SENTINTA CIVILĂ Nr. 474/D/18 Mai 2009
Contract de muncă. Raportul între contractul individual şi cel colectiv.
Prin acţiunea civilă înregistrată la 30 martie 2009, reclamantul G a solicitat
instanţei obligarea pârâtei SC D SRL la plata unui salariu mediu pe unitate, în
condiţiile art.51 lit.c) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pentru
anii 2007-2010, întrucât soţia sa, nesalariată, a născut un copil.
Reclamantul precizează că s-a adresat unităţii angajatoare la data de 19
februarie 2009, pârâta refuzând plata şi nerecunoscându-i acest drept, deoarece nu
este prevăzut în contractul colectiv de muncă al societăţii.
În probaţiune s-au depus: contractul individual de muncă şi act adiţional la
contractul individul de muncă, CCMUNN 2007-2010, decizia 6503/2007 a DMPS
Satu Mare, cererea adresată pârâtei nr.1/19 februarie 209, răspunsul la cerere,
certificatul de naştere al minorei.
Prin întâmpinare, pârâta se opune admiterii acţiunii, susţinând că în contractul
colectiv de muncă la nivel de societate nu a fost stipulat dreptul invocat de reclamant,
iar posibilităţile financiare ale firmei sunt limitate în actualul context de criză
economică.
În drept, îşi întemeiază apărările pe art. 236 alin.4 Codul Muncii şi pe Legea
130/1996.
Analizând pretenţia dedusă judecăţii prin prisma apărărilor formulate, a
probelor administrate şi a prevederilor legale incidente, instanţa constată că acţiunea
este fondată şi o va admite pentru următoarele considerente:
Starea de fapt prezentată de reclamant în cererea de chemare în judecată nu
a fost contestată şi rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
În drept însă, cererea reclamantului este cea care-şi găseşte suport, în timp ce
apărările pârâtei se impune a fi înlăturate.
Potrivit art.51 lit.c) din CCMUNN 2007-2010:
„în afară de ajutoarele prevăzute de lege, la care au dreptul, salariaţii vor
beneficia şi de următoarele ajutoare: (…) c) un salariu mediu pe unitate, plătit de
aceasta manei, pentru naşterea fiecărui copil; dacă mama nu este salariată, soţul
acesteia beneficiază de plata unui salariu mediu pe unitate;
Textul precitat este imperativ şi instituie în favoarea salariatului aflat în situaţia
premisă un drept care nu poate fi ignorat, atât timp cât clauzele contractului colectiv
de muncă la nivel naţional se aplică tuturor salariaţilor încadraţi la angajatori din ţară,
iar acest contract se impune contractului individual de muncă, guvernând aceste
contracte întocmai ca o lege.
Astfel, prin contractul colectiv la nivel naţional, se impun obligaţii angajatorilor
şi se recunosc drepturi angajaţilor, drepturi la care aceştia din urmă nu ar putea
renunţa.
Contractul individual de muncă, legea părţilor, nu poate fi mai puţin favorabil
decât contractul colectiv, putând fi doar mai avantajos decât acesta. Eventualele
derogări de la contractul colectiv pot fi doar în favoarea salariaţilor şi nu în
detrimentul acestora, iar omisiunea stipulării unor clauze în contractul individual de
muncă sau la nivel de unitate, se soluţionează prin înlocuirea ipso jure cu clauzele
reglementate prin contractul colectiv.
În consecinţă, în temeiul art. 241 codul muncii, art.11 Legea 130/1996, art.3 şi
art.51 lit.c) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pentru anii 2007-
2010, instanţa, pentru a înlătura atingerea adusă dreptului recunoscut reclamantului,
va obliga pârâta să plătească acestuia un salariu mediu pe unitate.
2
