Potrivit art. 16 alin. 1 Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor,de regulă, în formă scrisă, în limba română, obligaţia de încheiere a acestuia în formă scrisă revenind angajatorului
În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol 16 din Codul muncii, se prezumă că acel contract a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice mijloc de probă, forma scrisă a contractului de muncă nefiind o condiţie de validitate a contractului de muncă ci doar o condiţie ad probaţionem. iar natura lui juridică se determină după obiectul acestuia felul şi durata muncii prestate.
În situaţia de faţă,în care contractul nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe durată nedeterminată, iar raporturile derulate între contestator şi pârâta recurentă au natura unor raporturi de muncă, din probatoriul administrat rezultând indubitabil consimţământul contestatorului de a intra în raporturi de muncă cu pârâta recurentă, chiar dacă acest consimţământ nu a fost evidenţiat prin semnarea unui contract în formă scrisă.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 1110 din 10 decembrie 2010
