În cazul revenirii titularului pe post, pentru salariatul cu contract individual de muncă pe durată determinată angajatorul nu emite o decizie de concediere, ci o decizie prin care ia act de încetarea de drept a contractului individual de muncă.
Încetarea de drept a contractului de muncă încheiat pe perioadă determinată operează chiar dacă angajatul se află în incapacitate temporară de muncă, la momentul ajungerii la termen a contractului sau al îndeplinirii condiţiei până la care acesta a fost încheiat. Nefiind în prezenţa unei concedieri, care reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, nu sunt aplicabile interdicţiile prevăzute la art. 60 C.muncii .
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 2338 din 9 octombrie 2012
Prin sentința civilă nr. 2420 din 14.06.2012, Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamantul C.A. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, reprezentată prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul a fost angajatul pârâtei. Prin actul adițional nr. 1848/05.12.2011 a fost modificat contractul individual de muncă, schimbându-se natura contractului individual de muncă, funcția și locul de muncă, în sensul că, începând cu data de 5.12.2011, reclamantul a fost angajat în funcția de șef coloană la SDN Arad, pe perioadă determinată, respectiv „până la revenirea pe post a titularului (A.A.)”.
Prin decizia nr. 119/02.03.2012, emisă de pârâtă în temeiul art. 56 lit. i) C.muncii, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 1.03.2012, ca „urmare a revenirii pe post a dlui A.A. – șef coloană SDN Arad”. Ea a fost comunicată reclamantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, semnată de reclamant la data de 9.03.2012.
Conform art. 56 alin. (1) lit. i) C.muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
Reclamantul nu a contestat temeiul încetării contractului de muncă și faptul că a expirat termenul pentru care acesta a fost încheiat, invocând doar nerespectarea dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. a) C.muncii. Tribunalul a apreciat că nu este întemeiată susținerea reclamantului referitoare la încălcarea acestor dispoziții legale.
Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) C.muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă „pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii”.
Reclamantul s-a prevalat de certificatul de concediu medical seria X, nr. Y. în conformitate cu prevederile art. 3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 233/2006 pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical și a instrucțiunilor privind utilizarea și modul de completare a certificatelor de concediu medical pe baza cărora se acordă indemnizații asiguraților din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, emis de Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, reclamantul avea obligația de a depune acest certificat la angajator.
Or, așa cum reiese din certificatul de concediu medical, acesta a fost acordat la data de 29.02.2012, conform art. 23 din actul normativ indicat, aceasta fiind data la care medicul a completat și eliberat concediul medical. Cu toate acestea, reclamantul a înregistrat acest certificat de concediu la angajator, respectiv la pârâtă, abia la data de 9.03.2012, care este data la care i-a fost comunicată decizia de încetare a contractului de muncă. Susținerile reclamantului referitoare la faptul că anterior acestei date a încercat să depună certificatul la angajator, însă nu i s-ar fi primit, nu au fost reținute din probatoriul administrat.
Instanța de fond a considerat că, la emiterea și comunicarea deciziei contestate, au fost respectate dispozițiile legale. Situația în care s-ar fi aflat reclamantul, respectiv aceea de incapacitate temporară de muncă, nu a fost adusă la cunoștința angajatorului anterior emiterii deciziei și nici până la data comunicării acesteia, ci doar ulterior, astfel încât interdicția temporară privitoare la încetarea contractului de muncă nu și-a produs efectele.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, arătând că instanța de judecată nu a avut în vedere și nu a analizat probele administrate în cauză. Reclamantul a dovedit cu martorul H.I. faptul că la începutul lunii martie a fost la secția din Arad pentru a depune certificatul medical, care nu i-a fost primit, fiind nevoit să-l depună la Timișoara. Astfel, deși a dovedit că se afla în incapacitate de muncă, a adus la cunoștința angajatorului această stare, acesta a procedat în mod abuziv la emiterea deciziei nr. 119/02.03.2012.
în drept, s-a invocat art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat recursul reclamantului ca neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul-recurent a fost angajat pe perioadă determinată, în funcția de șef coloană la SDN Arad, respectiv „până la revenirea pe post a titularului (A. A.)”. Astfel, decizia nr. 119/02.03.2012 nu este o decizie de concediere, ci o decizie prin care se ia act de încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului, întrucât titularul postului ocupat de acesta a revenit la post.
încetarea de drept a contractului de muncă încheiat pe perioadă determinată operează chiar dacă angajatul se află în incapacitate temporară de muncă, la momentul ajungerii la termen sau a îndeplinirii condiției până la care acesta a fost încheiat, momentul fiind, în speță, revenirea titularului pe post.
Nefiind vorba de o concediere, care reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, nu sunt aplicabile interdicțiile prevăzute la art. 59 C.muncii .
Având în vedere cele expuse, cu substituirea motivării instanței de fond, Curtea a respins recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 C.proc.civ.
(Judecător dr. Carmen Pârvulescu)
