării funcției de manager, intimata avea obligația de reîncadrare a reclamantului pe postul și funcția avute anterior conform contractului de muncă încheiat cu acesta, ce fusese – sau trebuia – suspendat de drept.
în aceste condiții, a fost obligată pârâta la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate, precum și alte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de 2.12.2010, data de la care trebuia reintegrat și până la data reintegrării efective, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
(Judecător Mioara Grecu)
