Contractul de muncă al asistenţilor personali. Lipsa calităţii procesuale pasive a Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap


Prin sentinţa civilă nr. 869/2002 pronunţată de Tribunalul Alba, a fost admisă acţiunea reclamantelor A.M., I.D.A., V.G., M.I., A.F. împotriva Consiliului local V. şi I.S.T.P.H. Alba. Instanţa a obligat pârâtul I.S.T.P.H. Alba să vireze în contul Consiliului local al comunei V. suma reprezentând drepturile salariale ale reclamantelor, începând cu luna octombrie 2001-decembrie 2001, reactualizată conform indicelui de inflaţie până la data executării obligaţiei. Consiliul local al comunei V. a fost obligat să efectueze plata acestor sume reclamanţilor, după virarea lor de către I.S.T.P.H.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 6 din H.G. nr. 427/2001, asistenţii personali sunt plătiţi din fondurile aprobate de Consiliile locale la propunerea Primăriei, iar conform art. 7 din acelaşi act normativ, inspectoratele au obligaţia ca pe baza convenţiilor încheiate cu autorităţile administraţiei publice locale să transfere sumele necesare plăţii asistenţilor personali în completarea resurselor financiare deficitare.

Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul pârâtului şi a modificat sentinţa, în sensul respingerii acţiunii reclamantelor împotriva acestuia. Pentru a pronunţa această soluţie, curtea a reţinut că, în temeiul Hotărârii nr. 427/2001, contractul de muncă al asistentului personal se încheie cu primarul localităţii de la domiciliul sau, după caz, de la reşedinţa persoanei cu grav, pe baza hotărârii Consiliului Local. Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoane cu handicap nu are calitate procesuală în litigiile ce privesc executarea obligaţiilor ce derivă din acest contract. Faptul că inspectoratul are atribuţii în vederea constituirii fondurilor necesare plăţii asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap nu îl transformă pe acesta în parte a contractului de muncă, pentru a putea fi obligat la plata salariului către reclamantă.

Curtea de Apel Alba Iulia, decizia civilă nr. 385 din 2003