Constatarea nulităţii unui contract individual de muncă se poate solicita pe durata existenţei sale.
Chiar dacă între părţi nu s-a încheiat un înscris care să constate încetarea unui contract individual de muncă, a existat consimţământul ambelor părţi la o astfel de încetare, în condiţiile în care între acestea s-a încheiat un nou contract de muncă pentru aceeaşi funcţie, dar pe durată determinată. În consecinţă, administrarea probei testimoniale cu privire la acest aspect era inutilă, iar o eventuală „înţelegere” între conducerea unităţii şi recurentă cu privire la promisiunea de a se încheia contracte succesive sau de a se reveni la contractul iniţial, oricum nu putea să producă efecte juridice.
Secţia I civilă, Decizia nr. 3725 din 24 octombrie 2011
Prin sentința civilă nr. 997 din 20.05.2011 a Tribunalului Maramureș a fost respinsă cererea formulată, precizată și completată de reclamanta S.M. în contradictoriu cu pârâtul Ansamblul Folcloric Național „T.” Baia Mare.
A fost respinsă ca tardivă cererea reclamantei privind constatarea nulității contractului individual de muncă pe durată determinată nr. 733/19.08.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Așa cum reiese din carnetul său de muncă, reclamanta a fost angajată la instituția pârâtă la data de 1.01.1990 pe postul de dansatoare, iar până la data de 1.06.2004 contractele individuale de muncă erau încheiate pe durata unei stagiuni.
De la data de 1.06.2004 părțile au convenit încheierea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, ce a fost materializat în înscrisul înregistrat sub nr. 197/28.06.2004.
Conform înscrierii de la poziția 101 din carnetul de muncă, prin actul adițional nr. 527/2008 părțile au consimțit la modificarea duratei nedeterminate a contractului individual de muncă nr. 197/28.06.2004 în durată determinată și schimbarea funcției reclamantei din „dansatoare” în „balerină”.
La data de 31.08.2008 contractul individual de muncă nr. 197/28.06.2004 modificat prin actul adițional nr. 527/2008 a încetat de drept prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
La data de 1.09.2008 reclamanta și pârâtul au încheiat un nou contract individual de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat sub nr. 802/01.09.2008.
Apoi, la data de 19.08.2009, așa cum reiese și din înscrierea de la poziția 105 din carnetul de muncă, părțile au încheiat un nou contract individual de muncă pe durată determinată, de un an, cu începere din 31.08.2009, respectiv contractul de muncă nr. 733/19.08.2009.
Reclamanta a recunoscut că a semnat contractul individual de muncă nr. 733/19.08.2009 și, întrebată fiind de instanță raportat la afirmațiile din precizările de acțiune dacă invocă eroarea – ca viciu de consimțământ – la încheierea acestui contract pe durată determinată, a arătat, prin mandatarul avocat, că nu a înțeles să o invoce, motivul de nulitate absolută a acestui contract fiind cel indicat în completarea cererii de chemare în judecată din 15.02.2011.
A menționat că acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă nr. 733/19.08.2009 este imprescriptibilă.
Pronunțându-se asupra excepției tardivității capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă nr. 733/19.08.2009, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 283 lit. d) din Legea nr. 53/2003 în forma inițială, respectiv art. 268 alin. (1) lit. d) după republicare, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Reclamanta contestă încheierea contractului de muncă pe durată determinată după ce acest contract și-a încetat existența, situație ce atrage, în condițiile prevederilor legale invocate, tardivitatea acțiunii.
Nu s-a putut reține că nulitatea absolută a clauzei contractuale din contractul individual de muncă pe durată determinată și din actul adițional poate fi invocată oricând, întrucât în speță au aplicabilitate prevederile legislației muncii, derogatorii de la dreptul comun și obligatorii potrivit interpretării sistematice a legii civile, ținând seama de raportul dintre legea generală și legea specială.
Față de cele arătate, instanța a respins ca tardivă cererea de constatare a nulității absolute a contractului individual de muncă nr. 733/19.08.2009 formulată de reclamantă.
în ce privește nulitatea comunicatului nr. 622/23.08.2010, instanța a constatat că prin acesta reclamantei i s-a adus la cunoștință expirarea raportului de muncă la data de 31.08.2010 ca urmare a încetării de drept a contractului individual de muncă nr. 733/19.08.2009, prin împlinirea termenului pentru care a fost încheiat.
Potrivit art. 55 C.muncii , contractul individual de muncă poate înceta de drept, prin acordul părților și ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, iar așa cum reiese din cuprinsul art. 56 lit. j) C.muncii, la data expirării termenului, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată încetează de drept.
Fiind vorba de o încetare în virtutea legii – ope legis – contractul este reziliat în chiar momentul ajungerii la termen, fără să mai fie nevoie de vreo formalitate, ori de intervenția unui act al angajatorului.
Legea nu statornicește întocmirea unui act constatator al încetării de drept a contractului, care oricum nu ar putea avea ca efect stabilirea unui alt moment subsecvent al încetării contractului.
Așadar, contractul de muncă al reclamantei a încetat de drept la data stabilită de comun acord, 31.08.2010, iar prin comunicatul contestat – nr. 622/23.08.2010 – angajatorul nu a dispus încetarea, ci a constatat-o în condițiile art. 56 lit. j) C.muncii.
în acest condiții, indiferent de motivele invocate, anularea comunicatului nr. 622/23.08.2010 nu este justificată și, oricum, nu ar avea ca și consecință continuarea raporturilor de muncă și a contractului de muncă ce a încetat în virtutea legii și, implicit, nici reintegrarea reclamantei.
Ca urmare, instanța, în baza art. 269 alin. (1) coroborat cu art. 56 lit. i) C.muncii republicat, a respins cererea reclamantei de anulare a comunicatului nr. 622/23.08.2010 și capătul accesoriu acestuia de reintegrare pe funcția deținută anterior, ca nefondate.
Referitor la obligarea pârâtului să respecte contractul individual de muncă nr. 802/01.09.2008 încheiat pe durată nedeterminată și la plata drepturilor salariale în favoarea reclamantei începând din data de 1.09.2010 și până la efectiva reintegrare, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul individual de muncă nr. 802/26.08.2008 încheiat pe durată nedeterminată, reclamanta a consimțit să presteze în beneficiul pârâtei activitate salariată de balerină, cu începere de la data de 1.09.2008.
La data de 19.08.2009 între părți a intervenit un nou acord de voințe materializat în contractul individual de muncă pe durată de 1 an înregistrat sub nr. 733.
Susținerea reclamantei conform căreia acest nou acord de voințe, în lipsa unei stipulări exprese, nu a produs niciun efect asupra contractului individual de muncă nr. 802/01.09.2008 și a raportului de muncă care a luat naștere în baza lui este total nefondată.
Legea nu exclude cumulul de funcții chiar la același angajator, ce ar rezulta din încheierea a încă unui contract pe lângă cel existent, indiferent de natura activității.
însă, în speță, în perioada de valabilitate a contractului individual de muncă nr. 733/2009 reclamanta a nu a deținut două funcții de balerină, nu a prestat activitate de balerină 16 ore pe zi (8h+8h) și nici nu a încasat două salarii, ceea ce conduce la concluzia că cele două contracte de muncă – nr. 802/01.09.2008 și nr. 733/19.08.2009 – nu s-au derulat concomitent, ci, dimpotrivă, chiar nematerializat în formă scrisă, a existat consimțământul ambelor părți de a înceta contractul individual de muncă nr. 802/01.09.2008.
Manifestarea neîndoielnică a reclamantei de a înceta contractul individual de muncă nr. 802/01.09.2008 reiese din încheierea unui nou contract, căci dacă s-ar fi dorit doar modificarea duratei acestuia, părțile puteau încheia un act adițional.
Față de aceste considerente, instanța, reținând că, odată cu încheierea contractului individual de muncă nr. 733/ 2009, părțile au consimțit să înceteze contractul individual de muncă nr. 802/01.09.2008, a respins ca nefondate cererile reclamantei privind obligarea pârâtului să respecte contractul individual de muncă nr. 802/01.09.2008 încheiat pe durată nedeterminată și plata drepturilor salariale începând din data de 1.09.2010 și până la efectiva reintegrare.
Apoi, văzând că înscrierea de la poziția 105 din carnetul de muncă al reclamantei s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 6 din Decretul nr. 92/1976, instanța a respins cererea de anulare a acesteia, ca neîntemeiată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.M. solicitând modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii în sensul repunerii acesteia pe funcția deținută anterior în baza contractului individual de muncă nr. 802/01.09.2008, încheiat pe perioadă nedeterminată și obligarea pârâtei intimate la plata drepturilor salariale începând cu 1.09.2010 până la efectiva reîncadrare.
în subsidiar, a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea suplimentării probatoriului.
în dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că prin acțiunea precizată a susținut că a încheiat contractul de muncă nr. 733/19.08.2009 pe durată determinată, corespunzătoare unei stagiuni, deși avea încheiat contractul individual de muncă nr. 802/01.09.2008 pe perioada nedeterminată, întrucât conducerea instituției a încunoștințat-o despre modificările intervenite în legislația ce guvernează organizarea și funcționarea instituției. Argumentele aduse de reprezentantul pârâtei au fost în sensul că s-a revenit la procedura anterioară, potrivit căreia contractele vor fi încheiate pe durata unei stagiuni, dar vor avea o în timp de natură a asigura continuitatea, urmând ca, în condițiile în care legislația va permite, să revină la vechiul contract.
A avut garanția că lucrurile se vor petrece întocmai și chiar o dovadă în sensul că în noul contract nu se va face nici o mențiune cu privire la încetarea ori modificarea contractului pe durată nedeterminată.
A semnat contractul de muncă pe durata determinată tocmai pentru că nu se făcea nici o referire la contractul pe durată nedeterminată și nici în cartea de muncă nu s-au făcut astfel de modificări.
Adăugirile de la poziția 105 din cartea de muncă, la care face trimitere instanța, au fost făcute ulterior și nu au la bază nici o dispoziție prin care să se fi luat măsura încetării contractului de muncă nr. 802/26.08.2005, conform art. 55 lit. b) din Legea nr. 53/2003 și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 353/2007.
în lipsa unui astfel de act, dar și a evidenței că înscrierea este ulterioară și făcută în scopul de a acoperi o nelegalitate, a cerut instanței anularea înscrierii din cartea de muncă, cerere asupra căreia nu s-a pronunțat.
Primind adresa nr. 622/23.08.2010 de înștiințare că la 31.08.2010 îi expira raportul de muncă și refuzându-se încheierea unui alt contract pe stagiune, a solicitat ca raporturile de muncă să se deruleze în baza contractului nr. 802/01.09.2008, ale cărui efecte nu au fost modificate ori încetate în mod expres.
A încercat în fata instanței să fac dovada susținerilor, cerând audierea unor martori, aflați în aceeași situație, pentru a demonstra înțelegerea avută, constând în promisiunea încheierii de contracte succesive ori a revenirii la contractul inițial, încheiat pe durată nedeterminată.
în opinia reclamantei, instanța a respins în mod nejustificat această probațiune și din acest motiv a fost în eroare în ceea ce privește esența problemei.
Lămurirea acestor aspecte se impunea cu atât mai mult cu cât realitatea faptelor demonstrează că pârâtei nu i-a fost aplicabilă legislația invocată și nu se impunea încheierea unor contracte pe durata determinată, care să se suprapună peste contractul aflat în derulare.
O.G. nr. 21/2007, modificată prin Legea nr. 253/2007 în aplicarea căreia a fost dată Hotărârea nr. 1672/2008, a fost adoptată și a intrat în vigoare anterior datei de 26.08.2008, când s-a încheiat contractul individual de muncă pe durata nedeterminată și cu începere din 1.09.2008.
Daca legislația era aplicabilă instituției pârâte, cu siguranță, după intrarea ei în vigoare nu s-ar fi putut încheia contracte pe durata determinată, așa cum s-a întâmplat în cazul tuturor angajaților.
Prin actele normative invocate se prevedea posibilitatea înființării unor instituții de spectacole sau concerte, în subordinea autorităților administrației publice, dar a căror înființare și funcționare trebuia aprobată prin hotărârea autorității în subordinea căreia funcționează și înregistrate intr-un registru special.
Pârâta funcționa în subordinea Consiliului Județean Maramureș, autoritate administrativă care nu a primit nici o solicitare de modificare și astfel nu exista o hotărâre în acest sens.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
în mod corect a reținut instanța de fond că în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) [fostul art. 283 alin. (1) lit. d) C.muncii], constatarea nulității unui contract individual de muncă se poate solicita pe durata existenței sale.
întrucât contractul individual de muncă nr. 733/19.08.2009 și-a încetat existența în data de 31.08.2010, în mod judicios tribunalul a respins ca tardivă cererea de constatare a nulității absolute a contractului menționat anterior, acțiunea reclamantei fiind promovată în 10.09.2010.
Așa cum judicios a apreciat și instanța de fond, recurenta nu a exercitat în cadrul intimatului două funcții de balerină, nu a prestat activitate 16 ore pe zi și nu a încasat două salarii, ceea ce înseamnă că cele două contracte de muncă (nr. 802/01.09.2008 și nr. 733/19.08.2009) nu s-au derulat concomitent. în consecință, chiar dacă între părți nu s-a încheiat un înscris care să constate încetarea contractului individual de muncă nr. 802/01.09.2008, a existat consimțământul ambelor părți la o astfel de încetare, în condițiile în care între acestea s-a încheiat un nou contract de muncă pentru aceeași funcție, dar pe durată determinată. în consecință, administrarea probei testimoniale cu privire la acest aspect era inutilă, iar o eventuală „înțelegere” între conducerea unității, instituție publică aflată în subordinea Consiliului Județean Baia Mare, și recurentă, cu privire la promisiunea de a se încheia contracte succesive sau de a se reveni la contractul inițial, oricum nu putea să producă efecte juridice.
Contrar celor invocate de recurentă, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la solicitarea de anulare a înscrierii de la poziția 105 din carnetul de muncă al reclamantei, apreciind în mod judicios că aceasta s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 6 din Decretul nr. 92/1976.
Chiar dacă ar fi adevărate susținerile recurentei în sensul că intimatei nu i se aplică O.G. nr. 21/2007 modificată prin Legea nr. 253/2007, respectiv că nu se impunea încheierea unui contract pe durată determinată, acest aspect nu influențează modul de soluționare a cauzei, în condițiile în care recurenta și-a exprimat neîndoielnic consimțământul pentru încheierea unui contract pe durată determinată cu pârâta.
Pentru aceste considerente, apreciindu-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041și 312 alin. (1) C.proc.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
(Judecător Laura Dima)
