Potrivit dispoziţiilor art. 4(2) din Legea nr. 14/8.02.1991, salariile se stabilesc colectiv sau, după caz, individual, între persoanele juridice sau fizice care angajează, salariaţi sau reprezentanţi ai acestora, în funcţie de posibilităţile financiare ale persoanei care angajează.
întrucât salariul este un element esenţial al contractului de muncă, acesta nu poate fi modificat unilateral, de una din părţile contractante.
Pe de altă parte, potrivit art. 4(4) din Legea nr. 14/1991, modificarea salariilor determinate prin negociere nu poate fi cerută de părţile din contractul de muncă mai înainte de împlinirea unui an de la data stabilirii lor.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.102/3.11.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 826/4.11.1994, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis contestaţia formulată de contestatoarea T.M., a anulat decizia de imputare nr. 117/20.05.1994, emisă de intimata Universitatea P. Bucureşti, a obligat intimata la restituirea sumelor reţinute contesta-toarei în baza deciziei de imputare.
S-a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 102 alin.2 Codul muncii pentru angajarea răspunderii materiale şi că plata salariului a fost legal efectuată, faţă de salariul stabilit prin contractul de muncă, care nu a fost modificat, sub aspectul salarizării.
Prin decizia civilă nr. 1.744A/20.07.1995, Tribunalul Bucureşti – secţia a IlI-a civilă a admis apelul intimatei, a schimbat sentinţa, în sensul că a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că C.E.T. – laborator din cadrul Universităţii P. Bucureşti, este o unitate extrabugetară, deoarece se autofinanţează, pentru care se aplică salariul conform H.G. nr. 281/1993, şi că diferenţa de salariu, calculată conform grilei de salarizare stabilită pentru salariaţii din RENEL şi RADET, reprezintă o sumă încasată necuvenit, care trebuie restituită.
împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea T.M., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece C.E.T. este un obiectiv de producţie, căruia nu i se aplică prevederile H.G. nr. 281/1993.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 4(2) din Legea salarizării nr. 14/8.02.1991, salariile se stabilesc prin negocieri colective sau, după caz, individuale, între persoanele juridice sau fizice care angajează şi salariaţii sau reprezentanţii acestora, în funcţie de posibilităţile financiare ale persoanei care angajează.
De la această regulă există o excepţie, prevăzută la acelaşi articol, punctul 3.
C.E.T. nu se încadrează în nici una din aceste situaţii de excepţie prevăzute de art. 4(3) din Legea nr. 14/1991, caz în care rezultă că la această unitate salariile se stabilesc prin negociere.
întrucât salariul este un element esenţial al contractului de muncă, acesta nu poate fi modificat unilateral, de către părţile contractante.
Mai mult, potrivit art. 4(4) din Legea nr. 14/1991, modificarea salariilor, determinate prin negociere, nu poate fi cerută de părţile din contractul de muncă, mai înainte de împlinirea unui an de la data stabilirii lor.
Reţinând că, pe de o parte, decizia de imputare nu putea fi emisă înainte de modificarea contractului de muncă, pe cale legală, iar, pe de altă parte, că nu există temei pentru modificarea acestui contract în partea privitoare la salariu, Curtea constată că decizia criticată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, astfel că, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa decizia şi, în fond, se va respinge apelul intimatei, menţinându-se sentinţa instanţei de fond.
