În motivarea cererii lor, au arătat reclamanţii că sunt salariaţi – personal contractual dar şi funcţionari publici ai pârâtei şi că potrivit art.1 din L.142/1998
au dreptul să primească o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Deşi au solicitat pârâtei plata acestor drepturi, prin adresa nr.22926/2008 DMPS Bacău a răspuns arătând că nu poate acorda tichetele de masă deoarece în bugetele instituţiilor publice nu sunt prevăzute sume cu aceste destinaţii.
Posibilitatea acordării tichetelor de masă funcţie de voinţa angajatorului şi anume includerea sau nu a acestor sume în bugetul de stat, este neîntemeiată şi nejustificată. Astfel, pur şi simplu este lăsată la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecţie a salariatului şi a muncii acestuia care, care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaţilor, fie le va aloca după preferinţe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se o situaţie discriminatorie între salariaţii din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art.1 din L.142/1998, dispoziţiile HG 5/1999, ale art.5 alin.(1) şi urm. din L.53/2003, ale art.41 alin.(2) din României.
Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali, DMPS Bacău a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca netemeinică cu motivarea că acordarea tichetelor de masă se poate face în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, a bugetelor locale – pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori. În consecinţă nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată ordonată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare. Mai mult de atât D.M.P.S. Bacău este ordonator secundar de credite şi în bugetele instituţiilor publice nu au fost prevăzute sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Pronunţând încheierea din 24.10.2008 secţia comercială şi de contencios administrativ a disjuns cererile formulate de fiecare reclamant în parte şi a dispus înregistrarea şi judecarea separată a acestora, cererea formulată de d-l G.V. fiind înregistrată sub nr.6312/110/2008 iar cererea formulată de d-na A.C. sub nr.6311/110/2008, prin încheierile din 7.11.2008 pronunţate în aceste dosare instanţa dispunând scoaterea cauzelor de pe rol şi trimiterea acestora secţiei civile, dată fiind calitatea reclamanţilor de personal contractual.
Dosarele au fost înregistrate pe rolul secţiei civile sub nr.7069/110/3.12.2008 (C. A.) şi respectiv sub nr.7071/110/3.12.2008 (V. G.) iar prin încheierea din 27.03.2009 instanţa a dispus conexarea dosarului nr.7071/110/2008 la dosarul nr.7069/110/2008.
La dosar, reclamanţii au depus la doar înscrisuri în fotocopie, respectiv contractele individuale de muncă (f.13-15, respectiv f.13).
Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.285 Codul muncii.
Examinând înscrisurile aflate la dosar instanţa reţine următoarele:
D-na A.C. şi d-l G.V. sunt angajaţi ai DMPS Bacău în funcţiile de secretar-dactilograf, respectiv de paznic, astfel cum rezultă din contractele de muncă depuse la dosar.
Potrivit art.1 din L.142/1998 salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste şi al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator (alin.1). Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori (alin.2).
Acordarea tichetelor de masă nu constituie deci o obligaţie legală pentru angajator. Pe baza criteriilor stabilite de Legea nr. 142/1998 se stabilesc clauze concrete privind tichetele de masă, în funcţie de resursele financiare, prin contractele colective de muncă.
Aceste clauze din contractele colective de muncă trebuie să prevadă atât numărul salariaţilor din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetelor de masă, în limita celei prevăzute de lege, numărul de zile lucrătoare din luna pentru care se distribuie tichete de masă salariaţilor, cât şi criterii de selecţie pentru stabilirea salariaţilor care primesc astfel de tichete (art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 5/1999).
Cu privire la autorităţile şi instituţiile publice se stabilesc, de regulă anual, prin legea bugetului de stat, condiţiile care permit sau nu acordarea tichetelor de masă. Prevederile din legea bugetului de stat în această materie se grefează pe art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998, în care se prevede că “Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.
Sumele corespunzătoare tichetelor de masă acordate de angajator salariaţilor săi, în limitele valorii nominale legale care se indexează semestrial cu indicele preţurilor de consum, înregistrat la mărfurile alimentare, sunt deductibile din impozitul pe profit. La rândul său, salariatul, pentru valoarea constând în tichetul de masă, este scutit de plata impozitului pe venitul sub formă de salariu.
Aceste sume nu se iau în calcul nici pentru angajator, nici pentru salariat la stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
În raport cu conţinutul explicit al dispoziţiilor legale menţionate, alocaţia individuală de hrană sub forma tichetelor de masă se acordă, în toate cazurile, numai dacă:
– există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat);
– angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă;
– există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocaţiei individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate pe norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă. Categoria de personal contractual în care se încadrează şi reclamanţii, angajaţi ai unei instituţii bugetare are, deci, dreptul de a primi o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, beneficii ce nu reprezintă un drept, ci o vocaţie, ce se poate realiza doar în condiţiile în care sunt prevăzute în buget sume cu această destinaţie şi acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă, astfel cum se arată şi în decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.14/18.02.2008, raţionamentul Curţii cu privire la personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor aplicându-se pentru identitate de raţiune şi în prezenta cauză.
În consecinţă, instanţa constată să pretenţiile reclamanţilor sunt neîntemeiate, acţiunea formulată urmând a fi respinsă pentru considerentele mai sus arătate.
