C. muncii, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 287
Când contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
C.A. Timişoara, Secţia civilă, complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 1071 din 3 mai 2006, portal.just.ro
Prin sentinţa civilă nr. 495 din 2 martie 2006, Tribunalul Caraş-Severin a admis, astfel cum a fost precizată, acţiunea intentată de reclamantul L.P. şi a dispus obligarea pârâtei SC T.H.C. SRL B.H. la plata sumei de 900 lei RON despăgubiri reprezentând drepturi salaria-le restante cuvenite pentru luna septembrie 2004 şi pentru luna octombrie 2004, reţinând existenţa raporturilor juridice de muncă dintre părţi
şi neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de cătrc angajator. împotriva hotărârii au declarat recurs atât reclamantul, cât şi pârâta.
In urma examinării cauzei, s-a constatat că recursurile sunt nefondate. Recursul declarat de pârâtă s-a axat pe inexistenţa raporturilor juridice dintre părţi, în principal, iar în subsidiar, s-a invocat lipsa legitimării procesuale pasive, întrucât angajatul a prestat activitate în favoarea altei unităţi, respectiv SC A. SRL. Se cuvine menţionat că, prin acţiunca introductivă, reclamantul a pretins ca pârâta să-i achite drepturile salariale cuvenite pentru luna septembrie luna octombrie 2004, cu motivarea că angajatorul a refuzat încheierea contractului de muncă.
Potrivit art. 16 alin. (1) C. muncii, obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar în conformitate cu cerinţele alin. (2) ale aceluiaşi text de lege, în cazul în care contractul nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă a fi fost încheiat pe durată nedeterminată, iar dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate se poate face de părţi prin orice mijloc de probă. In faţa instanţei de fond a fost administrată proba testimonială, rezultând fară putinţă de tăgadă că reclamantul a prestat activitate ca mecanic auto în perioada de referinţă pentru SC A. SRL B.H., care ulterior şi-a schimbat denumirea în SC T.H.C. SRL B.H.
Ca atare, s-a considerat că instanţa de fond a dat o justă interpretare atât probatoriului administrat în cauză, cât şi dispoziţiilor legale incidente, respectiv dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 154 alin. (1), art. 156, art. 163 alin. (1) şi art. 287 C. muncii, motiv pentru care s-a apreciat ca nefondat recursul declarat în cauză.
