Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 3725/R din 24 octombrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 997 din 20.05.2011, a Tribunalului Maramureş a fost respinsă cererea formulată, precizată şi completată de reclamanta S.M. în contradictoriu cu pârâtul Ansamblul Folcloric Naţional „T.” Baia Mare.
A fost respinsă ca tardivă cererea reclamantei privind constatarea nulităţii contractul individual de muncă pe durată determinată nr. 733/19 august 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Aşa cum reiese din carnetul său de muncă, reclamanta a fost angajată la instituţia pârâtă la data de 01.01.1990 pe postul de dansatoare, iar până la data de 01.06.2004 contractele individuale de muncă erau încheiate pe durata unei stagiuni.
De la data de 01.06.2004 părţile au convenit încheierea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, ce a fost materializat în înscrisul înregistrat sub nr. 197/28.06.2004 (poz.84 din carnetul de muncă).
Conform înscrierii de la poziţia 101 din carnetul de muncă, prin actul adiţional nr. 527/2008 părţile au consimţit la modificarea duratei nedeterminate a contractului individual de muncă nr. 197/28.06.2004 în durată determinată şi schimbarea funcţiei reclamantei din „dansatoare” în „balerină”.
La data de 31.08.2008 contractul individual de muncă nr. 197/28.06.2004 modificat prin actul adiţional nr. 527/2008 a încetat de drept prin expirarea terenului pentru care a fost încheiat.
La data de 01.09.2008 reclamanta şi pârâtul au încheiat un nou contract individual de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat sub nr. 802/01.09.2008.
Apoi la data de 19.08.2009, aşa cum reiese şi din înscrierea de la poziţia 105 din carnetul de muncă, părţile au încheiat un nou contract individual de muncă pe durată determinată, de un an, cu începere din 31.08.2009, respectiv contractul de muncă nr. 733/19 august 2009.
Reclamanta a recunoscut că a semnat contractul individual de muncă nr. 733/19 august 2009 şi, întrebată fiind de instanţă raportat la afirmaţiile din precizările de acţiune dacă invocă eroarea-ca viciu de consimţământ – la încheierea acestui contract pe durată determinată, a arătat, prin mandatarul avocat, că nu a înţeles să o invoce, motivul de nulitate absolută al acestui contract fiind cel indicat în completarea cererii de chemare în judecată din 15.02.2011.
A menţionat că cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului individual de muncă nr. 733/19 august 2009 e imprescriptibilă.
Pronunţându-se asupra excepţiei tardivităţii capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului individual de muncă nr. 733/19 august 2009 instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 283 lit. d din Legea 53/2003 în forma iniţială, respectiv art. 268 al. 1 lit. d după republicare, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
Reclamanta contestă încheierea contractului de muncă pe durată determinată după ce acest contracte şi-a încetat existenţa, situaţie ce atrage, în condiţiile prevederilor legale invocate, tardivitatea acţiunii.
Nu s-a putut reţine că nulitatea absolută a clauzei contractuale din contractul individual de muncă pe durată determinată şi din actul adiţional poate fi invocată oricând, întrucât în speţă au aplicabilitate prevederile legislaţiei muncii, derogatorii de la dreptul comun şi obligatorii potrivit interpretării sistematice a legii civile, ţinând seama de raportul dintre legea generală şi legea specială.
Faţă de cele arătate, instanţa a respins ca tardivă cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului individual de muncă nr. 733/19 august 2009 formulată de reclamantă.
În ce priveşte nulitatea comunicatului nr. 622/23.08.2010, instanţa a constatat că prin acesta reclamantei i s-a adus la cunoştinţă expirarea raportului de muncă la data de 31.08.2010 ca urmare a încetării de drept a contractul individual de muncă nr. 733/19 august 2009, prin împlinirea termenului pentru care a fost încheiat.
Potrivit art. 55 Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta de drept, prin acordul părţilor şi ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, iar aşa cum reiese din cuprinsul art. 56 lit. j Codul muncii, la data expirării termenului, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată încetează de drept.
Fiind vorba de o încetare în virtutea legii – ope legis – contractul este reziliat în chiar momentul ajungerii la termen, fără să mai fie nevoie de vreo formalitate, ori de intervenţia unui act al angajatorului.
Legea nu statorniceşte întocmirea unui act constatator al încetării de drept a contractului, care oricum nu ar putea avea ca efect stabilirea unui alt moment subsecvent al încetării contractului.
Aşadar, contractul de muncă al reclamantei a încetat de drept la data stabilită de comun acord, 31.08.2010, iar prin comunicatul contestat – nr. 622/23.08.2010- angajatorul nu a dispus încetarea, ci a constatat-o în condiţiile art. 56 lit. j. Codul muncii.
În acest condiţii, indiferent de motivele invocate, anularea comunicatului nr. 622/23.08.2010 nu este justificată şi, oricum, nu ar avea ca şi consecinţă continuarea raporturilor de muncă şi a contractului de muncă ce a încetat în virtutea legii şi, implicit, nici reintegrarea reclamantei .
Ca urmare instanţa, în baza art. 269 al. 1 coroborat cu art. 56 lit. i Codul muncii republicat, a respins cererea reclamantei de anulare a comunicatului nr. 622/23.08.2010 şi capătul accesoriu acestuia de reintegrare pe funcţia deţinută anterior, ca nefondate.
Referitor la obligarea pârâtului să respecte contractul individual de muncă nr. 802/01.09.2008 încheiat pe durată nedeterminată şi la plata drepturilor salariale în favoarea reclamantei începând din data de 01.09.2010 şi până la efectiva reintegrare, instanţa a reţinut următoarele:
Prin contractul individual de muncă nr. 802/26.08.2008 încheiat pe durată nedeterminată, reclamanta a consimţit să presteze în beneficiul pârâtei activitate salariată de balerină, cu începere de la data de 01.09.2008.
La data de 19 august 2009 între părţi a intervenit un nou acord de voinţe materializat în contractul individual de muncă pe durată de 1 an înregistrat sub nr. 733.
Susţinerea reclamantei conform căreia acest nou acord de voinţe, în lipsa unei stipulări exprese, nu a produs nici un efect asupra contractului individual de muncă nr. 802/01.09.2008 şi a raportului de muncă care a luat naştere în baza lui este total nefondată.
Legea nu exclude cumulul de funcţii chiar la acelaşi angajator, ce ar rezulta din încheierea a încă unui contract pe lângă cel existent, indiferent de natura activităţii.
Însă, în speţă, în perioada de valabilitate a contractului individual de muncă nr. 733/ 2009 reclamanta a nu a deţinut două funcţii de balerină, nu a prestat activitate de balerină 16 ore pe zi (8h+8h) şi nici nu a încasat două salarii, ceea ce conduce la concluzia că cele două contracte de muncă: nr. 802/01.09.2008 şi nr. 733/ 19.08.2009 nu s-au derulat concomitent, ci, dimpotrivă, chiar nematerializat în formă scrisă, a existat consimţământul ambelor părţi de a înceta contractul individual de muncă nr. 802/01.09.2008.
Manifestarea neîndoielnică a reclamantei de a înceta contractul individual de muncă nr. 802/01.09.2008 reiese din încheierea unui nou contract, căci dacă s-ar fi dorit doar modificarea duratei acestuia, părţile puteau încheia un act adiţional.
Faţă de aceste considerente, instanţa, reţinând că, o dată cu încheierea contractului individual de muncă nr. 733/ 2009, părţile au consimţit să înceteze contractul individual de muncă nr. 802/01.09.2008, a respins ca nefondate cererile reclamantei privind obligarea pârâtului să respecte contractul individual de muncă nr. 802/01.09.2008 încheiat pe durată nedeterminată şi plata drepturilor salariale începând din data de 01.09.2010 şi până la efectiva reintegrare.
Apoi, văzând că înscrierea de la poziţia 105 din carnetul de muncă al reclamantei s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 6 din Decretul 92/1976, instanţa a respins cererea de anulare a acesteia, ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.M. solicitând modificarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii în sensul repunerii acesteia pe funcţia deţinută anterior în baza contractului individual de muncă nr.802/1.09.2008, încheiat pe perioadă nedeterminată şi obligarea pârâtei intimate la plata drepturilor salariale începând cu
01.09.2010 până la efectiva reîncadrare.
În subsidiar, a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în vederea suplimentării probatoriului.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că prin acţiunea precizată a susţinut că a încheiat Contractul de muncă nr. 733/19.08.2009 pe durata determinată, corespunzătoare unei stagiuni, deşi avea încheiat Contractul individual de muncă nr. 802/1.09.2008 pe perioada nedeterminată, întrucât conducerea instituţiei a încunoştinţat-o despre modificările intervenite în legislaţia ce guvernează organizarea şi funcţionarea instituţiei. Argumentele aduse de reprezentantul pârâtei au fost în sensul ca s-a revenit la procedura anterioară, potrivit căreia contractele vor fi încheiate pe durata unei stagiuni, dar vor avea o în timp de natură a
asigura continuitatea, urmând ca, în condiţiile în care legislaţia va permite, să revină la vechiul contract.
A avut garanţia ca lucrurile se vor petrece întocmai şi chiar o dovada în sensul ca în noul contract nu se va face nici o menţiune cu privire la încetarea ori modificarea contractului pe durata determinata.
A semnat contractul de pe durata determinata tocmai pentru ca nu se făcea nici o referire la contractul pe durata determinata şi nici în cartea de munca nu s-au făcut astfel de modificări.
Adăugirile de la poziţia 105 din cartea de munca, la care face trimitere instanţa, au fost făcute ulterior şi nu au la baza nicio dispoziţie prin care să se fi luat măsura încetării contractului de muncă nr. 802/26.08.2005, conform art. 55 lit. b) din Legea nr. 53/2000 şi arte 13 alin (1) şi
(3) din Legea nr. 353/2007.
În lipsa unui astfel de act, dar şi a evidenţei că înscrierea este ulterioară şi făcută în scopul de a acoperi o nelegalitate, a cerut instanţei anularea înscrierii din cartea de muncă, cerere asupra căreia nu s-a pronunţat.
Primind Adresa nr. 622/23.08.2010 de înştiinţare că la 31.08.2010 îi expira raportul de muncă şi refuzându-se încheierea unui alt contract pe stagiune, a solicitat ca raporturile de muncă să se deruleze în baza Contractului nr. 802/1.09.2008, a cărui efecte nu au fost modificate ori încetate în mod expres.
A încercat în fata instanţei să fac dovada susţinerilor, cerând audierea unor martori, aflaţi în aceeaşi situaţie, pentru a demonstra înţelegerea avută, constând în promisiunea încheierii de contracte succesive ori a revenirii la contractul iniţial, încheiat pe durată nedeterminată.
În opinia reclamantei, instanţa a respins în mod nejustificat aceasta probaţiune şi din acest motiv a fost în eroare în ceea ce priveşte esenţa problemei.
Lămurirea acestor aspecte se impunea cu atât mai mult cu cât realitate a faptelor demonstrează că pârâtei nu i-a fost aplicabilă legislaţia invocata şi nu se impunea încheierea unor contracte pe durata determinata, care să se suprapună peste contractul aflat în derulare.
OG nr. 21/2007, modificata prin Legea nr. 253/2007 în aplicarea căreia a fost dată Hotărârea nr. 1672/2008 au fost adoptate şi au intrat în vigoare anterior datei de 26.08.2008, când s-a încheiat contractul individual de muncă pe durata nedeterminata şi cu începere din
1.09.2008.
Daca legislaţia era aplicabilă instituţiei pârâte, cu siguranţă, după intrarea ei în vigoare nu s-ar fi putut încheia contracte pe durata determinată, aşa cum s-a întâmplat în cazul tuturor angajaţilor.
Prin actele normative invocate se prevedea posibilitatea înfiinţării unor instituţii de spectacole sau concerte, în subordinea autorităţilor administraţiei publice, dar a căror înfiinţare şi funcţionare trebuia aprobata prin hotărârea autorităţii în subordinea căreia funcţionează şi înregistrate intr-un registru special.
Pârâta funcţiona în subordinea Consiliului Judeţean Maramureş, autoritate administrativa care nu a primit nici o solicitare de modificare şi astfel nu exista o hotărâre în acest sens.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reţine următoarele:
În mod corect a reţinut instanţa de fond că în conformitate cu dispoziţiile art. 268 alin. 1 lit. d (fostul art. 283 alin. 1 lit. d) din Codul muncii constatarea nulităţii unui contract individual de muncă se poate solicita pe durata existenţei sale.
Întrucât Contractul individual de muncă nr. 733/19.08.2009 şi-a încetat existenţa în data de 31.08.2010, în mod judicios tribunalul a respins ca tardivă cererea de constare a nulităţii absolute a contractului menţionat anterior, acţiunea reclamantei fiind promovată în 10.09.2010.
Aşa cum judicios a apreciat şi instanţa de fond, recurenta nu a exercitat în cadrul intimatului două funcţii de balerină, nu a prestat activitate 16 ore pe zi şi nu a încasat două salarii, ceea ce înseamnă că cele două contracte de muncă (nr. 802/01.09.2008 şi nr. 733/19.08.2009) nu s-au derulat concomitent. În consecinţă, chiar dacă între părţi nu s-a încheiat un înscris care să constate încetarea contractului individual de muncă nr. 802/01.09.2008, a existat
consimţământul ambelor părţi la o astfel de încetare, în condiţiile în care între acestea s-a încheiat un nou contract de muncă pentru aceeaşi funcţie, dar pe durată determinată. În consecinţă, administrarea probei testimoniale cu privire la acest aspect era inutilă, iar o eventuală „înţelegere” între conducerea unităţii, instituţie publică aflată în subordinea Consiliului Judeţean Baia Mare şi recurentă cu privire la promisiunea de a se încheia contracte succesive sau de a se reveni la contractul iniţial, oricum nu putea să producă efecte juridice.
Contrar celor invocate de recurentă, instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la solicitarea de anulare a înscrierii de la poziţia 105 din carnetul de muncă al reclamantei, apreciind în mod judicios că aceasta s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 6 din Decretul 92/1976.
Chiar dacă ar fi adevărate susţinerile recurentei în sensul că intimatei nu i se aplică OG 21/2007 modificată prin Legea 253/2007, respectiv că nu se impunea încheierea unui contract pe durată determinată, acest aspect nu influenţează modul de soluţionare a cauzei, în condiţiile în care recurenta şi-a exprimat neîndoielnic consimţământul pentru încheierea unui contract pe durată determinată cu pârâta.
Pentru aceste considerente, apreciindu-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior, a art. 3041 şi 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză. (Judecător Laura Dima)
